Factorul surpriză

Factorul de surpriză. Utilizarea factorului surprinzător în activitățile de investigare

Factorul de neașteptate este un termen foarte obișnuit în literatura judiciară. Poate fi folosit în procesul de investigare de către ambele părți în conflict. Factorul de neașteptate este calculat pentru o anumită reacție psihică din partea unei alte persoane. Baza surprizei este impactul unei persoane pe alta. Un astfel de impact poate fi fizic și mental.







Când este expus la o parte opusă, investigatorul ia în considerare starea emoțională a persoanei.

Dacă un astfel de partid este un suspect sau un acuzat, atunci trebuie să țineți cont de tensiunea lor internă constantă. Starea martorilor și a victimelor este, de asemenea, caracterizată de tensiune, emoționalitate sporită, dar și alte motive.

Victima poate de asemenea să dea mărturie falsă, dar, de regulă, aceasta se datorează unei traume psihice în care o persoană intră într-o stare de frustrare (tensiune crescută, depresie, disperare). În această stare, o reacție protectoare este declanșată sub forma unei inhibări puternice a proceselor sale mentale.







Forma de manifestare a surprizei, care nu are legătură cu confruntarea dintre părți, este bruscitatea evenimentului în sine, care este supus investigației. Luați în considerare acțiunile investigatorului utilizând factorul surprinzător.

1) Neașteptatea timpului de acțiune este tipică pentru o serie de combinații tactice și tactice operaționale, când se utilizează datele surselor operaționale, de exemplu, este caracteristică detenției unui infractor cu mâna roșie.

2) Surpriza acțiunii în sine. Este neașteptată desfășurarea oricărei acțiuni de investigație. Un impact psihologic semnificativ poate avea însă însăși efect de interogare, pe care subiectul nu îl aștepta.

3) Surpriza scenei. Efectul surprizei este obținut prin asigurarea unui efect psihic asupra feței.

4) Apariția neașteptată a altor participanți în acest caz. Aceasta este o mișcare interesantă a investigatorului. Este important ca investigatorul să stabilească în mod corect momentul introducerii participantului în proces, care poate să ateste circumstanțele cazului și să furnizeze informații care pot influența întregul proces de investigare.

Am enumerat toți factorii de surpriză. Fiecare dintre ele poate avea un impact semnificativ asupra situației de investigație și implică schimbarea acesteia. Acest lucru va necesita ca investigatorul să întreprindă următoarele acțiuni. În primul rând, este necesar să se înceapă dezvoltarea unei noi versiuni de investigație capabilă să modifice radical întregul proces de investigație. În al doilea rând, este necesar să se efectueze o serie de activități de investigație și operaționale, a căror punere în aplicare necesită revizuirea întregului plan de investigație. În al treilea rând, ar putea fi necesar să se realizeze o combinație complexă operativ-tactică care să implice specialiști din diferite domenii.







Articole similare

Trimiteți-le prietenilor: