Cu 1465 pentru 1500 au fost publicate mai mult de zece milioane de exemplare ale cărților în Europa, inclusiv în limbile slave, inclusiv rusă. Cu toate acestea, primul tipograf rus nu a numit Ivan Fedorov, și chiar Frantisek Skorina și Schweipolt Fiol. Cele patru cărți publicate în număr mare, dispersate la tot orașul ortodox al Marelui Ducat al Lituaniei de la Lviv la Vilnius, ajungând și Muntenegru. Indiferent cât de mult Fiol a publicat cărți rusești, el însuși este o pagină necunoscută în istoria Rusiei.
CĂUTAREA ARHIVELOR
Era Franconian prin naștere, adică germanii din Franconia lor. Pentru un sfert de secol înainte de prima carte a lui Francis Skaryna, Fiol publicat în Cracovia, Polonia, primul de renume mondial cărțile rusești numite „Octoihul Fiol lui“, a fost lansat în același an, iar cea de a doua carte. Imediat am spus, că noțiunea de „rus“, în acest context, nu are nimic de-a face cu Moscova și guvernului de la Moscova, în general, care a fost Ulus al Hoardei de Aur. Limba rusă a secolului al XV-lea este în primul rând limba ROC-ului de la Kiev (Rus), pe care a scris și Litvinovul ortodox.
Schweipolt Fiol a venit din micul oraș Neustadt pe AIChE. Acest lucru poate fi stabilit cu exactitate din înregistrarea din 1479 într-o carte în care a fost înregistrată acceptarea străinilor de jurisdicția Cracoviei. Înregistrarea prevede: «Schweipoldt Fyol von der Newnstad an der Eysch perlenhaftir ius habet et litteram; dedați 3 ferone. " Denumirea secundară a orașului, de data aceasta în transcriere latină: «Schwaipoldt Fail, de Nova Civitate apud Esch» - însoțește numele căpitanului în testamentul său, întocmit de 7 mai 1525.
În ciuda acestor instrucțiuni explicite au fost declarații nefondate în literatura ucraineană din anii 1960, care Schweipolt Fiol a fost de fapt Svyatopolk Fiola, un rutean de la poalele Carpaților. cercetător ucrainean Alexander Orosz, a declarat că primele cărți slave tipărite nu Schweipolt Fiol, și se presupune că un călugăr de la mănăstirea Grushevskaya din Transcarpatia, al cărui nume rămâne necunoscut. Coloana cărților cu o etichetă de publicare, în care este indicat numele lui Fiola, a fost declarat de Oros drept un fals târziu.
PRIMA PRINTARE A FONTULUI KIRILL
Dar cum este în inima catolic Polonia, în capitală a fost admisă pentru producerea cărților liturgice ale Bisericii Ortodoxe ON, și un german catolic-Fiola? Aici trebuie să ne amintim că sa așezat pe tronul regelui polonez Casimir IV Jagiellon (1427-1492 gg.) A fost atât Marele Duce al Lituaniei, dar ce terenurile din Marele Ducat al Lituaniei de Est au fost puternic populate de ortodocși exact Litvin, aceeași credință cu rutenii (ucrainenii strămoși ) ROC de la Kiev. (Lituanieni ortodoxe scrise numai în limba ruteană, dar a vorbit Litvinsky lui (lituaniană), care este acum chemat la Belarus. Cum, de exemplu, a subliniat Alexander Guagnini, pentru a servi la comandant timp de Vitebsk, vitebchane vorbesc limba lituaniană, dar în titluri de stat și în literatura religioasă folosesc limba ruteană de la Kiev. - Ed. Ed.)
Dacă polonezii au folosit cărți în limba latină, adică se poate ruga pentru orice carte adusă din Germania sau Italia, atunci era necesar să tipăriți special pentru ortodocșii ruși. Acesta este ceea ce a început Fiol în numele lui Casimir însuși. Fiind un rege normal educat, Casimir a înțeles în mod firesc că fără cărți pentru ortodocși în GDL, care au o mare influență în țară, nu există nici o cale. Aspirațiile politice ale lui Casimir au stat la baza toleranței tradiționale pentru GDL, cultivate și curții regale. Toate acestea au creat condiții favorabile pentru apariția primei tipografii slavice a scriptului chirilic.
Pentru Jan Thurzó și Jan Teshnara, finanțat compania de publishing Schweipolt Fiol determinarea interes comercial a fost. cercetătorii ruși cred că, în plus față de vânzările de cărți lor în teritoriile estice ale Coroanei poloneze și Marele Ducat al Lituaniei, iar Teshnar Thurzó poate spera să le distribuie să continue în Marele Ducat al Moscovei, pentru că Moscova a încetat să mai fie declarativ Ulus al Hoardei de Aur în 1480. (Mai mult probabil calcule privind distribuirea cărților în Principatul Tver și în republicile Pskov și Novgorod: trei țări ortodoxe au fost apoi independente de Hoardei și de la leșești - și a avut o credință Kiev, la Moscova, a avut, de asemenea, o altă credință - nestoriene, unit cu Horde. - ed. Ed.)
Este posibil ca astfel de gânduri să fie. Dar totuși nu ar funcționa, pentru că Ortodoxia Moscovei din acei ani a trăit într-o izolare plictisitoare și părea puțin asemănător ortodoxiei grecești clasice, precum și credinței creștine în general. Prin urmare, cărțile lui Fiol de la Moscova puteau doar să așeze sobele. Rușii motivează accentul cărților asupra Moscovei prin faptul că cărțile lui Fiol sunt foarte păstrate în bibliotecile din Moscova și Sankt-Petersburg. Cu toate acestea, nu uitați când a fost construit Sankt Petersburg (numai după 210 de ani!). Este clar că cărțile au venit la bibliotecile ruse imediat după capturarea lui Rzeczpospolita de către Rusia. Cărțile prădate de uniți nu au fost distruse doar pentru că reprezentau o raritate antică, erau incunabule (publicate înainte de 1500).
Concordantă cu punctul de vedere al priorității intereselor comerciale, să nu mai vorbim de aspirațiile educaționale ale anumitor persoane în legătură cu activitățile primului font de imprimare slave chirilice. Un rol semnificativ în crearea sa a fost jucat de faimosul poet german Konrad Celtis, care a locuit în Cracovia în 1489-1491, când și-a început activitatea tipografia lui Fiol. În poemele și proza sa, a propagat pe scară largă tipărirea și a sprijinit puternic pe Fiola. Poetul a menționat editorul în corespondența sa și mai târziu, după plecarea din Cracovia, ia cerut prietenilor să trimită cărțile tipărite de Fiol.
Cunoscute patru ediții Schweipolt Fiol „Oktoikh (Osmoglasnik)“, „Cartea de ore“, „Triodului“ și „culoare Postul Mare.“ Toate acestea sunt cărțile liturgice ale Bisericii Ortodoxe. Unii cercetători scrie că Fiol a publicat și cea de-a cincea ediție - "Psaltele cu Inchiziția". Este adevărat că această carte nu a fost găsită încă. Este posibil ca aceasta să fie concepută, dar niciodată imprimată. Toate mesajele despre aceasta du-te înapoi la singura mențiune în activitatea Nijni Novgorod episcop Pitirim „Praschitsa, novosochinennaya probleme de dezbinare anti“, publicat în St. Petersburg în 1721.
cărți Fiola poate fi numită prima carte tipărită în alfabetul chirilic, la toate, timp de numai trei ani mai târziu, în 1494 a început să funcționeze tipografia din Muntenegru în orașul Manastirea Cetinje, fondat de Ivan Crnojevic și să continue să lucreze sub conducerea fiului său Giurgiu Crnojevic. Aceasta a fost prima tipografie de stat din Balcani (teritoriul României moderne). Prima carte ortodoxă publicată în această tipografie a fost "Oktoih pervoglasnik".
În „Octoihul“ și „Horologion“ Fiola are un colofonul, care specifică numele tipografiei și indică anul în care cartea a fost publicată - 1491. Colofon plasat pe ultima pagină a cărții direct sub marca de editare și imprimare. În "Triodi color" nu există nici o ieșire, dar există o notă tipografică a Schweipolt Fiol. Imprimat în același font "Triod Post" - anonim; aici nu există nici colofon, nici semne tipografice. "Oktoih" din 1491 este tipărit în format în folio. Cartea este compusă din 22 de notebook-uri. Toți, cu excepția ultimului, au opt frunze. Numărul total de coli este de 172 (ultimele trei coli sunt lăsate necompletate).
Există șapte copii ale Oktoiha din 1491 și un fragment alcătuit din două foi. Toți se află în bibliotecile din Moscova și Sankt-Petersburg, țara care susține că prima carte rusă a fost publicată la Moscova în 1564. Conservate ca 26 de copii ale „Cărții de ore“ în 1491 și eliberarea a două fragmente mici ale cărților care sunt în bibliotecile de la Vilnius, Kiev, Cracovia, Lvov, Moscova, Odesa, Roma, Saratov, Cetinje (Muntenegru).
Și aceasta este o dovadă directă că cartea a fost publicată într-o mare circulație și a fost distribuită oriunde a fost înțeleasă limba rusă și unde au trăit ortodocșii. Ei bine, chiar limba sârbilor din secolul al XV-lea nu era mult diferită de limba rusă și era practic aceeași cu limba rusă scrisă.
Imprimanta cartilor din Rusia
Deci, nu Francis Skaryna este primul editor rusesc și în general slavic chirilic! Dar, din anumite motive, el este considerat. Deși în mare parte Skorina de fapt, a fost primul a fost un lituanian de la Polotsk în sine „prin rusinilor credință“ și Fiol - un german și un catolic. Skorina nu face doar comanda cuiva, dar el a tradus textele biblice cu slavona Bisericii (bulgară), pe rusul (ruteană). Dar aici importante fapte, evenimente, și acest fapt, iar evenimentul ne spune că primul editor de cărți rusești a fost un Fiol german și nici nu are nimeni altcineva. Este Schweipolt Fiola, care trebuie considerată prima companie rusă de tipărire a cărților. Douăzeci și șase ani separa prima carte, care a fost lansat Fiol, din prima „Biblia Rusă“ Francis Skaryna. Și nu poate fi numit Ianukovici Lytvyn Jan (Ivan Fedorov), primele imprimante de carte rusești, care, în acest caz, în 1564 a fost doar al patrulea, pentru că în 1562 lituanian arian protestant Symon Budny a publicat o carte „Catehismul“.
Ei bine, în ceea ce privește Schweipolt Fiol, el nu a făcut doar o încercare ca Fedorov la Moscova, dar a fondat o tipografie cu propria sa marcă. Educațional Feodorov același experiment în capitala Moscovei a suferit un colaps complet - Ivan al IV-a ars-o carte „eretice“, și Ivan Fiodorov-se cu asistentul a fugit înapoi în Lituania. În Lviv, a continuat să lucreze în liniște în domeniul editării de cărți.
Pe lângă cele două cărți Fiol menționate mai sus au supraviețuit și 28 de copii ale „Triodului“, care sunt în stivele de la Varșovia, Kiev, Lvov, Moscova, Roma, Sankt-Petersburg, Saratov, Sofia, Tyumen și Yaroslavl. Dintre acestea, cel puțin patru complete (cu excepția foilor goale), care pot fi găsite în bibliotecile naționale din Rusia și din Rusia.
Având în vedere interzicerea capitolului de la Gniezno, Fiol a observat o prudență și a decis să elibereze triodionul anonim. Foi imprimate frontispisnoy prima gravură „crucifix“ și marca de publicare etichetate „Shbeipolt Fiol“ retrase din circulație. Dintre specimenele cunoscute de "Triodei lean" și "Triodi colored", frontispia a supraviețuit doar într-o singură.
Prin 1511 Margarita la început a rămas în Cracovia, sa mutat la soțul ei, care la acel moment a locuit în orașul slovac Levoca și a continuat să se angajeze în minerit. Fiola a trebuit să conducă la Cracovia pentru a rezolva afacerile legate de proprietate ale soției.
În ultimii ani ai vieții sale, Schweipolt Fiol a primit o pensie, alocată de familia Turzo. Stăpânul sa întors la Cracovia, documentele îl referă la el ca "cetățean din Cracovia". 07 mai 1525 Fiol a făcut voia lui, în care nici o mențiune a soției sale, Margaret, care se pare că a murit înainte, nici copiii lor (este posibil ca în acel moment ei au divorțat). Printre activele primului gândacul slav numit sac holstyanoy sigilat de bani, trei cupe de argint, nouă linguri de argint, postavets de argint cu cuțite și câteva haine.
Fiol Shvaypolt a murit la sfârșitul anului 1525 - începutul anului 1526, se pare că - la bătrânețe, pentru că dacă presupunem că a fost de cel puțin 25 de ani, la 1525, el a fost cel puțin 70 deja în 1479 Fiol, bine, și probabil mai mult .
Publicarea primului gândacul slav a jucat un rol major în dezvoltarea educației în Est slave chirilice, și în primul rând în ON. Cine a fost Fiol și oriunde a lucrat, cărțile sale sunt o parte inseparabilă a istoriei bieloruse, a paginii sale necunoscute. Deci, fără a incomoda realizările profesorilor din Polotsk Francis Skaryna, care a publicat „Cântecele regelui David Ariciul proverbială Cartea Psalmilor“ și „Bewley Rusca“, în 1517, putem spune că Skaryna era deja pe cineva ghidat în lucrarea sa, a fost să ia un exemplu .
GCAP Schweipolt Fiol, care mai întâi a început să pună marca tipografic publishing- astfel de oțeluri prezintă și alte typesetters care lucrează în Cracovia. Deci, Cracovia tipograf Casper Hohfeder pe brandurile lor de publicare alături de stema reprezentată brațele Cracovia, în Polonia (Eagle) și Marele Ducat al Lituaniei (călărețul cu o sabie, „Pursuit“). Scuturile în acest caz au fost susținute de un unicorn și de o maimuță. Imprimanta a întors frecvent capul vulturului pe stema Poloniei pentru a fi de acord cu vederea cărnii cu călărețul de pe scutul adiacent.
Trimiteți-le prietenilor: