Boala cardiacă ischemică la câini

Rolul de lider în apariția unor boli cardiace majore la animale domestice este jucat de leziuni coronariene miocardice. Tulburările de circulație coronariană duc la modificări ischemice, necrotice sau fibrotice în miocard. În acest sens, studiul patogenezei și rațiunea pentru prevenirea și tratamentul bolii coronariene rămân relevante. Pentru practicieni, criteriile pentru diagnosticarea precoce a bolii coronariene (CHD) sunt, de asemenea, importante.







Termenul "boală coronariană", ca sinonim pentru boala coronariană, a fost introdus de Comitetul de experți al OMS în 1962 și provine din ischemia cuvântului grecesc (ischo- to delay, stop + haema-blood). IHD este definit ca infarctul miocardic cauzat de o afecțiune a arterelor coronare cauzată de o perturbare a echilibrului dintre fluxul sanguin coronarian și necesitățile metabolice ale mușchiului cardiac.

În conformitate cu recomandările OMS (1979), se propune următoarea clasificare a IHD:

1. Decesul coronarian brusc (insuficiență cardiacă primară)

1. Angina stresului

Prima apariție a anginei pectorale







Angina pectorală stabilă (indicând clasa funcțională a pacientului de la 1 la 4)

Angina pectorală progresivă

2. Angina pectorală spontană (specială)

3. Infarctul miocardic (acut și transferat)

1. La scară largă (transmural)

4. Cardioscleroza postinfarcție

5. Tulburări ale ritmului cardiac (indicând forma)

6. Insuficiență cardiacă (indicând forma și stadiul)

În centrul patogenezei bolii coronariene se află dezechilibrul dintre nevoia de mușchi cardiac în oxigen și eliberarea sa cu sânge, cauzată de o tulburare a circulației coronare. Cererea miocardice de oxigen depinde de sarcina hemodinamice a sistemului cardiovascular, inima, și intensitatea metabolismului în dimensiuni cardiomiocite. Livrarea oxigenului din sânge către miocard este determinată de starea fluxului sanguin coronarian, care poate scădea atât cu tulburări organice cât și funcționale în arterele coronare care conduc la ischemie miocardică [1].

Distinge stări patologice acute și cronice cauzate de leziuni organice ale arterelor coronare (ateroscleroza constrictive, tromboză) și afectarea stării funcționale (vasoconstricție, tulburări de reglare ton).

Cel mai important factor patogenetic al IHD în medicina umană este stenoza leziunii aterosclerotice a arterelor coronare ale inimii [2]. La 95% dintre pacienții cu boală coronariană, leziunile aterosclerotice se găsesc în arterele coronare [3]. Numeroase studii au stabilit rolul patogenetic al spasmului arterei coronare în IHD [4,5] și rolul agregatelor trombocitare tranzitorii [6].







Articole similare

Pagina anterioară

Pagina următoare

Trimiteți-le prietenilor: