Înțelesuri ascunse în povestea "Pinocchio", sau de ce aurul din lemn Duratin sub forma penisului penisului.
Cazurile în care scriitorii preiau repetarea muncii altcuiva nu sunt atât de unici, ci fac o întrebare rezonabilă cu privire la motive. La urma urmei, o astfel de creativitate creează ocazii de suspiciune de neclaritate, plagiat, lipsă de idei proprii ale scriitorului. Cu siguranță Tolstoi înțelegea riscul unor asemenea bârfe. Motivul afirmației mele este acesta: în momentul în care a fost implicat în editarea uneia dintre traducerile rusești (publicat doar în 1924), el a format un interes plin de viață și profund în această poveste.
Dar un lucru, dacă un scriitor inspirat de ideea altcuiva, începe să-l dezvolte și creează o continuare. Și altul, dacă schimba povestea originală. Ie Pinocchio Story „dependent“ Alexei Nicolaevici atât de mult încât a început să-l văd ca pe cont propriu, dar în același timp, a apărut ceva în ea „greșit“, și care a fost schimbat în procesul de „narațiune literară.“ Și dintr-o dată, pentru a înțelege esența ambelor basme și realizând diferențe semantice, este posibil să se găsească acele motive interne care au condus Tolstoi și l-au făcut neglija momentul etic al alunecoasă și rescrie povestea? Am decis să verific.
Duratino și Malvino
Și apoi - în partea de jos a întuneric (așa cum sa dovedit) a defileului de separare „Pinocchio“ și „Pinocchio“, a dezvăluit nu numai sensurile ascunse ale celor două povești și eroii lor, dar și corpul metafizic al Alexei Tolstoi, scriitorul și omul.
Povestea, scrisă de Collodi italieni, sa născut inițial dintr-o poveste folclorică populară despre un copil scapat. Este demn de remarcat că tatăl unui băiat de lemn are o porecla - "Pellet Corn". Aceasta, în practică, este o aluzie directă la numeroasele povești în care caracterul fugar sa dovedit a fi copt, inclusiv. Rusă Kolobok (vezi Blestemul Kolobok).
Prima versiune scrisă a fost destul de scurtă și a ajuns pe Pinocchio agățată pe un copac - o vulpe și o pisică a tras-o pentru a obține cele de aur. Ie povestea a repetat schema de povești folclorice: copilul neascultător ersatz fuge și devine victima unor locuitori vicioși și periculoși din lumea mare. Dar, în curând, Collodi sa întors la poveste și a terminat-o în versiunea care sa răspândit în întreaga lume. Pinocchio a avut șansa de a supraviețui, de a trece testele și de a se schimba. Și cel mai important - Pinocchio a găsit un gol ...
Collodi creând Pinocchio din lemn intuitiv atins pe tema cea mai adâncă, fără copii. A scris o poveste despre căutarea libertății și despre foarte metafizica libertății.
La urma urmei, un om din lemn este un golem, lipsit de voința sa, creată pentru a se supune puterii altcuiva, a fi o marionetă în sensul literal. Nu e de mirare că locuitorii teatrului de păpuși o recunosc imediat ca "a lor".
Și încă din primele minute de viață Pinocchio se trezește dorința de a scăpa rebel, să se elibereze de Geppetto, „tatăl“ său a tuturor obligațiilor și responsabilităților, necesitatea de a studia și de a lucra. Cu alte cuvinte, nu vrea să se potrivească fie cu modelul vieții, fie cu legile naturii marionetă.
Dar libertatea externă, așa cum o înțelege mai întâi Pinocchio, se transformă întotdeauna în pericole, amenințări de moarte, foamete și lipsa de libertate de la care se pare că se desfășoară. El este aruncat în închisoare, pus pe un lanț de câini, legat, încălzit etc.
Și, treptat, ideea lui despre libertate se schimbă și ia o întruchipare complet diferită. Formează principala aspirație existențială a lui Pinocchio - de a deveni un adevărat băiat viu.
Eternal golem din lemn
Alexei Tolstoy schimba complet scopul principal al personajului. El curăță întregul subiect al umanizării. Buratino nu vrea să devină un băiat viu, este gata să rămână o păpușă de lemn. Și el rămâne.
Nu se produce transformarea Pinocchio.
În acest caz, Tolstoi înlocuiește un gol cu altul. Înainte de a ne elabora, trebuie să luăm în considerare un lucru mai important.
Da, da, acel nas. El iese și-i amintește tuturor că nu suntem un om, ci o păpușă de lemn sculptată din busteni.
Nasul lui Pinocchio are o proprietate neobișnuită - crește atunci când se află proprietarul său. Merită să minți Pinocchio, deoarece semnul său de golem începe să crească. Este posibil ca Collodi să încline astfel linia educațională suficient de evidentă a basmei sale, înfricoșându-i pe copii de consecințele amăgirii. Dar, conștient sau nu, el a legat un lanț simbolic de minciuni și golem și astfel a generat o metaforă profundă care se află dincolo de înțelegerea morală a minciunilor:
Minciunile fac ca o persoană să nu fie liberă, îl înduplecă. O persoană devine ostatică a minciunilor pe care le generează. Chiar dacă o generează pentru propria sa conveniență, această minciună începe să curgă singură, ca o păpușă. Dacă nu respinge minciunile altcuiva, el o ascultă.
Și această idee este una dintre principalele, ascunse în basmul Collodi.
Tolstoi, rescriind un basm, curăță și această idee. Natura lui Buratino este statică și nu reacționează la minciuni.
Dar subiectul minciunilor nu este atât de ușor de scăpat și vine în viață în basmul lui Tolstoi în modul cel mai neașteptat. Înainte de a vedea cum, să ne amintim obiectivul principal al lui Pinocchio.
Lăsând baiatul din lemn dorința de a deveni om, Tolstoi îi oferă un alt scop - Cheia de Aur. Această substituire dă naștere unor diferențe interesante de două basme.
Scopul lui Pinocchio nu este al lui. Este impresionat de alte caractere. Îi spun despre secretul cheii și secretul ușii din coliba lui Papa Carlo. Îl ajută să țină cheia și să deschidă ușa. Și chiar și Karabas Barabas, dacă te uiți atent, îl ajută în acest lucru, deși participă la joc ca pe un antagonist.
Scopul lui Pinocchio nu necesită schimbări interne de la el. Tasta Golden este o soluție magică. Este suficient să o introduceți în ușă. rândul său, și personajele vor fi într-o lume nouă magică. Întoarcerea cheii nu schimbă caracterele, însă lumea însăși se schimbă.
Îți amintești când Tolstoi a scris un basm? E același lucru. Metafora viitorului magic, așteptând pe toată lumea în spatele ușii magice, care este pe cale să se deschidă. Nu te schimba, trebuie doar să întorci cheia ...
Dar ce este în spatele ușii?
Și acolo, în fața ușii, Pinocchio și alți eroi așteaptă Teatrul. Nu la fel ca Karabas Barabas, iar celălalt - strălucit și plin de bucurie. Și de ce, altfel? Este doar o declarație. Dacă analizați semnificația metaforică a imaginii Teatrului, cheia în el este ... aceeași minciună. Illusion. Înșelăciune voluntară. Înlocuirea reprezentării realității. Efectuarea unei acțiuni date pentru realitate. Strangheri invizibile peste păpuși.
Păpuși! Toți erau păpuși. Și Pinocchio, Harlequin și Pierrot - întreaga trupă. Tolstoi nu le-a lăsat să devină oameni, le-a lăsat păpuși și ia adus la un alt teatru. Și cine îi va conduce în acest teatru?
Bineînțeles că este Papa Carlo. El este cel care ia toate păpușile lui Karabas Barabas în acest nou teatru. Iar drumul către noua lume nu se află în capătul de jos al pământului, ci coboară pe treptele scării care duce la pivnița lui Papa Carlo.
Și ce vedem acum, după ce am deschis și am comparat codurile cheie ale celor două basme?
"Pinocchio" este o poveste despre o păpușă care dorea să devină un băiat viu și a devenit; și pentru aceasta trecutul este un mod complicat de a scăpa de iluzii și de minciunile proprii. Istoria eliberării interioare de la doom ca fiind un golem din lemn.
Buratino - o poveste despre păpuși, care sunt tentați de ideea eliberării externe, dar, de fapt, de la un teatru este ademenită la alta, dar și un teatru, o lume a iluziei. Și încă sunt păpuși în ea. Și singura schimbare din istorie: în loc de Karabas Barabas, acum Papa Carlo se ridică deasupra lor.
Papa Carlo. Părinte Carlo. Tatăl națiunilor. Sau, așa cum spun ei în ultimii ani - doar "tata".
Iar sub el - eternul, care nu se schimbă, gata să răspundă ascultător la mișcarea firelor de mișcare, un copil din lemn care nu vrea să fie eliberat de minciuni și să devină bărbat.
Am scos anul eliberării "Pinocchio" în "Detgiz" în titlul ultimului paragraf al acestui studiu.
Simbolismul complotului și personajelor basmului scris de Tolstoi în 1936 nu ar putea fi atât de evident și de profund ... Dacă nu ar fi luat ca bază un alt basm. În locul noțiunilor sculptate ale lui Tolstoi, există contururi atât de clare ale goliciunii care atrage ochiul mai mult decât înțelesurile cu care încerca să înlocuiască sculptatul. Și imaginea generală încetează complet să fie un basm, dar se transformă într-o pânză destul de sumbră.
Eu în mod deliberat nu a considerat povestea personală a lui Alexei Tolstoi și a lui „caută tatăl său“, precum și contemporanii săi suspectat că această poveste nu a fost fără fraudă. Cel mai probabil, povestea tatălui a devenit un punct de atracție a interne, care a reînviat pentru el basm italian atât de mult încât a luat-o ca propria sa, și sa angajat să rescrie. Și rescriind, aruncând extraterestrul și umplând golurile cu semnificațiile lui. Este puțin probabil ca el a fost conștient de faptul că povestea pentru copii spune atât de mult despre sine, despre timpul veșnic înghețat și noi toți, și nu s-ar putea dori să nu mai fie un om de lemn în mână „Papa Carlo“.
Citiți și:
aici sunt copacii pali, din nou dictatorul sângeros este tatăl popoarelor și al poporului însuși, care "nu vor să fie eliberați de minciuni" și pisarchucul lui Tolstoi. Și este dificil să dezasamblezi reluarea lui Pushkin a unei frumusețe de dormit și să găsești acolo strangulatorul libertății lui Nicolae și așa mai departe.
Acum, în această poveste există un alt înțeles, ucrainean. Cheia de aur (UE, intrare fără vize) este o soluție magică. Este suficient să o introduceți în ușă, rândul său, și personajele vor fi într-o lume nouă magică. și va fi o mare de bani, gorile, untură, va fi paniut.
aha, iar polonezii îi vor servi germanii? Oh, nu, identitatea este o altă poveste, despre bunica cu un jgheab!
În general vorbind, "întreaga lume este un teatru", iar mărimea aici este importantă, în sensul că este foarte important în care teatrul să joace, să ardă pe Karabas Barabas sau să lucreze pentru binele tuturor. Pinocchio și-a dorit personal fericirea, iar Pinocchio - pentru societate. În ceea ce privește subiectul "a fi o ființă umană" - atunci nu este nimic mai ușor. Dacă vrei să fii uman, fie. Cel care se comportă ca un om este de fapt omul. Chiar dacă este complet din lemn. Tolstoi a schimbat sensurile liberale față de cele sovietice, asta a făcut el.
Și sa dovedit mult mai bine. Buratino place, dar Pinocchio nu-l ia.
Contele rusești Tolstoi știa în mod clar că nu are rost să scoți un anumit "om" din busteni. Bustenii au în această lume propria lor funcție, nișă, drept, datorie. Și nu tracati un creier de lemn, spunându-le că sunt așa de ciudați, inferiori. Și "omul" (care este ceea ce este? European sau ce?) Poate deveni doar un miracol. Un multiculturalism, există o opinie, aceasta este o retrocedare după secole de crăpare a fiecărui negru sub cel puțin inferior - și, în general, nu este un go-get - european. Multiculturalismul nu mai este o încercare de a face pe oameni din toate la rând. Era deja un avion și o mină bună cu un joc prost - poate fi posibil să trăim așa? Să-i numim Egoropieni și ei vor fi ca ei. Ie Nicho nu sa schimbat, este simplu. Ei bine, xs. avionul era timid. Biciul a fost dezbrăcat, iar acum morcovul (multicolorul) se încheie. Dar scopul era același.
Povestea originală în localuri nu este deosebit de copilăresc și, în general, destul de sumbră. Dar "Pinocchio" - acest aranjament pentru vârsta mai tânără, cartea mea preferată în copilărie.
Buratino nu a scris contele rusești. -
Asta e același lucru pentru mine și pentru fiul ăsta. Pinocchio nu sa răzgândit. dar Pinocchio - adora))))
Buratina este unul dintre simbolurile puterii Forțelor Armate ale Rusiei.
Articole similare
Trimiteți-le prietenilor: