Soarta, să vorbim, pentru că suntem femei,
Într-adevăr, nu ne înțelegem cu tine?
Iartă-mi nemulțumirile mele nesfârșite
Și taci doar, ca și cu un prieten ...
Să facem ceai, vei fi mai puternic?
Te voi supăra și tu o să asculți.
Și poate că va fi mai ușor pentru un moment.
Doctori, destin, sufletul meu bolnav ....
Spune-mi, aspru, de ce sunt vinovat?
În ce gânduri ne pocăim înaintea lui Dumnezeu?
A trăit ca toți ceilalți, a crescut și a studiat,
Am încercat să-mi găsesc drumul ...
Nu am cerut favoruri și aur,
Și am crezut mereu în căldură umană ...
Am dat și am fost bogat.
Și bucuria mi-a dat totul lumești.
Nu mi-am putut salva familia,
Dar nu mă chemați cu strictețe,
Căci inima fără dragoste a devenit osificată ....
A vrut să trăiască, a aspirat la lumină ....
De mai multe ori m-ai făcut cu durere,
Dar, îndreptându-mă în spate, căutam această lumină ...
Și mi-ai întins rănile cu sare ...
Te-am crezut, te-am iertat ...
Soarta, m-am intalnit, m-am indragostit, am aflat,
Si ma iubesc atat de mult incat inima mea este stransa.
Steaua mea în noaptea pământului sa înălțat.
Nu-l stinge ... pentru că mă uit sincer ...
Ei bine, Fate, nu bei ceai rece?
Ești înțelept, dar nu mă răspundeți ...
Și doar zâmbiți ocazional ...
La urma urmei, știi toate astea de la început.
Nu mint în fața ta în praf, știi ...
Și nu mai cer o mai mare binecuvântare ...
Nu vreau să vă ajut, chiar dacă nu vă amestecați ...
Eu însumi îl voi cere lui Dumnezeu pentru toată iertarea ...
Nu te pot supune, iartă-mă ...
La urma urmei, nu-i așteptam viața, ci răul Infinit ...
M-am întâlnit. Acum ei au dreptul să-și găsească fericirea,
Nu pot scăpa nefericit în Veșnicia voastră ...
Soarta sa ridicat în tăcere și a mers,
Scânteia strălucitoare care iluminează sufletul,
Și dintr-o dată am auzit o voce, respiri puțin:
"Dragostea ... ... nu îți voi rupe din nou pacea ......"
Articole similare
Trimiteți-le prietenilor: