În vremurile îndepărtate, draga mea, elefantul nu avea un trunchi. Avea doar un nas gros, de culoare neagră, la fel de mare ca o bocancă, care se învârtea dintr-o parte în alta și nu putea ridica elefantul. Dar în lume exista un elefant, un elefant tânăr, un elefant pentru copii, care se distinge prin curiozitatea neliniștită și pune în mod constant întrebări. El a trăit în Africa și toată Africa a fost învinsă de curiozitatea sa. El ia întrebat unchiului său înalt strutul, de ce penele lui cresc pe coadă; unchiul înalt al struțului pentru că îl bătea cu labele sale greu pre-greu. El ia întrebat girafa mătușii înalte, ceea ce îi face pielea netedă; o mătușă de girafă a învins-o cu copita lui dură. Și totuși curiozitatea lui nu la oprit!
El ia cerut unchiului său gras un hipopotam, de ce ochii lui sunt roșii; Unchiul de grăsime al hipopotamului îl bătu cu copita lui largă pentru asta. Îi întreba pe un păianjen păroș, babuinul, de ce pepeni au asemenea, dar nu un gust diferit; unchiul păroș al babuinilor pentru asta îl bate cu mâna lui clară și prematură. Și totuși curiozitatea lui nu la oprit! El a pus întrebări despre tot ce a văzut, a auzit, a încercat, a înțepenit, a simțit, și toți unchii și mătușele pentru asta l-au bătut. Și totuși curiozitatea lui nu la oprit!
O dimineață fină înaintea echinocțiului de iarnă [1], elefantul neliniștit a pus o nouă întrebare ciudată. El a întrebat:
- Ce are un crocodil la prânz?
Toți au strigat tare "sh-sh" și au început să-l bată de mult timp, fără să se oprească.
Când a fost lăsat în cele din urmă singur, elefantul a văzut pasărea într-un colo-colo așezat pe un tufiș de spini și a spus:
- Tatăl meu a bătut-o, mama mea a bătut-o, unchii și mătușile mele mi-au bătut pentru "curiozitate neliniștită" și încă vreau să știu ce are crocodilul la prânz!
Pasărea, un colo-colo, la blestemat ca răspuns:
"Du-te pe țărmul marelui fluviu gri-verde tulbure din Limpopo, unde cresc copacii de febră și arăți!"
În dimineața următoare, când Equinox este deja de peste, elefant nelinistit a luat o sută de lire [2] de banane (mici, cu pielea rosie), o sută de lire sterline de zahăr din trestie (lung crusta de culoare închisă), și șaptesprezece pepeni (verde, crocanti) și a spus în rudele ei dulce:
- La revedere! Mă duc la râul mare, gri-verde, tulbure din Limpopo, unde cresc copacii de febră, pentru a afla ce are crocodilul la prânz.
A plecat, puțin cald, dar deloc surprins. Pe drum, a mâncat pepeni și a aruncat tortul, pentru că nu le-a putut ridica.
El a mers, a mers la nord-est, și toate au mâncat pepenele galben până când a ajuns la țărm o mare gri-verde plin de noroi Râul Limpopo, în cazul în care copacii cresc febra, așa cum a spus pasărea Colo Colo.
Trebuie să vă spun, draga mea, că până în acea săptămână, până în acea oră, până în acea oră, elefantul indefatigabil nu a văzut niciodată un crocodil și nici măcar nu știa cum arată.
Prima persoană care a prins ochiul elefantului era un python în două culori (un șarpe uriaș), înfășurat în jurul unui bloc stâncos.
- Iartă-mă, spuse politicos elefantul, - Ai văzut un crocodil în aceste părți?
- Am văzut un crocodil? L-am înfricoșat pe python. "Ce fel de întrebare este asta?"
- Iartă-mă, spuse elefantul, dar poți să-mi spui ce are crocodilul la prânz?
Pytonul cu două culori se întoarse instantaneu și începu să bată elefantul cu coada greoi și grele.
- E ciudat! A spus elefantul. - Mama și tatăl, mama și unchiul dragă mătușă, să nu mai vorbim despre un alt hipopotami și unchiul babuini al treilea unchi, toate m-au bătut pentru „curiozitate neliniștiți.“ Probabil, și acum pentru mine, asta e.
El a spus politicos la revedere lui Python, la ajutat din nou să se rotească în jurul bucății stâncoase și a continuat, puțin cald, dar deloc surprins. Pe drum, a mâncat pepeni și a aruncat tortul, pentru că nu le-a putut ridica. La țărmul marelui fluviu noroios gri-verde Limpopo, el a pășit pe ceva care îi părea un jurnal.
Această imagine prezintă un elefant pentru copii, pe care crocodilul îl trage de nas. El este foarte uimit și uluit. El este rănit și spune în nas:
El se apropie de el, iar crocodilul pe al său. Pythonul de două culori se grăbește să ajute un elefant. Punctul negru din partea dreaptă reprezintă țărmul unui fluviu tulbure verde gri-limpede Limpopo - nu am voie să pictez o fotografie. O plantă cu rădăcini tenace și opt frunze este unul dintre copacii de febră care cresc aici.
Sub imaginea sunt umbre de animale africane care sunt trimise la Arca africanului Noe [3]. Vezi doi lei, doi struți, doi tauri, două cămile, două oi și un cuplu de animale, similare la șobolani, dar cred că acest lucru este iepurii le-am pus așa-așa, pentru frumusețe. Ar fi chiar mai frumoase dacă mi-ar fi permis să le pictez.
Cu toate acestea, în realitate era un crocodil. Da, dragii mei. Și crocodilul a făcut-o cu ochiul.
- Iartă-mă, spuse politicos elefantul, - ați întâlnit un crocodil în aceste părți?
Apoi, crocodilul a înșelat un alt ochi și a scos jumătate din coadă din noroi. Elefantul sa retras politicos; el nu a vrut să fie bătut din nou.
- Vino aici, iubito, spuse crocodilul.
- De ce întrebi asta?
- Scuză-mă, - a răspuns politicos elefant, - dar tatăl meu ma bătut, am bătut mama ei, să nu mai vorbim de unchiul si matusa struț Girafa, care luptă la fel de dureros ca unchiul hipopotam și babuin unchiul. Am fost bătut chiar și aici, pe mal, de un python în două tonuri și el își aruncă coada greoi și mai greoaie decât toți. Dacă nu-ți pasă, atunci te rog, măcar tu nu mă lovești.
"Vino aici, iubito," repetă monstrul. "Sunt un crocodil".
Și, ca dovadă, a izbucnit în lacrimi de crocodil.
Chiar și elefantul a fost copleșit de bucurie. El a îngenuncheat și a spus:
"Tu ești cel pe care l-am căutat de zile." Spuneți-mi, ce aveți pentru prânz?
- Vino aici, iubito, răspunse crocodilul, îți spun eu la ureche.
Elefantul și-a scos capul spre gura de cremă crocodilă. Un crocodil îl apuca pe nas, pe care elefantul nu-i mai avea decât o cizmă în acea zi și oră, deși este mult mai utilă.
- Se pare că astăzi, spuse crocodilul prin dinții încleștați, se pare că astăzi am un elefant la cină.
Acest lucru nu a fost la fel ca elefantul, draga mea, și a spus în nas, așa:
- Nu! Dă-i drumul!
Apoi, pitonul de două culori a murmurat din piatra stâncoasă:
"Prietenul tau, daca nu incerci sa tragi din greu, te pot asigura ca cunoasterea ta cu o geanta mare de piele (inseamna un crocodil) se va termina pentru tine".
Elefantul a așezat pe țărm și a început să tragă, să tragă, să tragă, și nasul să se întindă. Crocodilul se strecura în apă, biciuind spuma albă cu coada, trase, tras, tras.
Nasul elefantului de bebelusi continua sa se intinda. Elefantul se înălța cu toate cele patru picioare și se trase, trase, trase și nasul continuă să se întindă. Crocodilul îi coace coada cu apă, ca o paletă, iar elefantul a tras, tras, tras. Cu fiecare minut, nasul sa întins - și cum a fost rănit, oh-oh-oh!
Elefantul a simțit alunecare lui de picioare, și a spus prin nas, pe care a întins acum o curte [4] în două:
"Știi, asta e prea mult!"
Apoi, un python în două tonuri a venit la salvare. El a înfășurat un inel dublu pe spatele unui elefant și a spus:
"Un tânăr nesăbuit și nesăbuit!" Acum trebuie să facem un efort bun, altfel războinicul în armură [el însemna crocodilul, dragi), va strica întregul viitor pentru tine.
A tras, iar elefantul a tras, iar crocodilul a tras.
Dar elefantul și pythonul cu două culori au tras mai puternic. În cele din urmă, crocodilul a eliberat nasul unui elefant cu o astfel de stropire care se putea auzi de-a lungul întregului râu Limpopo.
Elefantul a căzut pe spate. Cu toate acestea, el nu a uitat să mulțumesc acum două culori Python, și apoi a început să se uite la nas alungit sărac: înfășurat în frunze de banane proaspete și îngropat într-o mare de culoare gri-verde, plin de noroi River Limpopo.
- Ce faci? A întrebat pionul cu două tonuri.
- Iartă-mă, spuse elefantul copilului, dar nasul și-a pierdut complet forma și eu îl aștept să se rătăcească.
- Ei bine, va trebui să așteptați o lungă perioadă de timp, spuse pythonul cu două tonuri. "Este uimitor cum alții nu înțeleg binele lor."
Timp de trei zile, elefantul copilului stătea și aștepta ca nasul să se sfărâmă. Iar nasul nu sa micșorat deloc și chiar și-a făcut ochii înclinați. Înțelegi, draga mea, că crocodilul i-a adus un trunchi adevărat, așa cum au acum elefanții.
La sfârșitul celei de-a treia zi, un muste de un elefant copil în umăr. Fără să-și dea seama de el însuși, el a ridicat trunchiul și a bătut zbuorul la moarte.
- Avantajul în primul rând! A spus pionul cu două tonuri. "Nu ai putut să faci asta cu un nas simplu." Ei bine, mâncați puțin!
Fără să se cunoască pe sine, elefantul a ținut trunchiul, a scos un pachet de iarbă imens, l-a bătut pe picioarele din față și la trimis în gură.
- Avantajul al doilea! A spus pionul cu două tonuri. "Nu ai putut să faci asta cu un nas simplu." Nu crezi că soarele e foarte cald aici?
- Adevărat, răspunse elefantul.
Fără să-și dea seama de el însuși, le-a scris în cutii de pe marele cenușiu verde, tulbure, Limpopo, și sa strecurat pe cap. A apărut un capac de noroi care se întindea în spatele urechilor.
- A treia avantaj! A spus pionul cu două tonuri. "Nu ai putut să faci asta cu un nas simplu." Și nu vrei să fii bătut?
"Iartă-mă", a răspuns el, "nu vreau".
"Ei bine, nu vreți să vă bați pe cineva?" A continuat pythonul cu două tonuri.
- Chiar vreau, spuse elefantul.
- E bine. Veți vedea cum aveți nevoie de noul dvs. nas pentru acest lucru ", a explicat pythonul cu două tonuri.
- Mulțumesc, spuse elefantul. "Voi urma sfaturile voastre." Acum voi merge la a mea și le voi încerca.
În această imagine, veți vedea un elefant care rupe bananele de la un copac înalt, cu trunchiul său frumos nou. Știu că această imagine nu are mare succes, dar nu pot să o ajut: este foarte dificil să desenezi banane și elefanți. Fâșia neagră din spatele elefantului prezintă un teren mlaștos sălbatic undeva în sălbăticia Africii. Elefantul și-a făcut un noroi de noroi pe care la găsit acolo. Cred că este o idee bună dacă pictați un copac de banane în verde și un elefan în roșu.
Elefantul sa dus acasă în Africa, răsuciind și răsuciind trunchiul. Când voia să se bucure de fructe, le-a rupt de pe copac și nu a așteptat să cadă. Când a vrut iarba el nu este îndoit, trăgând trunchiul ei în loc să se târăște pe genunchi, la fel ca înainte. Când muștele l-au mușcat, el a rupt o ramură și la fluturat. Iar atunci când soarele se coace, se transformă într-un nou capac de noroi. Când sa plictisit să meargă, el bâzâia un cântec, iar prin trunchi suna mai tare decât conductele de cupru. El a oprit deliberat drumul pentru a găsi un hipopotam gros (nu o rudă) și a bătut-o în mod corespunzător. Elefantul a vrut să vadă dacă pythonul cu două tonuri avea dreptate cu privire la noul său trunchi. De fiecare dată el a luat crustele de pepeni, pe care le aruncă în drum spre Limpopo: era îngrijit.
Într-o seară întunecată, sa întors la el și, ținând trunchiul cu un inel, a spus:
El a fost foarte fericit și a răspuns:
"Vino aici, te vom bate pentru" curiozitate neliniștită ".
- Ba! A spus elefantul. "Nu știi cum să învingi". Dar uite cum mă lupt.
El a desfăcut trunchiul și a lovit atât de doi frați ai săi că s-au rostogolit cu o saltea.
- Ow-ow-ow! Au strigat. "Unde ați învățat astfel de lucruri?" Stai, ce ai pe nas?
"Am un nas nou de la un crocodil pe malul fluviului gri-gri-verde tulbure din Limpopo", a spus elefantul. "L-am întrebat ce avea pentru cină și mi-a dat asta."
- Ugly, spuse unchiul păros al babuinilor.
- Adevărat, răspunse elefantul, dar e foarte convenabil.
Cu aceste cuvinte el și-a luat babuinul unchiului păros pentru mâna lui ciudată și la împins în cuibul de viespi.
Apoi elefantul a început să bată alte rude. Ei au fost foarte entuziasmați și foarte surprinși. Elefantul a prins pene de coada unchiului său înalt. Își apucă girafa mătușii înalte de piciorul din spate, îl trasează prin tufișuri de spini. Elefantul scutura de la unchiul său gras, hipopotam, și-și aruncă bule în ureche când dormea în apă după cină. Dar el nu a permis nimănui să jignească colibul de păsări.
Relația era atît de acută încât toți rudele, unul după altul, se grăbeau spre țărmul fluviului tulbure greu-verde, de la Limpopo, unde copacii de febră cresc pentru a obține noi nasuri de la crocodil. Când s-au întors înapoi, nimeni altcineva nu se lupta. De atunci, dragii mei, toate elefanți, pe care le veți vedea, și chiar și cei pe care nu vedeți, au aceleași trunchiurile ca elefantul nelinistit.
Note Edit
Trimiteți-le prietenilor: