Oamenii pleacă ... Nu pot fi returnați
Lumile lor secrete nu pot fi reînviate.
Și de fiecare dată când o vreau din nou
Din această irevocabilitate strigă ...
Nu există oameni neinteresați în lume ...
Nu există oameni neinteresanți în lume.
Destinurile lor sunt ca povestile planetelor.
Toată lumea are o experiență specială,
Și nu există planete ca ea.
Și dacă cineva a trăit în liniște
Și cu această imperceptibilitate era prieten
El a fost interesant printre oameni
Prin auto-inconsecvență.
Toată lumea are o lume secretă personală.
Există în lume cea mai îngrozitoare oră.
Dar acest lucru nu ne este cunoscut
Și dacă o persoană moare,
Cu el moare prima lui zăpadă,
Și primul sărut și prima bătălie ...
Toate acestea iau cu el.
Da, există cărți și poduri,
Mașini și tablouri de artiști.
Da, mult să rămâi este fată.
Dar ceva oricum pleacă.
Aceasta este legea jocului nemilos:
Nonhumans mor, dar lumi.
Ne amintim de oameni, păcătoși și pământești.
Și ce am știut cu adevărat despre ei?
Ce știm despre frați, despre prieteni?
Ce știm despre singura noastră?
Și despre tatăl său, a lui
Știm totul, nu știm nimic.
Oamenii pleacă ... Nu pot fi returnați
Lumile lor secrete nu pot fi reînviate.
Și de fiecare dată când o vreau din nou
Din această irevocabilitate strigă.
1961
Nu esistono al mondo uomini non interessanti ...
Non esistono al mondo uomini non interessanti.
Eu îmi dau voie să-mi dau seama de pianeti.
Ognuno ha la sua particolarità
e non un pianeta che gli sia simile.
E se uno viveva inosservato
e amava questa sua insignificanza,
proprio per la sua insignificanza
egli era interessante tra gli uomini.
Ognuno ha il suo segreto mondo personale.
În quel mondo c'è l'attimo felice.
C'è în quel mondo l'ora più terribile,
ma tutto ci resta sconosciuto.
Quando un uomo muore,
muore con la la prima neva,
e il primo bacio e la prima battaglia ...
Tutto questo egli porta con sé.
Rimangono certo i libri, i ponti,
le macchine, le tele dei pittori.
Certo, molto è destinato a restare,
eppur se semper qualcosa se ne va.
É la legge di un gioco spietato.
Non sono uomini che muoiono, ma mondi.
Ricordiamo gli uomini, terrestri e peccatori,
ma che sa-amamo în fondo di loro?
Sappiamo dei fratelli nostri, degli amici?
Di colei che sola ci appartiene?
E del nostro stesso padre
tutto sapendo non sappiamo nulla.
Gli uomini se ne vanno ... e non tornano più.
Non risorgono i loro mondi segreti.
Ogni volta vorrei gridare ancora
contro questo irevocabile destino.
Evgenij Aleksandrovič Evtušenko
Traduzione di Sandra Grotoff
Osip Mandelshtam "Am uitat cuvântul, ceea ce am vrut să spun ..."
Osip Mandel'štam «Mi se sfârșește la parola che avrei volute dire ...»
Evgheni Yevtushenko "Nu mă înțeleg pe celălalt teribil ..."
Evgenij Evtušenko «Nu capirci l'un l'altro è terribile ...»
Bella Akhmadulina "Pe timp de noapte"
Bella Achmadulina «Di notte»
Mikhail Muraviev "Plecarea"
Michail Murav'ev «La partenza»
Navigare după înregistrări
Articole similare
Trimiteți-le prietenilor: