Limba rusă este incredibilă. Aceleași cuvinte pot însemna lucruri complet diferite și pot exprima emoții absolut diferite. Ce putem spune despre transformările lexicale, care pot confunda cu ușurință orice străin:
- Numai în țara noastră cuvântul „Da“ este sinonim cu cuvintele „te rog“, „mulțumesc“, „bună ziua“, „deloc“ și „scuză-mă“, iar cuvântul „vin“, în cele mai multe cazuri, înlocuiește „la revedere“.
- Cum să traducem în alte limbi că "foarte inteligent" nu este întotdeauna un compliment, "inteligent foarte" - batjocură și "prea deștept" - o amenințare?
- De ce avem un viitor, prezent și trecut, dar încă acum putem exprima și trecutul ( „ieri am fost de mers pe jos în stradă ...“) și viitor ( „Mâine mă duc la cinema“), și am trecut de timp pentru a exprima comanda ("A lăsat rapid aici!")?
Există limbi în care negarea dublă este permisă, există - acolo unde nu este permisă; în partea de limbi, o dublă negare poate să exprime o afirmație, dar numai în limba rusă, dubla declarație "Ei bine, da, bineînțeles! "- exprimă negarea sau îndoiala în cuvintele vorbitorului.
Toți străinii care studiază limba rusă sunt surprinși de ce "nimic" nu înseamnă numai "nimic", ci și "normal", "bun", "excelent" și "totul este în ordine" și "fără scuze".
În limba rusă, una și aceeași limbă obscene poate fi insultată și admirată și poate exprima toate celelalte nuanțe ale emoției.
În stupoare umană, studiind limba rusă, introduceți fraza „nu, probabil,“ în același timp, și poartă aprobarea și negarea, și auto-îndoială, dar încă o incertitudine cu o nuanță de negare a posibilității unei decizii pozitive.
Încercați să explicați în mod clar care este diferența dintre "consumul de ceai" și "consumul de ceai"; care este diferența dintre "aici" și "aici"; de ce acțiunea din trecut poate fi exprimată cu cuvintele "înainte", "cu mult timp în urmă", "chiar acum", "recent", "altă zi" și o duzină de alții și de ce, în anumite situații, pot fi înlocuite unul cu celălalt?
Încercați să explicați străinului expresia "Mâinile nu ajung să se uite".
Cât de precis să numim înclinația cu particula "ar", atunci când se exprimă în diferite situații și condiție, și cererea, dorința și visul, necesitatea și ipoteza și propunerea și regretul?
În limba rusă, uneori un verb nu are nicio formă și acest lucru se datorează legilor eufoniei. De exemplu: "câștiga". El va câștiga, veți câștiga, voi ... câștiga? voi alerga? a învins? Filologii sugerează utilizarea unor construcții substituibile "voi câștiga" sau "voi deveni câștigător". Din moment ce forma primei persoane singulare este absentă, verbul este inadecvat.
Paharul de pe masă este în picioare, iar furculița se află. Dacă lipim furca în blat, furculița se va opri. Asta este, există obiecte verticale, și se află orizontală?
Adăugați la masă o farfurie și o tigaie. Sunt cam orizontale, dar sunt pe masă. Acum puneți placa într-o tigaie. Acolo se culcă, dar stătea pe masă. Elementele sunt gata de utilizare? Nu, furculita era pregătită când am stat.
Acum, o pisică urcă pe masă. Ea poate sta, sta și minți. Dacă în termeni de a sta și a minți, se urcă într-un fel în logica "verticale-orizontale", atunci așezarea este o proprietate nouă. Stă pe papă. Acum o pasăre sa așezat pe masă. Se așează pe masă, dar se așează pe picioare, nu pe preot. Deși ar trebui să stea. Dar ea nu poate sta deloc. Cu toate acestea, dacă omorâm o pasăre săracă și facem o sperietoare, ea va sta pe masă.
Se pare că scaunul este un atribut al celor vii, dar bootul se află și pe picior, deși nu este viu și nu are preoți. Deci, dați seama ce se întâmplă, ce mințim și ce stă.
Și suntem încă surprinși de faptul că străinii consideră limba noastră dificilă și compară cu chinezii.
Articole similare
Trimiteți-le prietenilor:
