§ 563. Există o anumită regulă pentru titlurile membrilor familiei regale, un apel special pentru aceștia.
§ 564. Prin regii ar trebui să fie manipulate, „Sir“ ( „Sir“) sau „Majestate, Regina -“ Doamnă „(“ Madame „) sau“ Maiestate „Acest apel se aplică, de asemenea, că au renunțat sau suveranii destituit ..
§ 565. Prinții suverani au de obicei titlul "Alteța regală" (Altesse Serenissime).
§ 566. prinț și prințesă au un titlu - „Alteță Regală“ (Monseniore) sau „Madame“, și ar trebui să fie manipulate: „și dumneavoastră Regală.“
§567. Fiecare instanță dispune de reguli care determină titlurile membrilor familiei regale și ale aristocrației și întotdeauna trebuie să afle mai întâi numele, titlul și forma de contactare a uneia sau a oricărei persoane sau a persoanelor cu care este programată ședința.
§ 568. monarhi europeni au dat titluri nobile lor aproximativă deosebit de distins, iar aceste titluri au fost păstrate și sunt utilizate în prezent, chiar dacă monarhul a încetat să mai existe. Originea și schimbarea lor sunt destul de confuze.
§ 569. În Europa continentală, sunt recunoscute titlurile prințului, ducele, marchizul, contele, viscount și baronul. Acestea sunt de obicei transferate tuturor moștenitorilor primului titular pe linia de sex masculin. Titlul de cavaler, adesea cu mărci onorifice de distincție, este destinat meritelor speciale. Acest titlu nu este moștenit.
§ 570. În republicile, fostele monarhii, titlurile nobile nu mai sunt date, dar respectul pentru titlurile anterioare este păstrat, iar purtătorii lor sunt mereu în ordinea curtoaziei este o preferință.
§ 571. Există unele particularități în Franța. De exemplu, titlul de prinț, cu excepția familiei regale, este considerat un titlu străin, și Dukes franceze consideră superiori tuturor domnitorilor străini, care nu sunt suverani și prinți ai sângelui. Conform tradiției, existente în Franța, la Ducele si Ducesa ar trebui să fie manipulate, „Sir Duke“ și „Doamnă Ducesa“ (Monseniorul Le Duc, Madame la Duchesse), în timp ce alte titluri sunt menționate doar în prezentare. Și vorbind franceză prepoziția de (de), indicând faptul că aparține cavaler, nu este utilizat împreună cu numele, cu excepția cazurilor în care numele este un singur cuvânt sau pronunțat ca monosilabic, cum ar fi de Gaulle. Titlul de familie este moștenit de fiul cel mare. Fiii rămași poartă titlul următor
§ 573. Ajunși la nobilimea supremă, dar nu aparțin baronilor, al căror titlu este moștenit, și cavaleri, al căror titlu nu este moștenit.
§ 574. Spre deosebire de obiceiurile din Europa continentală, titlurile nobile din Marea Britanie sunt moștenite numai de către conducătorul familiei. Fiul cel mai mare, și, în unele cazuri, fiul cel mare al fiul cel mare nu poate fi intitulat prin lege și în conformitate cu regulile de curtoazie, ceilalți membri ai familiei sunt numele de familie.
§ 575. În titlul de curtoazie, cei mai mari fii ai dușmanilor, marquise și contelui pot purta titlul celui de-al doilea tată în virtutea curtoaziei. Acest titlu politicos este unul sau mai multe rânduri sub titlul tatălui, iar dacă fiul poartă titlul de marchiz sau numără, atunci fiul său va avea și un titlu de curtoazie. De exemplu, cel mai mare fiu al ducelui Richmond are titlul politicos al contelui Marchenski, iar cel mai mare fiu al fiului său va fi numit Lordul Settrigton. Restul familiei are un nume de familie
Gordon-Lennox.
§ 576. fii mai tineri Dukes și coviltir au titlul de Domn, care este pus în fața numelui și prenumele lor, și copiii mai mici de numărare și toți fiii lui viscounts și baroni au titlul „Onorabilul“ (Onorabilul), prescurtată în mod uzual pentru a utiliza în scris ca „Hon“ . Discursul lui John Smith va fi denumit în continuare „Dl John Smith“.
§579. Deși titlul baronetului este moștenit, baronezii nu aparțin celei mai înalte nobili. Baronetul folosește titlul "Sir" în fața numelui și o formă scurtă de la baronetă după nume. Titlul complet este folosit în corespondență, de exemplu "Sir John Brown, Bt." Dar în societate el apare ca "Sir John Brown". Același formular este utilizat în cărțile sale de vizită. Soția lui este cunoscută sub numele de "Lady Brown", forma de abordare a ei este aceeași. (În acest caz, atunci când scrieți titlul în limba engleză nu ar trebui să fie înainte de cuvântul „Lady“ pentru a utiliza articolul definit „a“, deoarece ar însemna că ea era soția Domnului.) § 580. rangul de cavaler de onoare nu este moștenită. El poate fi dat împreună cu Ordinul pentru vitejie de gradul I sau II sau fără recompensare. În toate cazurile, purtătorul acestui titlu folosește titlul "Sir" înainte de numele său. Dar dacă cavalerului i se acordă Ordinul, el adaugă după numele său numele abreviat al Ordinului. Astfel, domnul John Brown, care tocmai a primit titlul de cavaler, se numește "Sir John Brown"; dar dacă a primit și Ordinul Imperiului Britanic de gradul I sau II, el este numit "Sir John Brown, OBI" sau "Sir John Brown, CBS".
§ 581. Toată corespondența ar trebui să fie utilizate cavalerești deplină, dar în societate apare și indică numele pe cărți de vizită ca „Sir John Browne,“ soția sa, în toate cazurile menționate ca „Brown Lady“ (fără articol definit).
Titluri nobile
**************************************************
țări
**************************************************
Latină (latină)
Greacă (greacă)
Engleză (engleză)
Germană (germanică)
Franceză (franceză)
Spaniolă (spaniolă)
Rusă (rusă)
Portugheză (Portugheză)
Română (română)
Bulgară (bulgară)
Norvegiană (norvegiană)
Daneză (daneză)
Suedeză (suedeză)
Olandeză (olandeză)
Irlandeză (irlandeză)
Italiană (italiană)
Maghiară (maghiară)
************************************************** ****
Titluri imperiale - titluri imperiale
************************************************** ****
latin
Imperator, Imperatrix
engleză
Împăratul, împărăteasă
germană
Kaiser, Kaiserin
franceză
Empereur, Imperatrice
spaniolă
Emperador, Emperatriz
rusă
Tsar, Tsarina
latin
Rex, Regina
Trimiteți-le prietenilor: