În teoria modernă și # xa0; practica specială (defectologică) educația este destul de acută întrebare # xa0, diagnosticarea precoce a dezvoltării deviante. În același timp, ca și # xa0; defectologie absorbit # xa0, diferite ramuri ale științei, și # xa0, această problemă specială prevede diagnostice pentru un interes de diverși specialiști. De # xa0; cazurile pronunțate puternic abatere # xa0, dezvoltarea unui copil cu # xa0; naștere este sub supraveghere medicală atentă, dar, de asemenea, # xa0, în același timp, un aspect important este diferențierea manifestărilor patologice. De # xa0, în cazul în care încălcarea nu este atât de pronunțată în # xa0, o vârstă timpurie poate manifesta doar simptome ușoare, care nu pot fi văzute de către un nespecialist. În această conexiune, problema diagnosticului timpuriu complex al dezvoltării deviante are caracteristici mai pronunțate.
Sub diagnosticare integrate, înțelegem grupuri de lucru intenționate, coordonate, dar independente de diferite specialiști: medicale xa0, psihologice și #; profil defectologică, subliniind în același timp clinică (medicală) și # xa0, direcția psihologică și pedagogică.
Scopul acestui articol este o examinare teoretică a principalelor aspecte ale diagnosticului complex de dezvoltare deviantă, cu o izolare separată a direcțiilor clinice și psihologice și pedagogice ale acestei activități.
În funcție de momentul expunerii la copil a factorilor nocivi în conformitate cu Mastyukova # xa0; E. # xa0; M. Lebedinsky # xa0; B. # xa0; B. Markovskaya # xa0; I. # xa0; F. Badalyan # xa0; L. # xa0; Oh. și # xa0; anomalii de dezvoltare mentală și fizică a copiilor, legate de # xa0; leziuni organice ale sistemului nervos central și # xa0; alte procese patologice în dezvoltare # xa0; în timpul prenatale, natale, postnatale, în # xa0, inclusiv # xa0; devreme ontogeneză.
Împreună cu persistente și # xa0, tulburări ireversibile dezvoltare cauzate de leziuni organice ale creierului, și acolo # xa0; multe opțiuni apariție reversibilă a acestor tulburări, care apar cu disfuncții cerebrale ușoare, slăbiciune neglijare pedagogică somatice, deprivarea emoțională. Aceste abateri pot fi depășite în totalitate dacă se iau măsuri medicale și corective în timp util. Prin urmare, monitorizarea medicală obligatorie a sarcinii și # xa0, primii ani de viață a unui copil este o condiție prealabilă pentru sprijin și # xa0, diagnosticarea precoce a tulburărilor mentale ale copilului mic.
Principalele metode de directie medicale de diagnosticare complexe sunt colectate și # xa0, analiza istoricul medical al # xa0, mama sarcinii copilul cu privire la specificul de naștere despre # xa0; indicatori semnificativi ai dezvoltării psihofizice (de exemplu, încheierea unui medic pediatru, în special în # xa0, primul an de viață ) a copilului; examinarea copilului de către specialiști, o serie de teste de laborator (de exemplu:. tomografia computerizată, electroencefalograf, echo-encefalografie și # xa0; și colab) la # xa0, inclusiv genetice, biochimice și # xa0; patopsihologicheskih (RFT diagnostic in # xa0; Clinica) .
Direcția medicală a diagnosticării complexe de vârstă fragedă face posibilă urmărirea relației cauză-efect între semnele tulburărilor mentale și afectarea anumitor structuri ale creierului. Diagnosticul clinic în # xa0, o vârstă timpurie este dificilă, deoarece multe tulburări psihice nu sunt legate de # xa0, tulburări senzoriale sau fizice specifice și # xa0, incluse în # xa0, compoziția diferitelor simptom.
În direcția psihologică și pedagogică a diagnosticării complexe a copiilor mici, Likhachev # xa0; E. # xa0; H. ia act de faptul că importanța acestei abordări în # xa0; tulbu- crește, de asemenea, # xa0;; tulburări și # xa0 diagnosticarea, deoarece tulburările în activitatea nervoasă mai mari apar mai devreme în xa0 comportamentale și #, doar mai târziu, la nivel clinic. Și # xa0; dacă copilul nu intră în # xa0; câmpul de vedere al specialiștilor, problema devine mai stabilă [5, p. 254-255].
# xa0; # xa0; # xa0; # xa0; # xa0; # xa0; # xa0; # xa0; # xa0; percepția și, în consecință, impactul asupra personalității copilului. În acest caz, personalitatea este considerată o structură psihologică integrală care se formează în procesul ontogenezei și se bazează pe acceptarea de către persoană a formelor sociale ale conștiinței și comportamentului;
# xa0; # xa0; # xa0; # xa0; # xa0; # xa0; # xa0; # xa0; # xa0; dezvoltarea psihică și formarea personalității copilului este posibilă numai în procesul de comunicare (un loc special în # xa0; acest proces este ocupat de adulți semnificativi care sunt cel mai adesea părinți);
# xa0; # xa0; # xa0; # xa0; # xa0; # xa0; # xa0; # xa0; # xa0; dezvoltarea unui copil anormal apare în conformitate cu aceleași legi ca și dezvoltarea unui copil normal. Indiferent de severitatea tulburării și de timpul de impact patologic, toți copiii au capacitatea de a dezvolta [6, p.26].
# xa0; # xa0; # xa0; # xa0; # xa0; # xa0; # xa0; # xa0; # xa0; activitatea personală a copilului (concentrarea vizuală auditivă și percepția, capacitatea de alocare a persoanelor apropiate, mai ales a mamei);
# xa0; # xa0; # xa0; # xa0; # xa0; # xa0; # xa0; # xa0; # xa0; nevoia de comunicare # xa0 (stadiul inițial se manifestă încă din copilărie în # xa0; un fel de "complex de revitalizare");
# xa0; # xa0; # xa0; # xa0; # xa0; # xa0; # xa0; # xa0; # xa0; emoțional și # xa0; dezvoltarea personală (apare deosebit de acută în # xa0, criza din primul an de viață, atunci când crește brusc dorința copilului la # xa0, libertatea de mișcare și # xa0, formarea de auto-suficiență în # xa0; studia împrejurimile);
# xa0; # xa0; # xa0; # xa0; # xa0; # xa0; # xa0; # xa0; # xa0; dezvoltarea vorbirii (începe prin mersul pe jos, bâlbâind cât de curând copilul la # xa0, apoi dezvoltând în mod activ vocabularul pasiv și activ);
# xa0; # xa0; # xa0; # xa0; # xa0; # xa0; # xa0; # xa0; # xa0; dezvoltarea tuturor proceselor mentale (percepție, gândire, memorie, atenție);
# xa0; # xa0; # xa0; # xa0; # xa0; # xa0; # xa0; # xa0; # xa0; subiectul-activitate manipulatoare, ca lider în această etapă de dezvoltare;
# xa0; # xa0; # xa0; # xa0; # xa0; # xa0; # xa0; # xa0; # xa0; afectivitate, t. # xa0; emoționalitatea și abilitatea de a răspunde în mod adecvat la influențele externe;
# xa0; # xa0; # xa0; # xa0; # xa0; # xa0; # xa0; # xa0; # xa0; dezvoltarea conștiinței de sine, care începe cu 2 x # xa0, jumătate de ani și # xa0, duce în cele din urmă la o criză de 3 ani [4, p.18].
Pentru a diagnostica manifestările emoțional-volitive ale copilului, pot fi folosite sarcini îndreptate spre diagnosticarea sferei cognitive. Shapoval # xa0; I. # xa0; A. indică necesitatea utilizării metodei de observare în # xa0; o combinație cu # xa0; diverse sarcini de diagnostic accesibile copilului, sarcini de diagnosticare, în care este necesar să se acorde atenție următoarelor indicatori:
# xa0; # xa0; # xa0; # xa0; # xa0; # xa0; # xa0; # xa0; # xa0; fundalul generale de dispoziție (adecvat, depresiv, anxios, euforic și # xa0; t. # xa0; etc.)
# xa0; # xa0; # xa0; # xa0; # xa0; # xa0; # xa0; # xa0; # xa0; activitate, prezența intereselor cognitive, manifestări de excitabilitate, dezinhibare; contactul [8, p. 233].
Cercetătorii acordă o atenție deosebită implicării copilului în: # Xa0; e. dorința de a coopera cu adulții. De obicei, defecte, contactul de suprafață este caracteristic pentru copiii cu încălcare intelectuală. Copiii cu probleme neurotice se comportă în mod anxios, au temeri diferite. Copiii mici adaptați tind să aibă dificultăți în stabilirea de contacte; evitând contactul, unul dintre principalele simptome în comportamentul copiilor cu tulburări ale spectrului de autism.
Un fapt important îl reprezintă reacția emoțională a copilului la încurajare și aprobare (de obicei, reacțiile pozitive sunt observate la # xa0, norma este deja la # xa0, vârstele de la unu la un an și jumătate). Cu un declin pronunțat în inteligență, copiii sunt indiferenți indiferenți; Copiii neurotici împreună cu manifestările de bucurie îmbunătățesc în mod dramatic performanța sarcinilor prin reducerea stresului emoțional. În norma # xa0; deja cu 2 cu # xa0; jumătate de ani copilul este capabil să detecteze independent eroarea acțiunilor sale. După ce a descoperit eroarea, el se concentrează pe îndeplinirea sarcinilor și, corectând erorile, încearcă să obțină rezultatul dorit, referindu-se la adult ca fiind necesar pentru ajutor.
Atitudinea față de activitate și rezultatul ei pentru copiii în mod normal în curs de dezvoltare este caracterizată în principal de interes și de reacții emoționale. În cazurile de tulburări de dezvoltare intelectuală, de regulă, există o atitudine și o activitate indiferentă față de activitate și # xa0; la rezultatul acesteia. O atenție deosebită se concentrează pe fundalul general al starea de spirit a copilului și pe crearea unei relații de încredere între el și cercetător. Apariția anomaliilor în dezvoltarea copiilor este asociată cu # xa0; efectul unei varietăți de factori nefavorabili: factori genetici, de mediu, leziuni și # xa0;
vârstă fragedă, de la naștere până la 3 ani, este cea mai favorabilă și # xa0, eficiente # xa0; stabilirea abaterilor mentale, deoarece vă permite să înceapă # xa0; corectarea acestor deficiențe, cât mai curând posibil, cât mai multe funcții mentale sunt # xa0, stadiul formării și dezvoltării. La vârsta fragedă, există cea mai mare ocazie pentru utilizarea efectivă a diferitelor mecanisme compensatorii ale psihicului, adică, # xa0; k. Este în # xa0, această perioadă este cea mai intensă dezvoltare a funcțiilor mentale superioare.
O condiție necesară pentru întreținere și # xa0, diagnosticarea precoce a abaterilor de dezvoltare a copilului este o abordare integrată a specialiștilor, care începe cu # xa0, inspecția periodică a pediatrului și # xa0 copilului, vizita pe specialiștii săi recomandări și # xa0, mai târziu, susținută de primul institut de socializare a copiilor # xa0; - grădiniță și grădiniță. Odată ce această condiție este baza pentru diagnostic corect și # xa0; prevenirea bolilor copilului Un progres.
Într-o direcție clinică determinarea tulburări de dezvoltare izolate de examinare psihopatologica, inclusiv o # xa0, identificarea de sine și # xa0; descrierea tulburărilor simptome ale xa0 emoționale și #, anomalii de comportament, tulburări de vorbire și # xa0, activitate cognitivă, și # xa0; include, de asemenea, sindroame de diagnostic și condiții dureroase ale copilului.
Factorii care duc la # xa0; tulburări de dezvoltare în # xa0; copilarie sunt foarte diverse # xa0; - l # xa0; impactul asupra mediului, precum și # xa0; determinate genetic, boli anterioare ca mama în timpul sarcinii și # xa0; copil în vârstă fragedă și # xa0; de asemenea, răniri diferite. Cu toate acestea, diagnostic și # xa0; corectarea acestor abateri în # xa0; o vârstă timpurie este necesară și # xa0, o condiție importantă pentru depășirea încălcărilor și # xa0 ulterioare; progresul acestora; deoarece la vârsta de 3 ani psihicul copilului este cel mai sensibil la stimulare sistematică și la expunere. În acest caz, această activitate ar trebui să fie efectuată de către specialiști în comunicarea sistematică, apropiată, inextricabilă și sistematică cu familia copilului.
Tendința dezamăgitoare de creștere constantă a numărului de nou-nascuti cu # xa0; persoanele cu handicap pune depistarea timpurie a problemei și # xa0, corectarea încălcărilor # xa0; dezvoltarea în prim-plan, ca în # xa0, teoria și # xa0, în practică, activitatea specialiștilor din medicale și # xa0; psiho-pedagogic, în profilul de defectologie particular.
Articole similare
Trimiteți-le prietenilor: