1. Vinurile, fiind un semn obligatoriu al părții subiective a corpului delictual, nu-i epuizează conținutul. Un rol important în caracterizarea părții subiective îl are și motivul și scopul crimei.
2. Motivul și scopul sunt caracteristici de auto-psihologice ale laturii subiective, dar ele sunt interdependente, interconectate și numai în unitatea lor pot oferi o imagine completă a direcției feței de comportament, cum ar fi motiv de auto-servire și scopul auto-servire în infracțiuni, cum ar fi furt, jaf, fraudă .
Motivele pot fi de altă natură: scăzute (de exemplu, bune, răzbunare, huligan); astfel încât acestea nu sunt de natură scăzută (de exemplu, milă, simpatie, dorința de a ajuta o altă persoană, etc.). Scopul poate fi, de asemenea, diferite, de exemplu, obiectivul de îmbogățire ilegală, cu scopul de a ascunde o altă infracțiune, în scopul schimbării coercitivă a ordinii constituționale, obiectivul de vânzări de valori mobiliare falsificate etc. 3. Spre deosebire de vinovăție, motivul și scopul în structura părții subiective sunt caracteristici opționale, adică cei care, în descrierea laturii subiective a diferitelor crime, pot juca un rol diferit. În funcție de infracțiuni specifice Descrierea juridică mână subiectivă motivului și țintă poate servi ca: 1) de legare, 2) care se califică) semne (în special agravante sau 3) caracteristici care reduc sarcina sau pedeapsa.
Obligatoriu atribute motiv și scop acționează în cazurile în care legiuitorul le furnizează la dispozițiile articolelor: sau puncte direct la ele, sau ele derivă în mod clar de natura acțiunii. Deci, în dispoziția art. 364 CC specifică motivele mercenare specificate sau alte interese personale ca semne obligatorii ale părții subiective a abuzului de putere sau a poziției oficiale. În art. 185 din Legea penală nu invocați în mod explicit motiv egoist și obiectiv egoist, dar acțiunea - furt, definită ca răpirea secretă a proprietății altuia, îi impune pe plan intern ca taxe.
Dacă legiuitorul prevede un motiv sau un scop specific ca semn obligatoriu al corpului delictual, atunci absența lor într-un caz specific exclude această infracțiune. Deci, dacă în cazul unui motiv de huligan care este posibil, compoziția huliganismului prevăzută în art. 296 din Codul Penal, absent. Nu poate exista o fraudă (articolul 190) fără motiv egoist și scop.
Întrucât anumite motive și scopuri influențează gravitatea crimei, legiuitorul le poate specifica în unele formulări ca semne calificatoare sau în special calificative, i. astfel încât să crească (crește) pericolul social al unei anumite compoziții. Astfel, compoziția simplă a asasinării premeditate, prevăzută în Partea 1 a Art. 115 din Codul penal, este o infracțiune deliberată de moarte asupra unei alte persoane, indiferent de motiv și scop. Cu toate acestea, în cazul în care o crimă comisă din motive huliganice sau mercenar sau din răzbunare pentru executarea victimelor datoria oficială sau publică, este considerată mai gravă (calificată), prevăzută în paragrafele corespunzătoare h. 2 linguri. 115 CC.
Formulările deosebit de calificate, de exemplu, au o donație violentă în prezența scopului de a vinde sânge confiscat ilegal (partea 3 a articolului 141); amenințarea sau violența împotriva unui funcționar sau a unui cetățean care îndeplinește o datorie publică, cu scopul de a se răzbuna pentru serviciul sau activitatea socială (Partea 3 a articolului 350).
Cu toate acestea, anumite motive și pot scopul de a reduce pericolul de a gravității publice, specifice infracțiunilor, însă legiuitorul consideră că le preferință așa-numitele, adică cu circumstanțe atenuante. De exemplu, uciderea în exces față de limitele de auto-apărare (articolul 118 din Codul penal) face parte din crimă cu circumstanțe atenuante, ca motiv sa este de a proteja publicul de uzurpare periculoase.
Articole similare
Trimiteți-le prietenilor: