Articolul 24

1. Nu poate fi intentat un dosar penal, iar o cauză penală inițiată este supusă încetării din următoarele motive:

1) absența unui eveniment de infracțiune;







2) absența unei infracțiuni în act;

3) expirarea termenului de prescripție pentru urmărirea penală;

4) decesul suspectului sau cel învinuit, cu excepția cazurilor în care sunt necesare proceduri penale pentru reabilitarea decedatului;

5) absența cererii victimei, dacă cauza penală nu poate fi inițiată decât la cererea sa, cu excepția cazurilor prevăzute în partea a patra a articolului 20 din prezentul cod;

Articolul 24

6) lipsa unui aviz al Curții de prezența semnelor de criminalitate în acțiunile uneia dintre persoanele menționate la punctele 2 și 2.1 din primul paragraf al articolului 448 din prezentul Cod, sau absența consimțământului Consiliului Federației, Dumei de Stat, Curtea Constituțională a Federației Ruse, consiliul de calificare a judecătorilor pentru procedurile penale sau atracție ca acuzat unul dintre cele descrise la punctele 1 și 3 - 5 al articolului 448 din prezentul cod.

2. Un caz penal se finalizează pe motivele prevăzute la alineatul 2 al acestui articol, atunci când, înainte de intrarea în vigoare a sentinței legale, crima si pedeapsa pentru acest act au fost eliminate prin noua lege penală.

3. Încetarea unei cauze penale implică încetarea simultană a urmăririi penale.

(4) Cauza penală se încheie în cazul încetării urmăririi penale împotriva tuturor persoanelor suspectate sau învinuite, cu excepția cazurilor prevăzute la articolul 27 alineatul (1) din acest cod.

2. Deoarece Ch. 4 este plasat în prima parte a CPP legiuitor „general“, bazele enumerate în acestea se aplică în toate etapele procesului, cu excepția cazului în care se prevede altfel prin lege. Cu toate acestea, legiuitorul pe motivele prevăzute în paragraful 2 partea 1 din art. 24 din Codul de procedură penală, în legătură cu refuzul de a iniția o procedură penală, prevede în art. 148 din Codul de procedură penală. La încetarea cauzei penale în etapa de investigație preliminară pe motivele enumerate la art. 24 CCP, menționată în plus în partea 2 a art. 212 din Codul de procedură penală, în etapa de pregătire a procesului - în art. 239 din Codul de procedură penală. Instanța, conform art. 254 din PCC oprește cauza penală într-o ședință de judecată, în cazul în care în timpul procesului (o explicație a termenilor „ședință“ și „proces“ cm., Respectiv, p. P. 50 și 51 din art. 5 din PCC) baze vor fi instalate specificate la punctul. 3 - 6 pag. 1 lingura. 24 și articolele 3-6 din partea 1 a art. 27 din Codul de procedură penală. Trimiterile la motivele prevăzute la art. 24 Codul de procedură penală, cu decizia de a întrerupe procedurile penale în cadrul procedurii privind aplicarea măsurilor medicale obligatorii sunt, de asemenea, la alin. 1 h. 1 lingura. 439, partea 3 a art. 443 PCC.

4. Nevoia de pedeapsa (și nu a instanței sau la decizia judecătorului privind încetarea procedurilor penale și (sau) urmăririi penale), în cazul motivelor enumerate în subsecțiunile 1 - .. 3 din prezentul articol și alineatul 1 n - .. 3 ore. 1 lingura. 27, în cursul procedurii legate de faptul că toată lumea este garantată o protecție jurisdicțională a drepturilor sale și a libertăților (art. 46 din Constituție), și că justiția în Federația Rusă numai de către instanța de judecată (art. 118 din Constituție), astfel încât absența unei infracțiuni, lipsa de corpus crima, inocenta suspectului sau inculpatului în crima, expirarea termenului de prescriptie, precum și publicarea actului amnistia nu împiedică soluționarea definitivă a cauzei penale și decizia de a evinovnosti (achitat în cazurile prevăzute n. n. 1 și 2 ore. 1 lingura. 24 și p. p. 1 și 2, Art. 27 CPP) sau vinovăție (pușcăriaș cu eliberare condamnat pentru pedeapsă în cazurile prevăzute articolul 3 partea 1 a articolului 24 și articolul 3 partea 1 punctul 3).

6. Lipsa unei infracțiuni înseamnă absența faptului (eveniment), pentru a investiga care poate fi urmărită penal, și anume absența unei astfel de acțiuni, în legătură cu care este posibil să se spună dacă acestea conțin elemente ale infracțiunii. Punctul 1 al părții 1 din art. 24 Codul de procedură penală prevede cazurile în care: a) nu a fost faptul (evenimente), care ar putea fi considerate ca fiind o crimă (de exemplu, există furtul de fapt, de propriul lucru valoros victimei mutat într-un alt loc și am uitat despre asta); b) evenimente sugerează crima a fost rezultatul forțelor naturale ale naturii (inundații, cutremure, fulgere, avalanșă, etc.), procese fiziologice, fizice sau chimice care nu depind de conștiință și controlul voluntar al persoanelor; c) incidentul a fost rezultatul acțiunii victimei (sinucidere, accident la locul de muncă, ca urmare a vinovăției victimei fără vina altora).

Cu excepția cazului în care se stabilește dacă infracțiunea, precum și cu toate posibilitățile de a aduna probe suplimentare au fost epuizate, decizia de a întrerupe procedurile penale (alin. 1 h. 1 Art. 24 din PCC), cât și în faza de judecată a decretat achitarea (n. 1 partea 2 a articolului 302 din Codul de procedură penală). Acesta utilizează formulări diferite: lipsa de dovezi ale unei infracțiuni și nu stabilește infracțiunea.

7. Refuzul de inițiere a unei cauze penale sau de încetare a unei cauze penale în temeiul pct. 2 partea 1, art. 24 din PCC va urma atunci când însăși fapta comisă de o anumită persoană este stabilită, dar nu este prevăzută sau nu este considerată drept o infracțiune prin legea penală din mai multe motive:

- înainte de intrarea în vigoare a sentinței legale, crima si pedepsita eliminat noua lege penală (art. 2, art. 24 din PCC). De exemplu, la non-regulile de retroactivitate a legii eliminarea criminalității, condamnarea trebuie anulată să respingă cazul din lipsă de probe, în cazul în care în momentul de condamnare conform Codului penal al persoanei care nu a făcut obiectul unei infracțiuni <*>;







- acțiunile lor cuprinde doar în mod formal caracteristicile oricărei infracțiuni conform Codului penal, ci în virtutea inconsistență nu este un pericol public (art. 2, art. 14 din Codul penal), adică nu a provocat vreun prejudiciu și nu a creat o amenințare la adresa prejudicii individului, societății, statului <*>;

- Nu există condițiile prevăzute de lege pentru recunoașterea unei infracțiuni (de dimensiuni mari, consecințe grave, de interes egoist, etc.). De exemplu, utilizarea unei persoane care nu obține fonduri pentru angajarea de spații și agenții de voiaj, documente necorespunzătoare este nu din motive egoiste, și forțată, pentru a acoperi suportate în timpul unei costuri călătorie de afaceri, nu constituie o infracțiune <*>;

- actul a avut loc și este prevăzut de Codul penal, dar nu există semne care să indice intenția sau neglijența persoanei care a comis-o (incidentul);

- fapta este comisă în apărarea necesară (art. 37 din Codul penal), în cursul arestării făptuitorului (art. 38 din Codul penal), de urgență (art. 39 din Codul penal), constrângerea fizică sau psihică (art. 40 din Codul penal), bazată pe risc (articolul 41 din Codul penal), executarea unei ordonanțe sau a unei ordonanțe (articolul 42 din Codul penal), și anume există circumstanțe care exclud inculparea actului;

- a existat un refuz voluntar de săvârșire a unei infracțiuni, dacă, de fapt, infracțiunea săvârșită nu conține compoziția unei alte infracțiuni (articolul 31 din Codul penal);

- există cel puțin unul dintre semnele crimei (obiect, parte obiectivă, subiect, partea subiectivă). De exemplu, dacă o persoană a preluat mașina unei victime fără scopul de a fura, dorește să o utilizeze temporar, adică nu are intenția de a transforma mașina și lucrurile în proprietatea sa, nu există semne de furt secret al proprietății altcuiva în acțiunile sale, cazul este supus la reziliere pentru lipsa corpus delicti <*>;

- între părți există, de fapt, relații civile. De exemplu, dacă o persoană care împrumută bani de la victime nu a avut intenția de a le însuși, atunci relația existentă este de natură civilă <*>;

- există anumite imunități procedurale penale definite de lege legate de poziția persoanei. De exemplu, în conformitate cu art. 51 din Constituție nimeni nu este obligat să depună mărturie împotriva sa, soțul său sau rudele apropiate așa cum sunt definite de legea federală (o explicație a conceptului de „rude apropiate“ cm. In n. 4 Art. 5 din PCC). În plus, legea federală poate prevedea alte scutiri de la obligația de a depune mărturie (art. 2, art. 51 din Constituție). În partea a 3-a din art. 56 Codul de procedură penală prevede o listă nu trebuie să fie pusă la îndoială în calitate de martori oameni (judecător avocat, un avocat, un preot, un membru al Consiliului Federației și Duma de Stat).

7.1. În absența corpurilor delicte încheiată proceduri penale împotriva unei persoane care nu a atins în momentul comiterii actului prevăzut în dreptul penal, vârsta la care răspunderea penală, precum și în legătură cu un minor, care, deși a ajuns la vârsta la care răspunderea penală, ci ca urmare a întârzierea în dezvoltarea mentală, care nu este asociată cu o tulburare mintală, nu a putut să-și dea seama pe deplin de natura reală și de pericolul public al lor Corolar (omisiune) și a le controla în momentul comiterii unei infracțiuni în temeiul dreptului penal (art. 3 al art. 27 din PCC).

Trebuie avut în vedere faptul că dreptul la reabilitare, inclusiv compensații pentru prejudiciile aferente urmăririi penale, nu are loc în cazurile în care cererea în ceea ce privește o persoană coercitivă măsuri procesuale sau rezoluții de condamnare anulate sau modificate, din cauza eșecului de a ajunge la vârsta la care penală responsabilitate, sau adoptarea unei legi a elimina criminalitatea sau punishability (art. 4, art. 133 CPP).

7.3. Dacă o persoană nu prezintă un pericol în starea sa mintală sau nu a săvârșit un act de gravitate minoră, instanța emite o decizie de încetare a cauzei penale și refuzul de a aplica măsuri medicale obligatorii.

7.5. Recunoscând comisia contestată de către o persoană de spirit act social periculos nesănătos prevăzut în dreptul penal, instanța respinge cauza pentru lipsa de probe fără utilizarea unor măsuri medicale obligatorii, în cazul unei persoane, prin natura comportamentului acelei persoane și starea lui dureroasă nu prezintă nici un pericol pentru societate și nu are nevoie în tratamentul obligatoriu <*>.

10. Atunci când hotărăște cu privire la expirarea termenului de prescripție pentru urmărirea penală, art. 78 din Codul penal, care a formulat conceptul și a stabilit termenele.

11. În conformitate cu legislația penală, termenul de prescripție este calculat de la data comiterii infracțiunii și până la intrarea în vigoare a hotărârii judecătorești. Dacă o persoană comite o nouă infracțiune, termenul de prescripție pentru fiecare infracțiune este calculat independent.

12. Problema aplicării termenelor de prescripție a persoanei care a comis o infracțiune pedepsită cu moartea sau închisoare pe viață, a decis de către instanța de judecată (art. 4, art. 78 din Codul penal). Pe această bază, cazul nu poate fi reziliat în faza anchetei preliminare.

Dacă, până la data la care a fost adus în fața instanței de judecată, termenul pentru introducerea răspunderii penale a expirat, în momentul desemnării cauzei în judecată, instanța trebuie să oprească cazul <*>.

13. Persoanele care au săvârșit crime împotriva păcii și securității omenirii prevăzute la art. Art. 353, 356, 357 și 358 din Codul penal, statutul limitărilor nu este aplicat (Partea 5, articolul 78 din Codul penal).

14. În cazul eliberării minorilor de răspundere penală, statutul de limitări prevăzut la art. 78 din Codul penal, este redus la jumătate (articolul 94 din Codul penal).

16. Terminarea cazului după expirarea termenului de prescripție nu este permisă dacă acuzatul se opune acestei obiecții <*>.

17. Motivul independent al încetării unei cauze penale este că moartea unui caz penal suspect sau acuzat nu încetează dacă sunt necesare proceduri penale pentru reabilitarea decedatului. Conceptul de "reabilitare" este prezentat la paragraful 34 al art. 5 din Codul de procedură penală.

18. După cum jurisprudența cu privire la decedat acuzate, precum și persoana care a fost supusă răspunderii penale, dar a murit înainte de luarea deciziei privind aducerea lui în calitate de pârât, acuzat sau condamnat, dacă sentința cu privire la acesta din urmă a contestat sau apel, iar cazul oneros în casare, terminare caz penal pornit poate baza în orice stadiu al procesului, deoarece această circumstanță indică absența subiectului restupleniya. Lucrările efectuate în ceea ce privește persoana decedată poate fi continuată numai în interesul reabilitării sale, restabilirea onoarei sale, nume bun, reputație <*>.

19. Dacă nu există motive pentru reabilitarea decedatului, cauza penală se încheie în conformitate cu articolul 4 p. 24 CCP.

21. Grupul independent de motive pentru refuzul de a iniția proceduri penale sau de încetare a procesului penal cu condiția referitoare la afacerile de urmărire penală privat și public-privat, în care producția (cu excepția cazurilor prevăzute la alin. 4, art. 20 din PCC) depinde de voința victimelor (clauza 5 din partea 1 a articolului 24 din Codul de procedură penală).

22. În sensul legii, inițierea unei proceduri de urmărire penală privată poate fi refuzată pe baza absenței unei infracțiuni numai dacă o astfel de decizie nu necesită colectarea, investigarea și evaluarea probelor <*>.

23. Practica judiciară provine din faptul că instituția urmăririi penale în absența declarațiilor victimei la procurorul a concluzionat că persoana este într-o poziție dependentă sau din alte motive, nu este în măsură să-și exercite în mod independent drepturile care îi aparțin, acesta trebuie să fie justificată în decizia de a iniția proceduri penale, Dovezile referitoare la acest caz trebuie, de asemenea, să facă dovada acestui fapt. În caz contrar, în cazul în care victima refuză să aducă persoanei la proces și insistă asupra încetarea urmăririi penale în legătură cu reconcilierea cu el, chestiunea este supusă rezilierii pe acest motiv <*>.

25. Inviolabilitatea persoanelor menționate mai sus este stabilită de actuala legislație federală.

26. Încetarea procesului penal atrage după sine încetarea simultană a urmăririi penale, prin care se înțelege activitățile procedurale desfășurate de către procuratură, în scopul de a expune suspect, acuzat de comiterea unei infracțiuni (pag. 55 Art. 5 din PCC).

27. Înțelesul noțiunii de "cauză penală" în art. 5 PCC nu este explicată. Conform paragrafului 5 al art. 10 Codul de procedură penală <*> Un caz penal este o procedură separată întreprinsă de organul de urmărire penală și de instanța judecătorească în legătură cu unul sau mai multe acte presupuse că au fost săvârșite de legea penală.







Articole similare

Trimiteți-le prietenilor: