MIROSUL
TOAMNĂ
Serghei Yesenin
Frunzele de aur
În apa roz, pe un iaz,
Ca fluturi, o turmă ușoară
Cu zamyranem zboară pe o stea.
Astăzi sunt îndrăgostit de această seară,
Doloarea galbenă este aproape de inimă.
Băiatul e vânt pe umeri
El a atârnat un tiv pe mesteacăn.
Și în suflet și în vale rece,
Albastrul crepuscular ca o turmă de oi,
Pentru gratarul grădinii smoldering
Tamburina va cadea si va muri.
N-am fost niciodată gustos
Așa că nu am ascultat carne inteligentă,
Ar fi frumos, ca ramurile de salcie,
Să se scufunde în rozitatea apelor.
Ar fi frumos, într-un zâmbet,
Mime mestecând luna.
Unde ești, unde, bucuria mea liniștită,
Toată dragostea, nimic de dorit?
Nu ai trăit pentru a vedea firele gri.
Nu am terminat ultimul meu vers.
Nu mai scrieți cântece noi.
Nu veți ajunge la intersecția de ani.
Te arzi cu băutură drăguță -
Încerca să devină un răufăcător.
Înțeleasă de suflet că îndrăzneala este numai:
"Timpul de a trăi și de a muri".
Pe poeziile voastre ați pus cântece,
Rareori de multe ori la foc.
Pentru Rusia, ești un poet minunat,
Și cântăreața libertății pentru mine.
Îmi ador înaintea arțarului
Am adormit o grovă de aur,
Învăț să scriu ca tine, nu mă ascund,
Nici fata nu este la fel, nici Destinul.
Dar sufletul poeților este unul singur -
"Nu-ți pare rău, nu plânge și nu sună".
Viața a trecut dincolo de mijloc.
E timpul să trăiești și să nu minți nimănui!
Nu voi concura cu tine - e inutil
Sunt diferit și nu devin tu,
Dar introduc linia Fier:
"Timpul de a trăi și de a alege timpul!"
Amărăciunea dureroasă ca un gust de pelin -
Toate în trecut și nu atât de mult pentru a deveni.
Poate noroc că sunt de acum înainte -
Îmi place tot, nu am nimic de dorit.
Trimiteți-le prietenilor: