Legalitatea, legitimitatea tranzacției este una dintre principalele condiții ale valabilității acesteia. Acesta este motivul pentru care legea (articolul 168 din Codul civil) recunoaște o tranzacție nesemnificativă care nu îndeplinește cerințele legii sau ale altor acte juridice.
Doar totalitatea tuturor celor patru condiții specificate asigură validitatea tranzacției și conduce la acele rezultate juridice, a căror realizare este direcționată spre voința lor. Dacă este încălcată cel puțin una dintre aceste condiții, atunci aceasta implică invaliditatea tranzacției, i. E. nu va conduce la acele consecințe juridice care corespund conținutului său.
Știința civilă, investigând problemele de invaliditate a tranzacțiilor, a fost implicată și în problema clasificării lor.
a) nesemnificativă sau invaliditate absolută, care este recunoscută atunci când nu produce, prin lege, consecințe juridice;
b) refutabilitate sau invaliditate relativă, care nu privează tranzacția de consecințe juridice, dar rezultă în acest rezultat numai prin revendicarea sau obiecția persoanei în cauză.
Cu refutabilitate, ca și în cazul nesemnificativității, tranzacția este nulă, însă în primul caz este considerată valabilă până la refuz.
Insignificația și controversa sunt două modalități de recunoaștere a tranzacțiilor ca nevalabile dacă nu îndeplinesc cerințele legii.
Prin aceste două metode de recunoaștere a tranzacțiilor și a primit numele de tranzacții nesemnificative și contestate ca două tipuri de tranzacții nevalabile care au dat naștere la prima clasificare.
O astfel de clasificare va elimina disputele cu privire la natura juridică a tranzacțiilor nevalabile.
Așa-numitele tranzacții nesemnificative sunt infracțiuni, ele sunt absolut ineficiente și niciodată, în niciun caz, nu pot fi recunoscute ca fiind valabile.
Tranzacțiile disputate sunt tranzacții reale și provoacă consecințe juridice și tocmai acelea pe care participanții le-au avut în vedere atunci când au fost comise. Ei au astfel de proprietăți care le amenință realitatea, adică o anumită inconsecvență cu legea, care dă motive pentru o cerere de invaliditate. Dacă o astfel de reclamație este declarată și îndeplinită de către instanță, așa-numita tranzacție contestată este recunoscută ca nevalidă și din acel moment nu se deosebește de așa-numita tranzacție voidă.
O cerere de anulare a așa-numita tranzacție care poate fi evitată nu poate fi invocat (a fost abandonat sau perioada de prescripție a expirat), atunci tranzacția nu va fi diferită de toate celelalte tranzacții valabile care îndeplinesc cerințele legii.
În aceste condiții, dacă vom clasifica meschin și de tranzacție în litigiu (care nu a fost încă contestată sau invalidat), poziția vagă și ambiguă a acesteia din urmă poate provoca controverse în determinarea naturii lor juridice, deoarece acestea au caracteristici comune cu atât vidul și cu valabilitate tranzacții. tranzacții nule, indiferent dacă acestea au devenit stabilite în lege sau care rezultă din contestatară va fi un singur concept, un fapt juridic. În acest caz, așa-numita tranzacție anulabilă nu va mai avea un semn de incertitudine, sau dualitate, nul tranzacției sunt deja contestate și recunoscute ca atare de către instanța de judecată, iar apoi acestea nu vor fi diferite de tranzacții nule, adică recunoscută prin voință prin lege.
Clasificarea condițiilor (motivele) nulității tranzacțiilor va determina metoda și caracteristicile recunoașterii tranzacțiilor invalide.
P. 1 din art. 166 din Codul civil: tranzacții anulabile invalidă pe motiv stabilite de Codul civil, în vigoare recunoscut ca atare de către instanța de judecată, iar tranzacția este nulă nulă pe motiv stabilite de Codul, indiferent de o astfel de recunoaștere.
Alineatul 2 al acestui articol conține o indicație că o acțiune pentru recunoașterea unei tranzacții inutile ca nevalabilă poate fi introdusă numai de persoanele specificate în cod. O tranzacție discutabilă nu poate fi declarată nulă și neavenită fără revendicarea persoanei specificate în cod, adică această cerință nu poate fi revendicată de o altă persoană și nici o astfel de decizie nu poate fi luată de instanță din proprie inițiativă.
Revendicările privind aplicarea consecințelor invalidității pot fi revendicate de orice persoană interesată și, în plus, instanța are dreptul să aplice aceste consecințe din proprie inițiativă, adică fără cerința persoanei în cauză. În consecință, pentru recunoașterea nevalidă a unei tranzacții nevalabile, nu este necesar să depuneți un proces la instanță.
Articole similare
Trimiteți-le prietenilor: