În practica modernă de gestionare a riscurilor, următoarele principale direcții de distribuire a riscurilor financiare au devenit larg răspândite:
Distribuția riscului între participanții la proiectul de investiții.
În cursul acestei distribuții, compania poate efectua transferul riscurilor financiare contractorii săi asociate cu eșecul calendarului planificat al lucrărilor de construcții și instalații, calitatea slabă a acestor lucrări, furtul de materiale de construcții trimis la ei ceva mai mult. Pentru o companie implicată în transferul unor astfel de riscuri, neutralizarea lor este opera o modificare pe cheltuiala contractorului, plătindu-le sume de penalități și amenzi și alte forme de compensare pentru pierderile suferite.
Distribuția riscurilor între întreprindere și furnizorii de materii prime
Subiectul unei astfel de distribuții este în primul rând riscurile financiare asociate pierderii (deteriorării) bunurilor (activelor) în procesul de transport și efectuarea operațiunilor de încărcare și descărcare. Formele de distribuire a acestor riscuri sunt reglementate de normele internaționale relevante.
Distribuția riscurilor în rândul participanților la o operațiune de leasing
Astfel, în cadrul companiei de leasing operațional transferă riscul uzurii morale a locatorului este utilizat (lizinguemogo) active, riscul de a pierde performanța tehnică (în conformitate cu regulile stabilite de funcționare), precum și o serie de alte tipuri de riscuri, care includ clauza specială corespunzătoare în contractul încheiat.
Distribuția riscului între participanții la o operațiune de factoring (forfetare)
Subiectul unei astfel de distribuŃii este în primul rând riscul de credit al întreprinderii, care, în cea mai mare parte, este transferat instituŃiei financiare corespunzătoare - unei bănci comerciale sau unei societăŃi de factoring. Această formă de distribuire a riscurilor este plătită întreprinderii, însă permite neutralizarea substanțială a consecințelor financiare negative ale riscului de credit.
Gradul de neutralizare a riscurilor și, în consecință, nivelul de neutralizare a consecințelor financiare negative pentru societatea face obiectul negocierilor sale contractuale cu partenerii, reflectă consensul cu ei în ceea ce privește contractele relevante.
Trimiteți-le prietenilor: