Termenul "infarct" este cunoscut tuturor, dar îl referim în principal la boli de inimă, care se referă la infarctul miocardic. De fapt, infarctul este capabil să se dezvolte în alte organe, de exemplu, splină, plămân, intestin, creier. Imaginea clinică a bolii depinde de localizarea acestui proces, dar în toate cazurile acest proces este foarte grav.
Insuficiență cardiacă - necroză vasculară
Infarctul în medicină este procesul de necroză sau necroză a unui situs de țesut specific datorită încetării circulației sângelui în acesta. Cea mai frecventă cauză a infarctului miocardic este coagularea vaselor de sânge cu un tromb, spasm prelungit, embolie, muncă grea a organului cu flux sanguin insuficient.
Sinonime sunt: necroza, necroza vasculară, moartea celulară, necroza ischemică, "moartea locală".
Un infarct se poate dezvolta în orice organ metabolic activ, dar cel mai adesea acest proces are loc în inimă, în creier. Există localizări foarte rare: oasele și mușchii, retina, ficatul.
Infarctele vin în diferite forme și dimensiuni. Aceste caracteristici depind de anatomia organului în care sa dezvoltat acest proces și de starea de sănătate în general. Infarcturile, care sunt de dimensiuni mici și sunt determinate numai prin examinare microscopică, se numesc microinfarcări. De regulă, ele au un prognostic favorabil și trec fără a afecta semnificativ sănătatea. Infarcturile ocupă adesea zone mari, de exemplu, cu infarct miocardic transmural, când necroza acoperă toate straturile inimii.
În funcție de organul în care se dezvoltă necroza ischemică, infarctul miocardic are propriile particularități. Luați în considerare acest proces prin ochii patologului, priviți în interiorul corpului.
În cazul în care cel mai frecvent atac de cord?
Cea mai frecventă localizare a necrozei ischemice este mușchiul inimii. Cauza infarctului miocardic în acest organ este în principal cauzată de bolile asociate cu deteriorarea pereților vasculari. Acestea includ ateroscleroza, reumatismul, hipertensiunea. Acestea sunt patologii foarte frecvente în țara noastră în rândul persoanelor de vârstă mijlocie, rezultatul căruia este adesea un atac de cord.
Infarctul miocardic nu are o formă definită, o caracteristică caracteristică fiind prezența unei corolă roșiatică de-a lungul periferiei zonei necrotice ușoare, acest tip de atac de cord fiind numit patologia albă cu o lovitură hemoragică.
Infarcts alb și roșu
Infarctul miocardic este cea mai frecventă cauză de deces la persoanele de vârstă mijlocie și vârstnici. Boala este acută, cu durere severă în inimă, însoțită de un sentiment de frică, dispnee, transpirație înghețată. Dacă nu ajutați în timp, probabilitatea unui rezultat letal este mare.
În al doilea rând, frecvența deceselor printre bolile vasculare este un infarct cerebral (accident vascular cerebral ischemic). Debutul bolii este, de asemenea, acut, cu simptome comune și neurologice. Dintre simptomele comune, cea mai comună durere de cap. creșterea tensiunii arteriale, poate exista o pierdere pe termen scurt a conștienței. Simptomele neurologice depind de localizarea procesului.
În creier, infarctul alb se dezvoltă. Acestea sunt zonele de înmuiere a creierului, care apar în încălcarea funcțiilor conductive, care se manifestă clinic prin paralizie. În cazul unui infarct pe fondul stazei venoase, dar locul de înmuiere este impregnat cu sânge, în acest caz vorbesc despre o înmuiere roșie a țesutului cerebral.
Infarcturile creierului se dezvoltă, de asemenea, pe fundalul bolilor vasculare, dintre care predomină ateroscleroza și hipertensiunea.
Infarctul altor organe
În plămâni există în principal infarct hemoragic și foarte rar alb. Datorită particularităților circulației sanguine, zona de necroză din țesutul pulmonar are o formă triunghiulară: baza triunghiului este transformată în pleura, partea superioară a rădăcinii plămânului. Infarcturile plămânilor se formează în bolile care apar la stază venoasă. La periferia zonei necrotice, se produce foarte des o reacție inflamatorie.
Infarctul alb în țesutul pulmonar este detectat în zonele de țesut sclerotizat.
În rinichi și splină, infarctul are și o formă triunghiulară. În aceste organe, aceasta se întâmplă de cele mai multe ori cu tromboza vaselor de hrănire. Infarctul de rinichi se referă la alb, cu o lovitură hemoragică, clinic fiind manifestată prin insuficiență renală acută. În splină, se dezvoltă un atac de cord alb.
Infarcturile în intestine sunt rare, dar foarte periculoase. Înmuierea peretelui intestinal este însoțită de atașarea inflamației microbiene, care conduce rapid la dezvoltarea peritonitei.
Consecințele atacurilor de inimă
Un infarct este un proces patologic grav care este de mare importanță pentru sănătatea și viața umană. Rezultatul procesului depinde de mărimea infarctului, de prezența bolilor concomitente, de reactivitatea organismului.
Zonele mai mici ale infarctului pot fi complet regenerate, fără a lăsa modificări serioase. Un rezultat benefic este cicatrizarea zonei necrotice. Cu toate acestea, acest lucru nu reflectă întotdeauna bine sănătatea. Astfel, infarcturile miocardice, înlocuite ulterior cu țesut cicatrizat, se manifestă ulterior în dezvoltarea cardiocclerozei, a tulburărilor de ritm și a insuficienței cardiace.
Un alt rezultat al necrozei ischemice este încapsularea. Adesea formarea unei capsule în jurul locului unui atac de cord se dezvoltă în creier. În țesuturile creierului, chistul este identificat la locul de înmuiere anterior. Acest proces poate fi atribuit unor rezultate favorabile, deoarece încapsularea este delimitarea țesuturilor modificate patologic de cele sănătoase.
Un rezultat nefavorabil al atacurilor de inimă este un procent ridicat de decese. Infarctul creierului și infarctul miocardic ocupă o poziție de lider în acest sens. Mortalitatea din aceste boli este astăzi foarte mare. Dacă procesul captează suprafețe mari, moartea are loc într-un timp scurt și nu întotdeauna doctorul reușește să ajungă la salvare.
După un atac de cord, un număr mare de persoane devin invalizi, deoarece zona afectată nu este complet restaurată, perturbând funcționarea completă a organelor.
Diagnosticarea în timp util și terapia adecvată pot preveni complicațiile atacurilor de inimă, însă restabilirea completă a funcțiilor, din păcate, este posibilă în câteva cazuri.
Trimiteți-le prietenilor: