- Uite, ce negru! - Nancy Drew a arătat spre norul prietenei ei, Helen Corning, așezat alături de ea pe nasul barcii cu motor roșu.
Nancy-ochi albaștri, păr blond care pobloskivali de aur în lumina soarelui, a fost în spatele direcției. Ea a măsurat cu nerăbdare distanța până la țărmul îndepărtat al lacului dublu: Pinecrest Motel, în cazul în care au trăit prietenul, a stat lângă apă pe marginea cea mai mică dintre cele două lacuri, două mile de locul unde au fost.
Helen înțeleasă și fragilă, înțelese de alarma lui Nancy.
"Se pare că o inundație este inevitabilă", a spus ea, "iar în vreme rea, valul de pe Lacul Dublu este aproape ca un ocean!"
În câteva minute apa a înghețat furios la motocicletă.
- Helen, avem cu noi un colac de salvare? Întrebat Nancy.
- Nu, răspunse Helen cu o voce înspăimântată.
Nancy își bătu buza. Cerul era sumbru, deși era doar patru ore, iar o briză de vară blandă ardea tot mai puternic și mai rece.
Nancy apucă volanul.
"Suntem plecați de aici!"
A adăugat viteza și motorul la viteză maximă sa repezit înainte, aproape sărind din apă și turnând fețele fetelor cu spumă.
- Am luat cu noi hainele de ploaie? Întrebă Helen.
- Uită-te în dulap - așa că vom fi umezi! Lui Nancy.
Din fericire, Helen a găsit două haine de ploaie din film. Unul a tras imediat pe sine, al doilea a ajutat-o pe Nancy.
Fulgerul cu furculiță strălucea prin cer, dezvăluind instantaneu o mulțime densă de nori îngrozitori. Fetele s-au cutremurat de tunetul amenințător.
- Ce oroare! Helen șuieră.
Tot vântul puternic începu să urle. Râsul a lovit motorul cu forța, iar Helen a prins-o pe lateral să se țină.
Un nou bliț strălucitor a aprins cerul, iar ploaia a fost turnată.
Nancy privea în zadar în întuneric: linia de coastă dispăru în spatele zidului ploii, vizibilitatea se reduce la câțiva metri.
- E în regulă! - strigă Nancy, încercând să-și dea voce optimist. "Mai avem încă o jumătate de rezervor de combustibil, așa că vom ajunge la țărm, nimic."
"Nu sunt așa de sigur!" Helen răspunse cu voce înspăimântată.
Încrederea nu a fost și Nancy: vântul din vânt aproape că nu lăsa motocicleta să meargă înainte. În cazul în care motorul se oprește, barca va purta prin voința valurilor.
Odată cu trecerea timpului, ploaia sa intensificat. Uraganul se juca serios, iar pe suprafața lacului erau deja copaci adevărați.
Ambele fete se aplecau înainte, încercând să înțeleagă unde era țărmul. Banda zdrobită de fulgere ardea cerul și apa ...
- Atenție! Lui Helen. Nancy îngheța în groază. Un jurnal imens, transportat direct la barca cu motor.
Cu o inimă bătândă, a întors volanul până la limită, dar prea târziu: nasul barcii motorului a lovit bara cu un leagăn!
Helen a căzut pe fundul barcii. Nancy nu a dat drumul și a fost aruncată cu forța.
- Ce mai faci, Helen? A strigat.
"E în regulă și ce mai faci?" Abia reuși să spună.
Nancy ia ajutat în picioare. Ambele fete abia puteau respira.
Motorku se întoarse rapid, dar Nancy se speriase de un altul - o gaură mare, cu marginile sfâșiate, lăsată de un jurnal, în care apa se revărsa rapid.
"Rapid, Helen!" Comandat de la Nancy. - Ai eliberat apa și voi încerca să închid gaura!
Și-a rupt haina de ploaie și a început să-i bată cu o gaură. Helen scoase cadavrul ruginit de apă. Apa a continuat să vină.
"Trebuie să sunăm pentru ajutor!" Nancy încerca să strige peste vânt. Ea, cu toate acestea, se îndoiau cu tărie că la lac s-a găsit încă vreo navă.
Punându-și mâinile la gură, fetele urăsc cu disperare pentru ajutor, dar răspunsul era doar vuietul furtunii și zgomotul ploii.
- Mai tare! Solicitat Helen.
Ei s-au rupt de răgușeală.
În cele din urmă, a intrat Nancy.
"E inutil, trebuie să căutăm altă cale!"
Și chiar în acel moment un zid de apă se ridică în fața motorului. Nancy a încercat să îndrepte barca spre vârful valului, dar apa a măturat peste ele, le-a aruncat peste bord și a inundat motorul.
Nancy a înotat bine și a reușit să ajungă imediat la suprafață. Unde este Helen? Era primul ei gând. Ce sa întâmplat cu ea?
Lansând cu emoție, Nancy se uită în jur. Helen nu era vizibilă.
- Trebuie so găsesc! Nancy se gândi disperat. - Poate fi rănită!
Ceva alb strălucea la câțiva metri de mâna ei! Nancy a înotat în loc cu un ticălos puternic, dar mâna ei dispăruse deja!
Nancy sa scufundat cu ochii deschiși, dar apa, agitată de furtună, a făcut imposibil să vadă nimic. Nancy ieși și își prinde respirația. M-am uitat din nou - și, spre ușurarea mea, l-am văzut pe Helen foarte aproape. Helen înotă pe spate.
"Mâinile mele nu se mișcă, probabil că m-am rănit în legătură cu barca", a spus ea slab, Nancy.
"Nu vă temeți, nu vă lăsați încă în spate și vă trag pe țărm."
Nancy se îndoia puternic că poate să o facă. Ea însăși nu putea avea suficientă forță să înoate la țărm într-o astfel de furtună. Va putea salva Helen? Apa a devenit mai rece și Nancy sa rugat lui Dumnezeu să o salveze de la crampe - în caz contrar, i-ar îneca pe amândouă.
"Când vedeți că valul se mișcă, încercați să nu respirați", a instruit ea prietena ei.
Ei au navigat încet, din când în când Nancy a cerut ajutor, deși a înțeles că a fost o risipă de energie.
Helen putea să vadă cât de greu înnosea Nancy, cât de tare respira.
- Înotați unul! A implorat-o. "Lasă-mă și înot singur!"
- În nici un caz! Nancy strigă în clipa în care un val uriaș atârna deasupra fetelor, gata să se prăbușească asupra lor.
Nancy sa forțat și la scos pe Elena.
"Un alt val de acest gen, și sunt mort!" - se gândi ea.
Dar apoi a văzut o voce umană în spatele vuietului furtunii. Era reală, sau la auzit cu adevărat?
- Ajutor! A strigat. De data aceasta nu s-ar putea întâmpla nici o greșeală, deoarece a înțeles clar cuvintele:
- Stai! Sunt aici!
Prin cursurile de ploaie, Nancy a văzut un obiect întunecat - o barcă! Dacă aș putea să-l țin doar până când barca era aproape!
"Suntem aici!" A strigat și a fluturat.
Barca sa alunecat, aproape că a lovit fetele. Spre uimirea lui Nancy, în ea era doar o singură persoană - o fetiță subțire, cam bronzată de aproximativ șaisprezece ani.
Străinul a încercat de două ori fără succes să se potrivească cu barca pentru ei îndeaproape, dar numai pentru a treia oară Nancy a reușit să apucă partea. Apoi a tras-o pe Helen, susținând-o până a apucat partea.
"Poți să intri în barcă?" A salvat salvatorul. - O voi păstra la locul lui până când nu o vei obține.
Nancy a reușit să-i spună despre bărcile cu motor și despre mâinile zdrobite de Helen.
Împreună cu un străin au reușit să treacă Helen peste bord, iar Nancy a urmat-o în barcă.
- Salvat! Helen dădu un oftat de ușurare. "Cum vă putem mulțumi!"
- Ești bine? Întrebat străinul. - Suntem foarte aproape de țărm - altfel, într-un astfel de vânt, nu am putut auzi strigătul tău.
"Și tu ai îndrăznit să ne ajuți!" Exclamă Nancy. - Ma numesc Nancy Drew, și asta e Helen Corning.
Fata de vâsle se uita la Nancy cu un interes deschis.
- Am citit despre tine în ziare - despre cum dezvălui secretele. Am nevoie de ajutorul tău curând, Nancy! Numele meu este Laura Pendleton.
Laura se așeză pe vâsle.
"Te ajut eu!" - Nancy sa oferit voluntar, ridicând o paletă de rezervă din fundul bărcii și întrebându-se deja ce secrete poate avea această Laura Pendleton.
Ridicându-și vâsla, Nancy a încercat să țină barca pe curs. Împreună cu Laura, au condus cu succes la țărm, în ciuda vântului și a valului, care au inspirat-o pe Helen o nouă speranță.
- Se pare că într-adevăr vom ieși! A spus ușor. - Aici!
Un fulger strălucitor luminat aprinse lacul, iar Helen și Nancy văzuu o coastă stâncoasă chiar prin ploaia din ploaie.
"Aici sunt pietre, Laura!" Fii atent, le putem sparge! Lui Helen.
Barca a fost aruncată de la val la val.
Un alt zig-zag a aprins pietrele de coastă. La o distanță scurtă de țărm și chiar în fața barcii, o ciocă urâtă a căpătat o piatră singură!
Pentru o clipă, Nancy a fost confiscată de un sentiment de panică. Se vor aluneca între pietre? Coliziunea părea inevitabilă.
"Suntem pierduți!" - Helen respira.
"Laura, rând la stânga!" Comandat de la Nancy. - E singura noastră șansă!
Vâslașii se luptau cu vîslele cu vînătoarea lor și o întorceau spre stînga, abia se încovoiau în jurul stîncii. Navele de alergat au dus barca aproape de mal - acum nu erau în pericol.
- Există un pârâu înainte! Laura a încercat să strige vântul. - Vom încerca să o introducem!
Și cinci minute mai târziu, se aflau în apele de apă, unde valurile nu erau atât de puternice.
- Slavă Domnului! A murmurat Helen. - Devo.
Navigare rapidă înapoi: Ctrl + ←, înainte Ctrl + →
Textul cărții este prezentat doar în scop informativ.
Articole similare
-
Citiți cartea Redemption for a Dog, autorul Highsmith Patricia, pagina 1 online
-
Citiți pe site-ul autorului carte, autorul Potemkin Alexandr pagina 5
Trimiteți-le prietenilor: