Nume - Sex - Semnificație
Nume de familie comune japoneze:
Suzuki (Bell Bell din lemn)
Watanabe ("Mergând în vecinătate")
Tanaka ("Centrul câmpului") (M-am gândit cum să traducă numele Tora din testul meu)
Yamamoto ("Piciorul muntelui")
Takahashi (High Bridge)
Kobayashi ("Little Forest")
Murakami ("Șeful satului")
Nakamura ("Centrul satului")
Kuroki ("Ebony")
Oonisi (Vestul cel Mare)
Numele femeilor tradiționale:
Yoko ("Copilul oceanului")
Yuko ("Copilul Noii")
Haruko ("Copilul de primăvară")
Yoshiko ("Copil Bun")
Hanako ("Copilul de flori")
Fujiko ("Copilul din Wisteria")
Setsuko ("Copilul de zăpadă")
Minami ("frumusețea sudică")
Mickey (Trunchiul copacului)
Sakura (cires japonez)
Numele tradițional al bărbaților:
Ryunosuke ("Fiul dragonului")
Shinichiro ("om" + "primul fiu")
Kuiti ("arcul" + "primul fiu")
Kenji ("Sword" + "al doilea fiu")
Takiji ("O mulțime de bucurie" + "al doilea fiu")
Kenzo ("Sword" + "al treilea fiu")
Manabu ("Un student harnic")
Hiroshi ("larg, spațios")
Takeo (luptătorul)
Rock (Reedul înflorit)
1. Cuvântul cheie poate folosi un cuvânt cheie - fenomen sezonier, ton de culoare, piatră prețioasă etc.
2. Numele poate consta în dorința părinților de a deveni puternici, înțelepți sau curajoși, pentru care se folosesc, respectiv, hieroglifele puterii, înțelepciunii și curajului.
3. Puteți, de asemenea, să alegeți cele mai plăcute hieroglife (în diferite spellings) și combinațiile dintre ele.
4. Recent, a devenit popular să apelezi un copil, concentrându-se pe auz, adică în funcție de cât de plăcut este numele dorit la ureche. Alegerea pronunției dorite determină hieroglifele, care vor fi înregistrate pe acest nume.
5. A fost întotdeauna popular să numim un copil în cinstea celebrităților - eroi ai cronologiilor istorice, politicieni, vedete pop, eroi seriali etc.
6. Unii părinți se bazează pe diferite averi, cred că numărul de caracteristici din caracterele numelui și prenumelului trebuie combinate unul cu celălalt.
Cele mai frecvente termene ale denumirilor japoneze sunt:
Nume și prenume vechi
Înainte de restaurarea Meiji, numai aristocrații (kuge) și samuraii (bushi) aveau nume de familie. Toată restul populației Japoniei era mulțumită de nume și porecle.
Femeile din familii aristocratice și samurai nu aveau, de obicei, nume, deoarece nu aveau dreptul de a moșteni. În acele cazuri în care numele femeilor erau încă, nu le-au schimbat atunci când s-au căsătorit.
Numele erau împărțite în două grupe - numele aristocraților și numele samurailor.
Spre deosebire de numărul de nume de samurai, numărul de nume de familie aristocratice nu a crescut practic din cele mai vechi timpuri. Mulți dintre ei se înalță în trecutul preoțesc al aristocrației japoneze.
Ierarhia nobilimii familiilor aristocrate a început să evolueze în secolul al VI-lea și a existat până la sfârșitul secolului XI, când puterea din țară a trecut la samurai. Dintre acestea, clanurile Genji (Minamoto), Heike (Tyra) și Hojo au avut un respect deosebit. Ashikaga. Tokugawa. Matsudaira. Hosokawa. Shimazu. Oda. Un număr de reprezentanți ai lor în momente diferite erau șoferi (conducători militari) ai Japoniei.
Numele personale ale aristocraților și ale samurailor de rang înalt au fost formate din două kanji (hieroglife) de semnificație "nobilă".
Numele personale ale servitorilor și țăranilor samurai erau adesea date în conformitate cu principiul "numerotării". Primul fiu este Ichiro. al doilea este Jiro. al treilea este Saburo. al patrulea este Shiro. al cincilea este Goro, etc. De asemenea, cu excepția "-ro". în acest scop s-au folosit sufixele "-emon". "-dzi". "-dzo". "-suke". „-fie“.
La intrarea samuraiului în perioada tinereții, el a ales un nume diferit pentru sine decât ceea ce ia fost dat la naștere. Uneori, samuraii și-au schimbat numele și în cursul maturității, de exemplu, pentru a sublinia debutul noii sale perioade (promovarea sau relocarea la un alt post de serviciu). Domnul avea dreptul să-și redenumească vasalul. În cazul unei boli grave, numele a fost uneori schimbat în numele Buddha Amida. pentru a face apel la mila lui.
În conformitate cu regulile luptelor samurai înainte de luptă, samuraii trebuiau să-i dea numele complet, astfel încât inamicul să poată decide dacă el era vrednic de un astfel de adversar. Desigur, în viață această regulă a fost observată mult mai rar decât în romane și cronici.
La sfârșitul numelor fetelor din familii nobile, s-a adăugat sufixul "-hime". Este adesea tradusă ca "prințesă", dar de fapt a fost folosită în raport cu toate doamnele nobile.
Pentru numele soțiilor samurai, sufixul "-godzan" a fost folosit. Adesea ei erau chemați pur și simplu de numele și rangul soțului. Numele personale ale femeilor căsătorite au fost folosite practic numai de rudele lor apropiate.
Pentru numele călugărilor și călugărițelor din proprietățile nobile, s-a folosit sufixul "-in".
Nume și nume de familie
În timpul restaurării Meiji, toți japonezii au primit nume. Firește, cele mai multe dintre ele au fost asociate cu diverse semne de viață ale țăranilor, în special cu orezul și prelucrarea acestuia. Aceste nume, precum și numele regiunii superioare, erau, de obicei, alcătuite din două kanji.
Cele mai comune nume japoneze sunt Suzuki. Tanaka. Yamamoto. Watanabe. Saito. Sato. Sasaki. Kudo. Takahashi. Kobayashi. Kato. Ito. Murakami. Oonishi. Yamaguchi. Nakamura. Kuroki. Higa.
Numele bărbaților s-au schimbat mai puțin. Toți depind adesea de "numărul ordinal" al fiului din familie. Sufixele "-it" și "-kaza" sunt adesea folosite. însemnând "primul fiu", precum și sufixele "-ji" ("al doilea fiu") și "-dzo" ("al treilea fiu").
Numele conținând "syn". de obicei, considerate nereușite și nefericite, deoarece "syn" în japoneză - "moartea".
Cele mai multe nume de femei japoneze se termină cu "-co" ("copil") sau "-i" ("frumusețe"). Fetele, de regulă, primesc nume legate în sens la tot ceea ce este frumos, plăcut și feminin. Spre deosebire de numele de sex masculin, numele de sex feminin sunt de obicei scrise nu de kanji, ci de hiragana.
Unele fete moderne nu-i plac "-co" -ul care se termină în numele lor și preferă să o omite. De exemplu, o fată numită "Yuriko" se poate numi "Yuri".
În conformitate cu legea adoptată în timpul împăratului Meiji, după căsătorie, soțul și soția sunt obligați din punct de vedere legal să ia un singur nume. În 98% din cazuri, acesta este numele sotului. De câțiva ani, parlamentul a discutat un amendament la Codul civil, care permite soților să renunțe la numele de familie premaritali. Cu toate acestea, în timp ce nu poate obține numărul necesar de voturi.
După moarte, o persoană japoneză primește un nou nume postum (kaimyo), care este scris pe un comprimat special din lemn (ikhai). Această tabletă este considerată întruchiparea spiritului decedatului și este folosită în ritualuri funerare. Kaimyo și Ihai sunt cumpărate de la călugării budiști - uneori chiar înainte de moartea unei persoane.
Trimiteți-le prietenilor: