Rnnina continuă să se agațe, dar în liniștea adâncă a nopții, sub giulgiul de zăpadă, se aude deja vorbe de curente trezite. În ravines ambutisate că discursul ia dimensiunile bazaitul călător orb și avertizează că drumul spre acest loc fără sâmburi, cu agățat baraje de gheață. Dar pădurea este încă tăcută, zdrobită de îngheț, ca un erou de poveste cu un capac de fier. Cerul întunecat este plin de stele, turnând lumină rece și tremurândă pe pământ. Într-o pâlpâire înșelătoare, punctele de doliu ale satelor s-au înecat în zăpadă. Sigiliul singurătății, al abandonului și al tălpilor se aflau atât pe câmpul înghețat, cât și pe drumul tăcut de țară. Totul este legat, neputincios și tăcut, ca și cum ar fi zdrobit de robia invizibilă, dar formidabilă.
Dar, la un capăt al câmpiei, se zărea un clopoțel de miez de noapte; spre el, de la capătul opus, altul, altul, urmat de al treilea, de al patrulea. Pe fundalul întunecat al nopții, spiritele arzătoare ale bisericilor au fost tăiate și cartierul a revigorat brusc. Drumurile satelor au ajuns pe drum. Înainte au venit oameni gri, torturați de viață și sărăcie, oameni cu inimă chinuită și capete căzuți. Ei și-au adus umilința și suspinul în templu; era tot ce puteau da Dumnezeului înviat. În spatele lor, de departe, bogățiile rustice, kulacii și alți maeștri ai satului au urmat în haine festive. Ei au murmurat între ei înșiși și și-au dus visele la templu cu privire la bucuria viitoare săptămânală. Dar curând mulțimile s-au înecat în adâncurile drumului de țară; ultima suflare a buchetului de proiecție a fost înghețată în aer, iar din nou totul a fost tăcut solemn.
Un profund mister a fost resimțit în această întrerupere bruscă a mișcării care începuse, ca și cum ar fi venit un miracol pentru tacerea care urma să vină, care avea să ducă viață și renaștere. Și cu siguranță: estul nu avea timp să se ascundă, așa cum se făcea miracolul dorit. Dumnezeu înviat și răstignit! Dumnezeu a înviat, la care, de la început, plângeți și inima necredincioasă plânge: "Doamne, grăbește-te!"
Dumnezeu înviat și umplut universul. Stepa largă sa ridicat să-l întâmpine cu toate zăpezile și fulgii de zăpadă. O pădure puternică se întindea dincolo de stepă și, de asemenea, simțea apropierea celor înviați. Ei și-au ridicat picioarele goale spre cer; Pini vechi de secole scârțâie; râuri și râuri; Fiarele au zburat din găurile și perdelele lor, păsările au zburat din cuiburi; toți au simțit că lumina și căldură strălucitoare, strălucitoare și puternică proveneau din adâncuri și toată lumea plângea: "Doamne! Tu ești?
Domnul a binecuvântat țara și apele, fiarele și păsările, și le-a spus:
"Pacea să fie cu tine!" Ți-am adus izvor, căldură și lumină. Voi scoate lanțurile de gheață din râuri, voi îmbrăca stepa cu un geam verde, voi umple pădurea cu cântări și arome. Voi hrăni și voi bea păsările și fiarele și voi umple natura cu bucurie. Lăsați legile ei să fie ușor pentru voi; fie ca fiecare lamă, pentru fiecare insectă abia vizibilă, să tragă un cerc în care ei vor rămâne credincioși scopului natural. Nu sunteți judecați, căci împliniți numai ceea ce v-a fost dat de la începuturile veacurilor. Omul conduce o luptă neîncetată cu natura, penetrează în secretele sale și nu anticipează sfârșitul muncii sale. El are nevoie de aceste secrete, deoarece acestea constituie o condiție inevitabilă pentru prosperitatea și prosperitatea sa. Dar natura este autosuficientă și acesta este avantajul ei. Nu este nevoie ca oamenii să pătrundă treptat în profunzimea ei - ea cucerește numai atomi în sine, iar natura continuă să stea în fața ei în inaccesibilitatea ei primordială și o suprimă cu puterea ei. Pace pentru tine, stepi și păduri, fiare și păsări! și să lăsați razele învierii mele să se încălzească și să vă revină!
Având binecuvântarea naturii, cei înviați s-au întors spre oameni. Primul a ieșit să întâlnească oameni plângând, îndoit sub jugul muncii și ruinat de nevoie. Și când le-a spus: "Pace să fie cu voi!" - au umplut aerul cu suspine și au căzut prost, cerând în mod cert eliberarea.
Iar inima celor înviați a fost din nou întunecată de acea suferință mare și muritoare, pe care o revărsa până la capătul grădinii din Ghetsimani, așteptând paharul pregătit pentru ea. Toată această armată îndelungată, care a căzut înaintea lui, a purtat povara vieții unui nume pentru numele său; toți le-au înclinat mai întâi urechea la cuvântul său și l-au capturat pentru totdeauna în inimile lor. El le-a văzut pe toți cei de pe înălțimea Calvarului, în timp ce ei s-au repezit, înfășurați în lanțuri de sclavie și toți binecuvântați, făcându-și drumul pe cruce, făgăduindu-i eliberarea tuturor. Și toți au dorit din când în când și sunt dornici să o facă. Toți cu credință dezinteresată își întind mâinile spre el: "Doamne! Tu ești?
- Da, eu sunt, le-a spus el. - Am rupt legăturile de moarte pentru a veni la tine, slujitorii mei credincioși, draga mea plină de compasiune! Eu sunt întotdeauna în fiecare loc cu tine, și oriunde ți-e vărsat sângele, sângele meu este imediat vărsat împreună cu al tău. Ai o inimă curată din toată inima cred în mine doar pentru că predicarea mea conține adevărul, fără de care universul este un depozit de pierdut și infernului. Iubiți-vă pe Dumnezeu și iubiți pe vecinul vostru ca pe voi înșivă - acesta este adevărul, în toată claritatea și simplitatea lui, și este cel mai accesibil nu teologilor și preoților, ci inimilor simple și descurajate. Tu crezi în acest adevăr și aștepți venirea lui. În vara, sub razele unui soare fierbinte, pentru o suge, îi serviți; iernile, serile lungi, în lumina unei raze de fumat, pentru o cină slabă, îi înveți pe copiii tăi. Nu contează cât de scurtă este ea însăși, dar pentru voi se închide întregul înțeles al vieții, iar sursa neterminată de interviuri noi și noi este închisă. Cu acest adevăr vă ridicați dimineața, cu ea stați pe un vis care vine și aduceți-l la altarul meu, sub formă de lacrimi și suspinuri, care mai dulce decât aroma tămâii dizolve inima mea. Știți asta: deși nu se prevede nimeni când se va rupe ora, dar se apropie deja. Această oră dorită se va rupe și va apărea lumină, care întuneric nu va birui. Și vei răsturna jugul durerii, durerii și nevoii, care te slăbește. Vă confirm acest lucru și, așa cum v-am binecuvântat odată de la înălțimile de pe Golgota până la dobândirea sufletelor voastre, așa că acum binecuvântez o nouă viață în domeniul lumii, al bunului și al adevărului. Inimile voastre să nu cadă în cuvintele de înșelăciune, să fie simple și simple ca fiice, dar cuvântul Meu să fie adevărat. Pace să fie cu tine!
Învierea a continuat și a întâlnit alți oameni pe drum. Au existat, de asemenea, oameni bogați, oameni care mănâncă smirnă și conducători cruzi, și Tati, ucigași, fățarnici, fățarnici și judecători nedrepți. Toți au umblat cu inimile pline de praf și au vorbit vesel, întâlnindu-se nu cu învierea, ci cu vanitatea festivă venită. Dar ei s-au oprit, de asemenea, în confuzie, simțindu-se abordarea celor înviați.
El sa oprit, de asemenea, în fața lor și a spus:
Păcătoșii nu au răspuns la această întrebare. Stăteau, coborând privirea și parcă așteptau altceva de mândru. Apoi învierea a continuat:
"Dar în numele învierii mele, deschid calea spre mântuire înaintea voastră". În felul acesta este judecata conștiinței voastre. Îți va dezvălui trecutul în toată goliciunea lui; ea va face umbrele celor care au fost distruse de voi și le va pune în gardă la cap. Strălucirea dinților îți va umple casele; soțiile nu cunosc soții, copiii sunt părinți. Dar când inimile noastre sunt uscați de durere și suferință atunci când conștiința ta este debordant, ca un castron, să nu fi capabil de a găzdui revărsarea amărăciunii sale - atunci umbra împăcat cu tine ruinat, și va deschide calea spre mântuire. Și atunci nu va fi nici hoți sau criminali, sau mită factorii sau bigoți, sau conducătorii nedrepte, și toți se bucură în mod egal pentru masa obscheyu în retragere mea. Du-te și știu că cuvântul meu este adevărat!
Chiar în acest moment zaalel est, și în bezna subțierii de pădure au acționat în masă umană urât, swinging pe un plop. Capul omului spânzurat, aproape desprins de corp, se agita în jos; ciorile deja au crezut la ochii ei și le-au mâncat obrajii. Însuși torpile au fost înlăturate în locuri și, zvâcnind cu răni purulente, au fluturat vântul în vânt. O turmă de păsări de pradă a circulat peste trup și cu atât mai îndrăznea a continuat fără frică cauza distrugerii.
Era trupul unui trădător care singur judecase singur.
Toți cei care stăteau cu oroarea și dezgustul s-au întors de la spectacolul prezentat; Privirea celui înviat a fost aprins de furie.
"Oh, trădător!" "El a spus", credeai că te eliberezi liber de trădarea care te-a trădat; ți-ai dat seama imediat de rușinea ta și te-ai grăbit să termini calculele cu o viață rușinoasă. Infracțiunea a apărut atât de clar în fața voastră, încât cu groază ați răsturnat înaintea disprețului general și ați preferat ruina spirituală. „Un moment - ai spus tu însuți - și sufletul meu este cufundat în întuneric bezrassvetny, iar inima nu va mai fi disponibil remușcări.“ Dar da nu va fi așa. Dă-te de copac, trădător! Lăsați ochii voștri să se întoarcă la voi, lăsați ranile purulente să se închidă și să se întoarcă fața voastră rușinoasă, la fel cum ați sărutat ceea ce ați trădat. Live!
Potrivit acestui cuvânt, în fața ochilor tuturor, trădătorul coborî din copac și a căzut la pământ în fața cel înviat, rugându-se pentru el să-și întoarcă moartea.
"Am arătat calea spre mântuire pentru toți", a continuat înviatul, "dar pentru voi, trădător, este închis pentru totdeauna". Sunteți blestemați de Dumnezeu și de oameni blestemați pentru totdeauna și întotdeauna. Nu ai omorât un prieten care ți-a deschis sufletul înaintea ta, dar l-ai prins și l-ai trădat cu moartea și cu batjocura. Pentru asta te condamn la viață. Vei merge de la Grad la oraș, de la greutate la toți și nicăieri nu vei găsi un adăpost care te va adăposti. Veți bate pe ușă și nimeni nu le va deschide; veți cânta pentru pâine - și veți primi o piatră; vei fi sete - și vei fi servit un vas plin cu sângele Domnului. Vei plânge și lacrimile tale se vor transforma în flăcări de foc, îți vei arde obrajii și le vei acoperi cu cruste. Pietrele prin care vei merge vor plânge: "Tradator! fiți blestemați! "Oamenii de pe piață se vor împărți înaintea ta, iar pe toate fețele vei citi:" Tradator! fiți blestemați! "Veți căuta moartea pe pământ și în ape - și peste tot moartea se va întoarce de la voi și de al tău:" Tradator! să fie blestemat! "Mai mult decât atât, pentru o vreme, soarta vă va face milă, veți găsi un prieten și îl veți trăda, iar acest prieten din adâncurile temniței vă va striga:" Tradator! blestemat! "Vei avea abilitatea de a face bine, dar bine va otrăvi sufletele care ți s-au dat. - La naiba, trădător! - ei plâng, - la naiba tu, și toate faptele tale „și vei merge de la un secol la altul fără încetare cu un vierme în inimă, cu suflet pierdut. Trăieste, blestemat! și să fie generații care să vină la mărturia acelei execuții nesfârșite care așteaptă trădarea. Ridică-te, ia în locul unui personal, o ramură de lemn pe care ai vrut să găsești moartea - și du-te!
Și cum cuvântul celor înălțați se ridică în aer, trădătorul se ridică din pământ, își luă personalul și, curând, pașii lui păreau tăcuți în acea distanță vastă, misterioasă, în care viața îl aștepta de la secol la secol. Iar el se plimba pe pământ, disprețuind nemulțumire, trădare și discordie.
Articole similare
Trimiteți-le prietenilor: