Potrivit diferitelor estimări, școlile megacities ruse pentru 30-50% sunt formate din copii migranți.
Acești copii aproape că nu cunosc limba rusă, este dificil să se stabilească contacte cu colegii locali, nu se integrează bine în noul mediu socio-cultural. Dar orașele mari continuă să experimenteze un aflux de imigranți, iar numărul studenților străini în școli ruse crește de la an la an. Este ușor să predați într-o clasă de copii care nu vorbesc diferit limba rusă și percep lumea în mod diferit? Formare comună în beneficiul ambelor? Despre acest lucru - raportul unui corespondent special al "RG" din școala secundară N 50 din Ekaterinburg.
În vecinătatea stației și a pieței
"Doar vreau să observ," spune Oksana Rozhkova, directorul al 50-lea, "școala noastră nu este elită". Da, da. Stație și piața de îmbrăcăminte „numărul Tagan“ - proximitatea școlară a acestor două obiecte să nu spun că este foarte forme culturale un contingent semnificativ de elevii ei. Ei sunt copiii migranților. „Toți vizitatorii - Rozhkov explică - opresc, de obicei, în zona de căi ferate Cele mai multe dintre ele sunt tranzacționate pe piață, este de patru stații de tramvai de la noi.“.
În școală există 900 de elevi. Potrivit directorului, 40% dintre aceștia nu sunt "de naționalitate": ucraineni, iside, armeni, azerbaijani, tadjici, kirghiz; a fost chiar un vietnamez - a fost lansat anul trecut. Părinții cuiva au obținut deja cetățenia rusă, aceștia sunt cei care au fost atacați la coasta urală de primul val de migrație provocat de prăbușirea URSS. Cineva care a venit aici în cei 90 de ani, până astăzi, are apartamente proprii. Unii dintre elevii vârstnici au devenit, de asemenea, ruși.
Uralii indigeni din școala a 50-a încă predomină.
- Ei sunt copiii lucrătorilor feroviari, muncitorii fabricii, - spune directorul. - Putem spune că avem o școală cu o înțelegere de lucru.
- Aveți dreptul să refuzați pe cineva să recunoască?
- Nu, trebuie să iau la școală orice copil care trăiește în cartierul nostru pe anumite străzi. Sunt interesat doar de cetățenie. Dacă nu există cetățenie rusă, verifică înregistrarea.
"Inophones" - așa că profesorii îi cheamă pe elevi, al căror patrie este Tadjikistan, Kârgâzstan, Armenia, Georgia. „Inofony, - spune Oksana Rozhkov, -. Sunt cei pentru care limba rusă nu este maternă și care este prost inteleasa în limba rusă, el de multe ori a rămas în urmă în alte discipline.“ Desigur, nu este vorba doar de limbă. Dicționarul explicativ explică mai mult semnificația cuvântului "inofonă". Acest "purtător de limbă străină și imaginea corespunzătoare a lumii". Cel din urmă, poate, este mai important. Fundamentele religioase, mentalitatea națională, viața culturală și de zi cu zi - toți acești copii de migranți aduc cu ei la orele lor. Este dificil pentru ei. Unii abia au coborât literalmente din munți.
Portretul de colectare al elevului-inofonă este ușor de compilat, conform unor biografii.
Anya Armlic. Armenianul. Locuia cu părinții ei într-unul din satele din Georgia. Familia sa mutat la Ekaterinburg, când Ana avea doi ani. Cu un an înainte de a intra în școală, ea și fratele ei au fost angajați de un tutore în limba rusă. Acum Anya termină clasa a XI-a, urmează să intre pe Universitatea Economică din Ural pe una economică. Întreaga familie are deja cetățenie rusă și un apartament în Ekaterinburg.
Najibullo Bobiev. Tadjică. Am venit din Tadjikistan. Este de 14 ani, dar studiază în clasa a IV-a, unde a fost identificat după testare. Nadjibullo nu a mers la școală acasă.
- Înțelegi acum limba rusă?
- Puțin necazuri.
- Tată, unde lucrează?
Irod Hașimov. Uzbecă. Sa născut în Kârgâzstan. Are 10 ani, studiază în clasa a IV-a. Părinții comercializează pe piață.
- Când am locuit în Kârgâzstan, am studiat în clasa a doua. Și aici am fost dus la primul. Sunt puțin învățat.
Avem nevoie de câteva etape pregătitoare, de exemplu cursuri de limbi străine. În prima clasă ar trebui să vină cu același nivel de bază al limbii, cel puțin la fel de mult ca și copiii ruși
- Ce elemente sunt complexe?
- Rusă este mai greu de dat. Și, de asemenea, matematică. În limba rusă merg la cursuri suplimentare.
Monoetnice comunitate, în cazul în care tadjici comunica doar cu tadjici, Kârgâzstan - cu Kârgâzstan și rusă compania sa păstrat - în opinia Oksana Rozhkov, școala nu apare - toate sunt prieteni cu toată lumea. „Conflictele, desigur, se întâmplă - spune ea -, dar că la nivel național -. Acest lucru nu-mi amintesc toate că băieții și fetele din Georgia și Armenia se consideră bine, la fel ca europenii, probabil, în comparație cu băieții din Asia Centrală.“
Peter și Mrazik
Există o lecție. De data asta doar inophones în clasă. Profesorul dă sarcina:
- Ei bine, spune-mi nume slave.
Mâinile ridică aproape același lucru:
- Petru și Petru sunt una și aceeași.
Tatiana Chuiko predă limba și literatura rusă în clasele 5-11.
- Cu nume slave, spune ea, au fost deja sortate mai mult sau mai puțin. Dar uneori este dificil pentru ei să înțeleagă numele lor. Numele copilului este Mrazik. Naționalitate - Yezid. A venit în clasa a cincea. Profesorul spune: băieți, astăzi vom scrie căsuțe. Este necesar să scriem într-un mod adult: nu pe Petya, ci pe Petru, nu pe Masha, ci pe Maria. El întreabă: cum sunt eu? Și tocmai îl scrieți - Mrazik.
Cu aceste nume, spune Chuiko, întotdeauna se întâmplă ceva. Își amintește un caz din una din școli. El asigură că cazul este real, deși este foarte asemănător cu un anecdot:
- În prima clasă a venit un băiat pe nume Muhayub. Bineînțeles, copiii au început să-l cheme prin "e". Băiatul nu înțelegea deloc că a fost chemat. La clasa a treia, îi dădea seama că ceva nu era în regulă. În cele din urmă, tatăl băiatului a venit la școală pentru a-și exprima nemulțumirea. În acea zi, profesorul care conducea această clasă sa îmbolnăvit și a fost înlocuit de altul. Și acum spune: mi se pare că fiul meu este tachinat, iar noi, întâmplător, numele lui înseamnă "stăpânul munților". Ea ia spus: ce inventezi, nimeni pe care Mukhaeb nu-l tachinează.
Unele nume de școală recomandă cumva să se adapteze pentru urechea rusă.
- Numele băiatului este Amlet ", spune Chuiko. - Îi spun părinților: trebuie să mă gândesc la ceva, sau ei vor numi un copil o omletă, avem un fel de fel de mâncare. Încercăm să explicăm aceste lucruri cu tact.
"Fasole" este scris cu un semn moale, și "furculiță" - fără un soft
În cea de-a 50-a școală, ele nu creează clase corecționale pentru inofoane: pentru noii veniți, de regulă, nu există probleme cu dezvoltarea. Ei trebuie doar să depășească bariera lingvistică. Pentru aceasta există un curs special. Se citesc la toate nivelurile de formare, inclusiv la ultimul, deoarece absolvenții trebuie să treacă USE. Așa-numita "compensație" se înscrie în școala primară. Mai mult - elementele de bază ale gramaticii, conjugării, declenării. Acest lucru nu înseamnă că fără cunoașterea corectă a limbii ruse, inofonul va fi într-un blocaj complet înainte de fizică și matematică.
- Un astfel de copil, care nu înțelege limba rusă, - spune Chuiko, - nu m-am întâlnit. De obicei, sfătuiți copiii-inophones: vorbiți acasă în limba rusă. Și noi, dimpotrivă, îi spunem uneori elevului: într-adevăr nu vorbești rusesc acasă. Pentru că rusul este mult mai rău decât atunci când un copil cu colegii de clasă comunică.
Încercarea de a ieși din impenetrabil declinări stufărișuri, conjugări, caz finaluri, inofony la un moment dat, anticipând reacția colegilor (și cei, după cum știți, nu știu mila), începe să râdă de sale erori de vorbire proprii, îmbibate cu ironie. Ceea ce în scopuri didactice se bucură de profesor.
- Eu le spun - spune experiență pedagogică Chuiko - amintiți-vă: „fasole“ este scris cu un semn moale și „Vilk“ - fără moale. Râzând. Pentru că ei înțeleg deja.
Toți cu care a trebuit să vorbească, notați: elevii-inophones sunt mai motivați. De exemplu, ei sunt singurii care fac consultări gratuite cu privire la subiectele examenului de stat unificat, alții sunt leneși. Aceeași motivație pentru părinții-inofones. Ei doresc să-și dea copiilor educația - ceva care, probabil, nu au primit în patria lor. De la prima zi de ședere la școala rusă, copiii migranților au țintit la universitate. Și mulți oameni fac. Și în locuri bugetare.
Ce spun Părinții
Dana Murzakulova a venit la Ekaterinburg din Kârgâzstan. E contabil. Are un fiu Abdusamat, un prim-elev la această școală. Încă sunt gemeni, fete, Aidai și Adinai. Ei merg la grădiniță. Și ei, când vor crește, o vom da acestei școli ", spune Dana. Și Marifat Odilbekova are o fiică de opt ani în anul al 50-lea. „Am folosit satul Khorog trăit-Tadjikistan, - spune Marifat -. Și în nouăzeci și patrulea an, soțul meu a fost aici pe câștigurile a venit atunci și am doar mult mai târziu - .. În 2006, fiica deja născut aici, în a doua clasă de plimbări. "Ce învață împreună cu copiii ruși, bine, există și alte naționalități diferite, așa că este bine, cred."
Părinții elevilor-inophones tratează școala foarte responsabil, ca să nu spună cu bunăvoință. La întâlnirile părinților, femeile se îmbracă ca o vacanță, ușor agitate, ascultă fiecare cuvânt al profesorului de clasă, nu intervin cu cadrele didactice. Bărbații rareori merg la școală, dar când vin, părăsesc un număr mobil și promit, dacă nu, să fie aici la primul apel.
Faptul că copiii lor studiază în clase multinaționale, părinții-inophones văd doar avantaje. Cum se referă părinții copiilor ruși la astfel de cursuri? Cel mai probabil nu vor spune acest lucru public, dar dacă spun așa, cu greu vor fi complet cinstiți. Suntem bucuroși că colegii de clasă ai puilor nu toți. Dar reprezentanții majorității indigene sunt gata să-și împărtășească nemulțumirea numai cu condiția anonimatului. Iată mama poveste, fiica cuiva, a VIII-a în clasa a studia în liceu public municipal, situat într-unul dintre cartierele cele mai prestigioase din Ekaterinburg:
- Sunt ca o mamă împotriva co-educației. Am ales în mod deliberat un apartament într-o anumită zonă cu o legătură cu o anumită școală. Vreau ca copilul meu să primească o educație de calitate. Aproximativ cinci ani în urmă, migranții nu au putut, în principiu, să-i dea copiilor la Liceu, deoarece au existat teste de intrare, pentru că copiii lor sunt absolut insurmontabili. Acum pentru testele de clasa I sunt interzise testele. Ei iau totul de la înregistrarea lor. Îi întreb directorul: de ce îi luați? Înțelegeți că, pentru nouăzeci de procente, acești copii nu vorbesc limba rusă nici măcar la nivel de zi cu zi. La noi, într-o clasă, cinci asemenea copii - Kirghiz, trei azerbaijani și tadjici. Unii dintre ei nu vorbesc deloc rusesc, cineva - prin punte. Și nu numai copiii nu vorbesc limba rusă, ci și părinții. Ei nu înțeleg la întâlnirile părinților ce cere profesorul. Ei nu pot face temele cu copilul. Și programul este acum complicat. Mai ales în licee și gimnazii. Acolo, de exemplu, tehnica citirii este verificată. Copiii noștri din prima clasă citesc o medie de cincizeci de cuvinte pe minut. Nu al nostru - șase cuvinte. Nivelul de percepție a informațiilor de la copiii care vizitează este foarte scăzut. Profesorul trebuie să se oprească, să repete același lucru de douăzeci și cinci de ori. Trebuie să acorde atenție problemelor organizaționale, disciplinei. Copiii noștri s-au plictisit, du-te nebun de la o ședere neproductivă la lecție. În plus, acesta este un mediu mai puțin competitiv. Când sunt camarazi în jurul tău care nu sunt nici eu, nici mine, la ce te-ai îndreptat? Sunteți împotriva fundalului lor super. Și cincizeci sunt foarte ușor de primit. Îi întreb directorul: de ce nu le puneți împreună într-o clasă? Regizorul spune: dacă îi asamblez într-o clasă, va fi un ghetou, nu vor învăța niciodată limba rusă, vor comunica doar unul cu celălalt și se vor adapta mai repede. Cred că există câteva etape pregătitoare, de exemplu, cursuri de limbi străine. În prima clasă, aceștia ar trebui să aibă același nivel de bază cel puțin al limbii pe care copiii ruși îl au.
- Este elita dvs.?
- Este considerat o zonă de prestigiu.
- Da, vreau.
- Dar acesta este și un ghetou, de o calitate diferită.
- Ei bine, ce să facem, trăim într-o societate în care, din păcate sau din fericire, nu toți sunt egali. Înțelegeți, trăiesc calm în compunerea multinațională a clasei. Dar vreau ca copilul meu să se dezvolte normal. Că a ajuns acolo un anumit nivel de educație și cultură.
- Copiii migranților intervin în acest lucru?
- În opinia mea, interveniți. Unul dintre prietenii mei locuiește în cartierul foarte Zheleznodorozhny, în cazul în care școlile sunt literalmente ambalate cu copii de migranți. Și fiica ei va merge la prima clasă în acest an. Deci, mama și-a obținut permisul de ședere într-un alt district pentru a da copilului un liceu sau unei gimnazii.
Potrivit sondajelor de opinie, 37% dintre elevii din Moscova sunt negativi cu privire la colegii de școală. Părinții care nu aprobă clasele mixte în școlile capitalei, chiar mai mult. Și așa în toate megacities.
Respingerea unei părți a societății ruse de către Mahmud și Gayane ca colegii de clasă ai lui Vanya și Masha este cel mai ușor de explicat prin xenofobie. Dar xenofobia nu se bazează întotdeauna pe prejudecăți oribile. Uneori are surse reale, în acest caz, o încurcătură complexă de probleme care însoțesc educația copiilor din școlile rusești. Rector al Universității de Stat din Moscova Pedagogică (Moscova, Universitatea Pedagogică de Stat) Alexei Semenov consideră că, în regiunile cu o concentrație mare de migranți trebuie să adopte legile, potrivit cărora lucrătorul de oaspeți trebuie să ofere copilului lor cel puțin o cunoaștere rudimentară a limbii ruse, iar angajatorul este obligat să plătească de școlarizare. În Europa, această problemă este uneori chiar mai dificilă. În Bavaria germană, membrii fracțiunii parlamentare a social-democraților au propus ca copiii migranților să fie interzisi să frecventeze școala până când vor învăța limba germană.
Trimiteți-le prietenilor: