Capitalul propriu caracterizează valoarea totală a fondurilor organizației pe care le deține pe baza proprietății.
Ca parte a capitalului social, pot fi identificate două componente principale: capitalul investit și acumulat.
Capitalul investit este capitalul investit de proprietari. Capitalul investit este prezentat în bilanțul organizațiilor ruse sub formă de capital autorizat și sub formă de primă de emisiune în structura capitalului suplimentar.
Capitalul acumulat este un capital creat dincolo de ceea ce inițial a avansat proprietarii. Se reflectă sub forma articolelor formate în detrimentul profitului net (capital de rezervă, venituri reținute).
Ca parte a capitalului social sunt alocate:
Capitalul social autorizat al organizației (întreprindere) este suma inițială a fondurilor fondatorilor (proprietarilor) necesare pentru funcționarea sa și reflectând dreptul consacrat în statutul societății de a desfășura activități. Valoarea sa determină valoarea minimă a proprietății companiei care garantează interesele creditorilor săi.
Capitalul suplimentar acumulează fondurile primite de întreprindere pe parcursul anului, deoarece Este imposibil să le includem în capitalul autorizat în acel moment. Acesta include:
- reevaluarea activelor fixe;
- prima de emisiune primită din excesul de preț efectiv de plasare peste valoarea nominală a acțiunilor ca și în cazul tuturor emisiunilor ulterioare de acțiuni cu majorarea capitalului social;
- diferența de curs de schimb, finanțarea țintă de către organizațiile non-profit a cheltuielilor de capital.
Utilizarea de capital suplimentar are loc în următoarele cazuri: 1) majorarea capitalului social; 2) distribuirea unei părți din suma între fondatorii organizației; 3) rambursarea sumelor de amortizare a activelor fixe pe baza rezultatelor din reevaluare.
Capitalul de rezervă - este destinat să acopere conturile de plătit în cazul rezilierii întreprinderii, acoperind pierderile, răscumpărarea acțiunilor sale. Fondul de rezervă nu poate fi utilizat în alte scopuri.
Legislația Federației Ruse prevede crearea obligatorie a fondurilor de rezervă în societățile pe acțiuni.
Pentru întreprinderile de alte forme organizatorice și juridice, crearea unui fond de rezervă nu este obligatorie.
O societate cu răspundere limitată poate înființa un fond de rezervă în modul și în sumele prevăzute de statutul societății. În același timp, pentru LLC, atunci când se creează fonduri de rezervă, dimensiunile minime necesare nu sunt stabilite.
Profit nedistribuit. Restul profitului rămas este reinvestirea profiturilor în activele întreprinderii; se reflectă în bilanț ca o sursă de fonduri proprii și rămâne neschimbată până la următoarea reuniune a acționarilor.
Reinvestirea profitului - direcția părții sale sau a întregii cantități pentru extinderea producției.
· Reduceri pentru depreciere este estimată la alte organizații și persoane fizice pentru produse, bunuri, lucrări și servicii pe baza inventarului conturilor organizației de primit, cu astfel de sume de rezerve cu privire la rezultatele financiare ale organizației. În acest caz, datoria îndoielnică este astfel de creanțe, care nu sunt soluționate în termenul stipulat în contract și nu sunt garantate printr-o garanție, garanție sau garanție bancară. Periodicitatea inventarului creanțelor și procedura de creare a provizionului pentru creanțele îndoielnice trebuie să fie aprobate în politica contabilă. Utilizați o rezervă de datorii îndoielnice poate fi doar pentru a achita datoria, care a expirat termenul de prescripție, precum și alte datorii nerealiste pentru recuperare. Cantitatea de prevedere nu este utilizată în totalitate în perioada de raportare pot fi reportate pentru următoarele perioade de raportare, dar în perioadele ulterioare, rezerva trebuie ajustată în ceea ce privește echilibrul de rezervă. În cazul în care organizația creează o rezervă de creanțe îndoielnice, atunci în bilanț trebuie să se afișeze creanțele minus valoarea rezervei formate. În pasivele soldului, valoarea rezervei formate nu se reflectă separat.
· Provizionul pentru deprecierea investițiilor financiare se formează în valoarea diferenței dintre contabilitatea și costul estimat al investițiilor financiare necotate, pentru care sa înregistrat o scădere semnificativă susținută a valorii lor.
· Se creează rezerve pentru cheltuieli viitoare pentru a include în mod egal costurile viitoare în costurile de producție și de circulație. Obiectivele de creare a rezervelor pentru cheltuieli viitoare sunt: a) acumularea de surse de finanțare a unor cheltuieli mari care au un caracter periodic; b) includerea uniformă a cheltuielilor în prețul de cost; c) alinierea rezultatelor financiare intermediare.
Organizația poate crea următoarele tipuri de rezerve de cheltuieli viitoare: pentru plata viitoare a concediilor pentru angajați; plata remunerației anuale pentru serviciul de lungă durată; plata remunerației pe baza rezultatelor muncii pentru anul respectiv; repararea mijloacelor fixe; garanție și service în garanție și în alte scopuri.
Organizația decide în mod independent ce alte rezerve ar trebui să creeze și stabilește această dispoziție în politica contabilă.
Deoarece valoarea reală a fondurilor proprii este valoarea activelor nete ale întreprinderii - o valoare care reflectă valoarea acelei părți a proprietății sale care va rămâne după îndeplinirea tuturor obligațiilor asumate.
Structura activelor acceptate pentru calcul (Ar) include:
active imobilizate în prima secțiune a bilanțului (active necorporale, active fixe, construcții în curs de desfășurare, investițiile de venituri purtătoare în active corporale, investiții pe termen lung, alte active imobilizate);
active circulante în cea de a doua secțiune a bilanțului (stocuri, taxa pe valoarea adăugată pe activele achiziționate, conturi, investiții de primit pe termen scurt, în numerar, alte active circulante), cu excepția valorii în suma cheltuielilor reale pentru achiziționarea de acțiuni de trezorerie deținute de societatea pe acțiuni de la acționari pentru revânzarea sau anularea ulterioară a acestora, precum și datoriile participanților (fondatorilor) pentru contribuțiile la capitalul autorizat.
Structura pasivelor acceptate pentru calcul (Pr) include:
datoriile pe termen lung pentru împrumuturi și împrumuturi și alte datorii pe termen lung;
obligații pe termen scurt privind creditele și creditele;
datorii către participanți (fondatori) pentru plata veniturilor;
rezervele de cheltuieli viitoare;
alte datorii pe termen scurt.
Valoarea activelor nete este estimată de societate pe acțiuni trimestrial și la sfârșitul anului pentru datele respective de raportare
Între activele nete ale întreprinderii și capitalul său social (fond) există următoarea relație, care operează din al doilea an de activitate:
unde CA este un activ net. CC (UF) este capitalul social (fondul statutar), atunci întreprinderea este obligată să își reducă capitalul social la valoarea activelor nete, adică în limita valorii efective a fondurilor proprii. Deci, dacă activele nete vor fi egale cu 500 de mii de ruble. și capitalul autorizat - 600 mii ruble. întreprinderea este obligată să reducă capitalul social cu 100%
Situația discutată mai sus se aplică în totalitate societăților pe acțiuni.
În cazul în care CA <УК, акционерное общество обязано принять ре-шение о своей ликвидации, так как сложившаяся ситуация противоречит закону. Собственник государственного и муниципального предприя-тия обязан принять меры по восстановлению чистых активов до размера минимального уставного фонда, а если этого не произой-дет — принять решение о ликвидации (через суд) или реорганиза-ции предприятия.
Articole similare
Trimiteți-le prietenilor: