Organizarea muncii ca element de organizare în activitatea de producție - control

Organizarea muncii ca element al organizării producției

Nivelul modern de dezvoltare a forțelor de producție, caracterizat prin utilizarea tehnologiilor complexe și diverse și tehnologia de producție, volumele mari de producție implică grămezi articulați ai unui număr mare de oameni. O astfel de muncă nu este posibilă fără organizarea muncii.







Organizarea forței de muncă este un sistem ordonat de interacțiune a lucrătorilor cu mijloacele de producție și unul cu celălalt într-un singur proces de producție.

Importanța organizării forței de muncă crește odată cu dezvoltarea relațiilor de piață care promovează relansarea concurenței, în care productivitatea muncii care influențează eficiența producției devine foarte importantă. Întrucât îmbunătățirea tehnică a producției mărește prețul unei unități de timp de lucru. Evaluarea eficacității organizării corecte a forței de muncă în întreprindere, impactul acesteia asupra rezultatelor indicatorilor tehnico-economici, este prezentată în Fig. 1.

Fig. 1. Schema impactului organizării forței de muncă asupra performanței întreprinderii.

Nivelul de utilizare a rezultatelor progresului științific și tehnologic (schimbări în tehnologie, tehnologie de producție) depinde de relația și proporționalitatea dintre îmbunătățirea tehnologiei și schimbările corespunzătoare în organizarea forței de muncă. Munca devine complexă și responsabilă, iar organizarea ei imperfectă duce la consecințe negative.

Fiind una dintre funcțiile managementului producției, organizarea muncii se bazează pe legile și principiile generale de management inerente diferitelor sfere ale activității economice.

Principiile generale ale organizării muncii.

Complexitatea organizării forței de muncă prin obiectul organizării forței de muncă reprezintă toate elementele structurale ale producției ca legături separate în producție (un loc de muncă, un loc de producție, un atelier etc.) și întreaga producție în ansamblu.







Proporționalitatea organizării forței de muncă este stabilirea unor proporții raționale ale costurilor forței de muncă ale diferiților lucrători și ale colectivelor de muncă.

Coerența organizării muncii, asigurând punerea în aplicare a tuturor elementelor unui singur proces de producție, în conformitate cu durata lor reglementată într-un timp strict definit. În condițiile împărțirii procesului de producție în operațiuni independente separate, abaterile în ceea ce privește implementarea acestora și coordonarea insuficientă conduc la o întrerupere a cursului normal al procesului de muncă și la o scădere a productivității muncii.

Continuitatea organizării forței de muncă, asigurând implementarea continuă a proceselor de muncă interdependente, bazate pe specializare și cooperare, respectând regulile stabilite pentru îndeplinirea tuturor funcțiilor sale de către fiecare angajat.

Ritmul organizării muncii este executarea uniformă și sincronizarea tuturor operațiunilor unuia sau mai multor procese de muncă conexe.

Eficacitatea organizării forței de muncă este un principiu general. Aceasta implică implementarea tuturor proceselor de muncă cu raportul optim dintre costuri și rezultate.

Principalele direcții ale organizării forței de muncă la întreprindere sunt: ​​îmbunătățirea formelor de divizare și cooperare a grămezii; îmbunătățirea organizării, întreținerii și atestării locurilor de muncă; raționalizarea metodelor de lucru; raționalizarea muncii; îmbunătățirea stimulentelor și a salariilor.

Organizarea muncii în cadrul întreprinderii se bazează pe implementarea procesului de producție. Procesul de producție este o combinație organică de instrumente, obiecte de muncă și muncă în sine.

Procesul de producție include următoarele elemente principale:

  • proiectarea și pregătirea tehnologică a producției, constând în dezvoltarea de modele de produse, tehnologia fabricării acestora, alegerea echipamentelor, a uneltelor;
  • pregătirea materială a producției, furnizarea de locuri de muncă cu materiile prime necesare, semifabricate, componente, instrumente;
  • pregătirea organizațională și tehnologică a producției (alocarea mijloacelor de producție, secvența proceselor tehnologice, operațiunilor și lucrărilor);
  • organizarea muncii (organizarea și întreținerea locurilor de muncă, utilizarea metodelor și metodelor raționale de muncă, stabilirea unei mărime a forței de muncă pentru fiecare angajat, crearea condițiilor favorabile de muncă);
  • organizarea managementului producției, structura organizatorică rațională a managementului, contabilitatea și controlul progresului procesului tehnologic.

Astfel, organizarea producției







Articole similare

Pagina anterioară

Pagina următoare

Trimiteți-le prietenilor: