Calea către Hristos

Prin natura și revelația, prin grija Sa pentru noi și prin influența Duhului Său, Dumnezeu ne vorbește. [93] Dar, în legătură cu aceasta, legătura noastră cu El nu ar trebui să fie limitată. Fiecare dintre noi trebuie, de asemenea, să ne dezvăluim inima Lui. Pentru a avea o viață și o putere spirituală, trebuie să fim într-o comuniune vie cu Tatăl nostru Ceresc. Gândurile noastre pot fi adresate Lui. Putem medita asupra faptelor Sale, a milostivirii și a binecuvântărilor Sale, dar acest lucru nu va mai fi încă comuniune cu El în sensul deplin al cuvântului. Pentru a avea o relație reală cu Dumnezeu, trebuie să-i spunem despre viața noastră, bucuriile și necazurile noastre.






În rugăciune, ne deschidem inima lui Dumnezeu ca prieten. Acest lucru nu este necesar deoarece Dumnezeu nu știe cine suntem, ci să ne ajute să acceptăm El. Rugăciunea nu aduce pe Dumnezeu mai aproape de noi, ci de noi la Dumnezeu.
În timp ce pe pământ, Isus ia învățat pe ucenici lecțiile de rugăciune. El le-a spus despre nevoia de a-și deschide lui Dumnezeu nevoile lor zilnice și de a-și pune toate grijile pe El. Mântuitorul a promis că rugăciunile lor vor fi auzite. Această promisiune se aplică și nouă.
Isus însuși, trăind printre oameni, se ruga deseori. El a luat asupra Sa nevoile și slăbiciunile noastre, și să aibă în mod constant o nouă alimentare cu energie de a servi și de a depăși încercările, a făcut apel la ajutorul Tatălui său ceresc. Isus este exemplul nostru în toate. El a devenit fratele nostru în slăbiciunile noastre, el a fost „ispitit ca și noi în toate lucrurile“, dar a rămas fără păcat, dezgust pentru rău. [94] În lumea păcatului, Mântuitorul a suferit durere și luptă mintală. Rugăciunea pentru El a fost o necesitate și un avantaj. El a găsit mângâiere și bucurie în părtășia cu Tatăl Său. Dacă Mântuitorul oamenilor, Fiul lui Dumnezeu, este nevoie să se roage - cu cât mai mult noi, ființe slabe, păcătoase, muritoare, trebuie să se simtă nevoia de rugăciune fierbinte și constantă!






Tatăl nostru ceresc este gata să ne reverse asupra noastră plinătatea binecuvântărilor sale. Avem o ocazie excepțională de a bea continuu de la sursa iubirii infinite. Nu este surprinzător faptul că ne rugăm atât de puțin? Dumnezeu ascultă cu bunăvoință rugăciunea sinceră a celor mai umili dintre copiii Săi, dar întârzie atât de des deschiderea nevoilor Lui față de El. Ce ar putea gândi îngerii cerului la vederea săraci, neajutorat, supus ispitei, când inima lui Dumnezeu în iubirea infinită gata să le dea mai mult decât pot cere și dorința, și se roagă atât de puțin și au atât de puțină credință? Îngerii servesc lui Dumnezeu cu dragoste, sunt încântați să fie în intimitatea Lui. Pentru ei, comuniunea cu Dumnezeu este cea mai mare bucurie. Și, între timp, noi, copiii de pe pământ, care au nevoie atât de mult de ajutorul pe care numai Dumnezeu îl poate da, par să se mulțumească să trăiască din comuniunea cu El fără lumina Duhului Său.
Diavolul îngroșa întunericul peste cei care neglijează rugăciunea. Ispitele, șoptite de dușman, îi conduc spre păcat. Și toate acestea pentru că ele neglijează avantajul rugăciunii date de Dumnezeu. [95] De ce fiii și fiicele lui Dumnezeu sunt atât de reticenți să se roage, atunci când rugăciunea - este cheia în mâinile de credință, deschizând casa comoara cerească, care deține posibilitățile nelimitate ale Celui Atotputernic. Fără rugăciunea trezită și neîncetată, suntem în pericol să devenim neglijenți și să fugim de calea adevărată. Inamicul ne împiedică în mod constant pe drumul spre tronul harului. El face totul din partea lui, astfel încât să neglijăm rugăciunea și credința și să nu primim harul și puterea de a birui ispitele.
Putem fi siguri că, în anumite condiții, Dumnezeu ne aude rugăciunile și le răspunde. Una dintre primele condiții este că ne dăm seama de nevoia noastră de ajutor. El a promis: "Căci voi turna ape pe cei însetați și vor curge pe uscat" (Isaia 44: 3). Cine este însetat de neprihănire, oricine îl caută pe Dumnezeu cu toată inima, poate fi sigur că va fi mulțumit. Binecuvântarea lui Dumnezeu va fi primită numai atunci când inima este deschisă influenței Duhului Sfânt.
Nevoia extremă în care suntem este mărturia cea mai convingătoare și mai elocventă în favoarea noastră. Dar noi trebuie să ne întoarcem la Domnul pentru ca El să poată răspunde nevoilor noastre. El spune: "Întreabă și vi se va da." "Cine este Sai

Distribuiți textul în rețelele sociale:

Cartea audio "Calea către Hristos", Ellen G. White
Cartea audio "Calea către Hristos", Ellen G. White Pe paginile acestui material. Capitolul 10. Cunoașterea lui Dumnezeu 11. Capitolul 11. Avantajul rugăciunii 12.