Capitalul fictiv

Capitalul fictiv sau imaginar este capital reprezentat de titluri: acțiuni, obligațiuni, facturi etc. Spre deosebire de capitalul real, capitalul fictiv este titlul de proprietate. De exemplu, dacă o persoană este proprietarul unei acțiuni, atunci este co-proprietar al societății pe acțiuni, dacă proprietarul obligației este proprietarul banilor care sunt acordați pentru utilizare temporară de către cei care au emis obligațiunea etc.







Valoarea capitalului fictiv este egală cu suma prețurilor valorilor mobiliare. La rândul său, prețul titlurilor (sau rata) este determinat de formula:

Venituri din titluri × 100%

Deci, dacă, de exemplu, stocul aduce în 10 ruble pe an, iar băncile își plătesc deponenții 5% pe an, atunci prețul de schimb al acțiunii va fi de 200 de ruble.

Odată cu apariția societăților pe acțiuni, capitalul pare să se împartă. Funcționarea capitalului în producție, pe de o parte, este încorporată în mijloacele de producție (capital real, real), pe de altă parte - în valori mobiliare (capital fictiv).







În primul rând, nu are propria valoare. Prețul (rata) de valori mobiliare depinde de valoarea veniturilor primite de la acestea și de nivelul dobânzii la împrumut.

În al treilea rând, în procesul de circulație a capitalului funcțional, are loc auto-extinderea valorii capitalului și revenirea acestuia la proprietar. Titularul de capital fictiv își poate întoarce banii doar prin vânzarea valorilor mobiliare care îi aparțin. Capitalul real va continua să se deplaseze indiferent de acest act și nu va trece la noul proprietar după cota sau obligațiunea vândută.

Aparent, capitalul fictiv începe să trăiască o viață independentă, exercitând o mare influență asupra procesului de producție, mobilizând și transferând capitalul dintr-un sector în altul, schimbări structurale în economie.

Acumularea de capital fictiv diferă de acumularea de capital real. Odată cu dezvoltarea relațiilor de mărfuri-capital, capitalul fictiv crește mai repede decât cel real. Aceasta se datorează următoarelor motive: o creștere a numărului de societăți pe acțiuni; umflarea datoriei publice încorporate în titluri; creșterea datoriilor ipotecare; posibilitatea apariției instrumentelor derivate din valori mobiliare existente







Articole similare

Trimiteți-le prietenilor: