Dragostea adevărată face o persoană mai bună!
Când m-am întâlnit cu viitorul meu soț, Artem, aveam 20 de ani. Am fost introduși în interese comune - am schimbat muzica cu el. Când s-au terminat discurile și cu ocazia întâlnirilor, am venit acasă și am izbucnit în lacrimi. Mama întreabă: "Ce sa întâmplat?". Spun: "Mamă, știți, am întâlnit un astfel de om, atât de bine! Îmi pare rău că nu ne vom întâlni din nou. Era foarte surprinsă și fericită: "Cred că tocmai v-ați îndrăgit!"
Adevărat, trebuie să spun că în acest moment am avut deja un număr suficient de propuneri de a se căsători. M-am gândit, am ales, dar a fost acest sentiment pe care l-am avut pentru prima dată.
Am văzut că caracterul lui Artyom este mai degrabă restrâns și va fi dificil pentru el să găsească orice scuză pentru a continua relația noastră. Mai mult, el a văzut că nu am lipsă de prieteni și tot felul de comunicări. Cu toate acestea, a găsit o cale și am început să ne întâlnim din nou. Ma dus la concerte de muzică subterană, l-am condus la spectacole. Am împărtășit tot ceea ce a fost important în viața noastră.
Citim mult. Dintr-o dată, în viața noastră a apărut multe literaturi ortodoxe. El a fost apoi o persoană botezată, dar nu a mers la biserică. Eram un credincios, dar de asemenea am vizitat rar temple. Am citit, citit și odată am decis că este timpul să începem să mergem la templu. Pentru noi a fost și un test al sentimentelor noastre. M-am hotărât: pentru a înțelege dacă este dragoste, trebuie să aduceți acest sentiment lui Dumnezeu în mâinile voastre și să-l judecați.
Eu, prin natura mea, n-am vrut să mă înșel. Am vrut să mă căsătoresc o dată și pentru viață. Pentru mine a fost foarte important. Când am început să-mi aleg viitorul soț, l-am reprezentat destul de diferit, nu ca Artem. Dar apoi mi-am amintit că în copilăria mea am reprezentat atât în caracter, cât și în orice, o astfel de persoană. El este foarte liric, este atât de moale cu mine, și totuși curajos în viață, în general, este foarte asemănător cu prințul pe care l-am visat ca o fetiță.
Atunci nu știam, nu am putut înțelege exact ce a fost acest sentiment. Și acum, după cinci ani de căsătorie, știu sigur că aceasta este dragostea. Pentru că acest sentiment a fost capabil să dezvăluie în noi cel mai frumos lucru pe care Dumnezeu la pus în noi. Experimentând dragostea adevărată, vei învăța un lucru nou în tine, ceva pe care nu l-ai cunoscut înainte. În orice caz, dragostea adevărată nu poate face niciodată o persoană mai rea decât a fost.
Nu m-am așteptat niciodată de la mine să mă dedic atât de mult unei alte persoane, așa cum m-am dedicat lui Artem în acești doi ani înainte de nuntă. El și-a ales totuși calea, căutându-se în viață. Am încercat să nu intervină în nici un fel și nu am pus presiune asupra întrebării dacă vom aștepta împreună și vom încerca să ne ridicăm sufletul lângă el.
În acești doi ani nici măcar n-am avut prieteni apropiați decât el. Tot timpul, cu excepția muncii, am petrecut împreună. Acest om a fost foarte important pentru mine. M-am gândit că, chiar dacă ne-am despărțit, nu mi-aș face rău pentru cei doi ani petrecuți lîngă el. La urma urmei, am fost deja de 23 de ani și aș putea accepta oferte de oameni interesanți și demni. M-a îngrijorat și îngrijorat, dar totuși nu mi-a fost frică să pierd oricine. În acel moment, el a devenit principalul lucru pentru mine.
Nu mă așteptam să fiu așa. Acesta este singurul om cu care am început să gândesc nu numai despre mine. M-am îngrijorat de ceea ce vrea, de ce crede el și nu altfel.
Probabil, el și cu mine am putea face o greșeală, nu am putut recunoaște această dragoste. Dar poate că Biserica ne-a salvat de la asta. Nu pentru că am învățat rațiunea minții și o interzicea ceva. Nu, nu este. Ea ne-a ajutat să nu risipim sentimentele noastre și să înțelegem că am găsit exact ceea ce căutam. La urma urmei, Biserica nu este numai casa lui Dumnezeu, ci și casa Iubirii în sensul cel mai înălțat. Întotdeauna am perceput pe Dumnezeu ca pe cineva apropiat. Dacă îmi pasă de ceva, pot să vorbesc cu El despre asta, fără a aștepta, să zicem, pentru timpul de rugăciune dimineața sau seara. Iar când ne-am adus sentimentele noastre lui Dumnezeu, El ne-a ajutat în toate privințele să înțelegem și să simțim prețiosul ceea ce ne este dat. Ne-am simțit unii pe alții ca pe o familie.
Cel mai minunat lucru despre dragoste, în opinia mea, este că există întotdeauna un fel de subestimare. Este nerostitul acestui stat care vorbește despre Divinitatea sa.
Articole similare
Trimiteți-le prietenilor: