Interviul ca un tip de comunicare

Interviurile reprezintă unul dintre tipurile de comunicare. Aplicarea sa

Există mai multe tipuri de interviuri: "de la o conversație gratuită completă cu intervievatul până la o procedură de interviu complet formalizată".







Interviul gratuit, de regulă, nu are un plan și întrebări pre-formulate. Ea se realizează în principal nu de persoane special desemnate (intervievatori), ci de sociologi care determină ei înșiși subiectul conversației, formulează întrebări, secvențe, clarifică tema etc. Cel mai adesea, un interviu gratuit este utilizat atunci când intervievarea experților în etapa inițială (inteligență) a unui sondaj sociologic.

În timpul interviului, întrebările pe care intervievatorul le adresează respondenților pot fi deschise sau închise.

Prezența unor terțe părți poate afecta în mod semnificativ calitatea răspunsurilor. Mai ales această influență crește cu un nivel scăzut de educație al respondentului. Acești oameni sunt adesea incluși în conversație, își exprimă opinia, corectează respondentul, îl conving că el spune minciuni, dă evaluări incorecte ale faptelor etc. Uneori ele creează o atmosferă ironică în timpul conversației, determinând respondentul să răspundă frivol. Adesea respondenții se adresează celor prezenți pentru ajutor, de exemplu, dacă au nevoie să-și amintească ceva.







La stabilirea primului contact, este necesar să creați o atmosferă favorabilă pentru conversația viitoare. Intervievatorul este prezentat respondentului și explică obiectivele și scopul sondajului sociologic. În timpul primei conversații, intervievatorul subliniază că respectarea anonimatului este garantată, va elimina incertitudinea internă a respondentului. Pentru a face contactul cu respondentul ceva personal, intervievatorul este sfătuit să înceapă o conversație cu o conversație pe orice subiect abstract: despre vreme, familie, copii, sport.

Atunci când efectuează un sondaj, intervievatorul trebuie să respecte următoarele reguli: să nu permită interpretarea sa a formulării întrebărilor. Modificările formularelor sunt permise numai în cazuri excepționale, iar primul astfel de fapt trebuie raportat supraveghetorilor științifici ai anchetei; Nu permiteți interpretarea răspunsului la întrebare; să adreseze întrebări strict în aceeași ordine ca și în chestionar; Pentru a evita săriți în mod conștient întrebările fixate în chestionar, cu excepția celor convenite în mod specific. Dacă intervievatul nu a înțeles întrebarea, atunci intervievatorului i se recomandă să o repete încet și să ofere posibilitatea de a gândi la respondent.

Astfel, chestionarul este o formă scrisă a unui sondaj, care, de regulă, are loc în absență, i. E. fără contact direct și direct al intervievatorului cu respondentul. Chestionarea în psihologie este folosită pentru a obține informații psihologice, iar datele sociologice și demografice joacă un rol de susținere. Scopul unui interviu concentrat este de a studia opinia publică asupra unui anumit fapt, situație. Respondenții în aceste cazuri sunt familiarizați cu obiectul de interes pentru sociolog și își exprimă atitudinea față de el și opinia lui, dându-i o evaluare. În timpul interviului, întrebările pe care intervievatorul le adresează respondenților pot fi deschise sau închise.







Articole similare

Trimiteți-le prietenilor: