Plan de acțiune al membrilor în platforma de conținut Nato

1 Țările MAP 2 Punerea în aplicare a planului de acțiune pentru aderarea la NATO
2.1 Probleme politice și economice 2.2 Probleme militare și militare 2.3 Probleme ale fondurilor 2.4 Probleme de securitate 2.5 Probleme juridice

Planul de acțiune pentru aderarea la NATO, implementat pe baza unui dialog individual cu țara candidată, are scopul de a confirma un curs clar și angajamentul de a continua extinderea NATO prin implementarea programului de activități. care vizează asistarea țărilor candidate la pregătirile pentru o eventuală viitoare aderare la NATO ca NATO.

1. Țările MAP

Până în prezent, țările care s-au alăturat implementării planului de acțiune pentru aderare sunt:

Intenționăm să aderăm la MAP:

2. Punerea în aplicare a planului de acțiune pentru aderarea la NATO

Planul de acțiune al aderării la NATO, care este manifestarea reală a politicii privind ușa deschisă, constă în cinci secțiuni, și anume:

I. Probleme politice și economice II. Apărare / Probleme militare III. Problema resurselor IV. Probleme de securitate V. Probleme juridice

Fiecare dintre aceste secțiuni ale MAP identifică aspecte care pot fi discutate (lista nu este exhaustivă) și subliniază mecanismele prin care să se pregătească mai bine pentru eventuala aderare. Lista problemelor identificate pentru discuție nu constituie un set de criterii pentru obținerea calității de membru; această listă este concepută pentru a acoperi toate problemele pe care țările candidate însele le vor identifica ca probleme pe care doresc să le abordeze.

Din fiecare țară a solicitantului i se cere să elaboreze un program național anual de activități de pregătire pentru posibile viitoare aderare, stabilirea unor obiective și obiective de formare și care să conțină informații specifice cu privire la măsurile luate, cei responsabili pentru punerea în aplicare și, dacă este cazul, un calendar de lucru concret aspecte ale unei astfel de formări. Țările candidate, atunci când este necesar, vor putea să modernizeze acest program. Programul va constitui baza prin care Alianța va putea urmări progresele înregistrate de țările candidate și va oferi feedback.

Întâlnirile vor avea loc conform formulei 19 +1 [2] în Consiliul Nord-Atlantic și în alte organe și, dacă este cazul, în cadrul Grupului NATO privind personalul internațional și reprezentanții autorizați militari ai NATO.

Feedback-ul și recomandările privind planul de acțiune pentru aderarea la NATO vor fi furnizate prin mecanisme bazate pe formulele în vigoare în prezent pentru țările partenere, și anume, reuniuni cu privire la formula 19 + 1 [2] și seminarii din cadrul Grupului NATO. Aceste seminarii vor avea loc, când este cazul, pentru a discuta aspecte specifice cu Planul de Acțiune pentru Aderarea la NATO.

Grupul NATO, ca întotdeauna, va fi condus de un secretar general adjunct, director adjunct al Statului Major Militar Internațional, șeful Oficiului sau reprezentantul acestuia. Grupul NATO va colabora îndeaproape cu organismele relevante ale NATO pentru a oferi consiliere țărilor candidate. Odată cu trecerea timpului și cu dobândirea de experiență, vor fi dezvoltate procedurile necesare. Țări Solicitanții trebuie să depună declarații scrise pe organizarea de seminarii, secretar general adjunct (sau asistent personal), care va fi responsabil pentru punerea în aplicare a MAP și programul de dezvoltare a reuniunilor, sub supravegherea generală și coordonarea Comitetului politic la nivel înalt (sau formatului extins) .

Anual, Alianța pregătește un raport pentru țările candidate individuale, oferă feedback, unde atenția se va concentra pe progresele realizate în domeniile acoperite de programele naționale anuale ale țărilor candidate. Acest document va constitui baza pentru discuții la reuniunea Consiliului Nord-Atlantic cu țara solicitantă. Cu ajutorul acestui raport, va fi posibil să se determine domeniile viitoarei activități, dar problema dacă își asumă obligații pentru activitățile viitoare rămâne la discreția țării candidate în sine.

2.1. Probleme politice și economice

Țărilor candidate li se va oferi posibilitatea de a discuta și de a-și fundamenta dorința și capacitatea de a se angaja în Tratatul de la Washington (1949) și în prevederile relevante ale studiului privind extinderea NATO. Membrii viitori trebuie să respecte principiile de bază stabilite în Tratatul de la Washington, cum ar fi democrația, libertatea personală și alte dispoziții relevante prevăzute în preambulul Tratatului de la Washington.

De asemenea, din țările candidate se așteaptă ca:

În plus, din țările candidate se așteaptă ca după aderare să fie:

a) combina eforturile lor de apărare colectivă și de menținere a păcii și securității; b) să sprijine eficacitatea NATO prin împărțirea responsabilităților, a costurilor și a veniturilor; c) se angajează să depună eforturi de bună credință pentru a ajunge la un consens cu privire la toate aspectele; d) se angajează să participe activ la procesul consultativ al Alianței și la procesul de luare a deciziilor privind problemele politice și de securitate legate de NATO; e) se angajează să mențină deschiderea în conformitate cu Tratatul de la Washington și declarațiile summiturilor de la Madrid și Washington.

Este de așteptat ca țara pretendentul descrie modul în care apar schimbări în politica și practica lor și în ce măsură aceste modificări reflectă considerațiile de mai sus (punctele 1.2), și va prezenta punctele de vedere și confirmă disponibilitatea și capacitatea de a se conforma tuturor celorlalte dispoziții lor este rezultatul experienței dobândite de NATO, în special Conceptul strategic, dezvoltarea securității și apărării europene în cadrul NATO, Legea fundamentală Rusia-NATO și Carta Ucraina-NATO.

Se așteaptă ca țările candidate să furnizeze anual informații privind starea economiilor lor, inclusiv principalele date macroeconomice și bugetare, precum și rezultatele corespunzătoare ale dezvoltării politicii economice.

Comitetul Politic la nivel înalt (în format extins) se va reuni în fiecare an pentru a oferi feedback direct între țările membre ale NATO și țările candidate, de la caz la caz.

2.2. Apărare și probleme militare

Posibilitatea țărilor candidate de a contribui militar la apărarea colectivă și a noilor sarcini cu care se confruntă Alianța, precum și dorința lor de a se angaja la o îmbunătățire progresivă în apărarea sa constituie factorii care vor fi luate în considerare la determinarea caracterului adecvat al acestora pentru aderarea la NATO . Participarea la scară largă în activitățile operaționale ale programului „Parteneriat pentru Pace“ este o parte importantă a acestui proces, deoarece va aprofunda în continuare țările politice și militare legături candidate cu Alianța, ajutându-le să se pregătească pentru a lua parte la tot felul de noi misiuni. Membrii noi ar trebui să fie gata să distribuie funcțiile, riscurile, responsabilitățile, beneficiile și costurile asociate securității colective și apărării colective. Aderarea la strategia NATO ar trebui avută în vedere în conformitate cu prevederile din Concepția Strategică și în alte declarații ale țărilor membre la nivel ministerial.

După aderarea la țările candidate la NATO, se presupune că acestea:

a) sunt de acord cu abordarea problemelor de securitate descrise în Concepția Strategică; b) alocarea forțelor armate și a resurselor pentru a asigura apărarea colectivă și alte sarcini; c) va fi implicat în mod corespunzător în structura militară; d) participă la planificarea apărării colective a NATO; d) va fi implicat în mod corespunzător în activitatea instituțiilor NATO; e) să continue să sprijine pe deplin Programul Parteneriat pentru Pace și să dezvolte cooperarea cu parteneri care nu sunt membri NATO; e) să depună eforturi pentru standardizare și interoperabilitate.

Măsurile de urmărire sunt destinate să ajute țările candidate să-și dezvolte capacitatea de luptă a forțelor lor armate, în special prin sporirea compatibilității lor, pentru a asigura capacitatea lor de a contribui la eficacitatea NATO și, astfel, a demonstra că sunt adecvate pentru viitoarea lor aderare. Dacă este posibil, aceste măsuri sunt dezvoltate pe baza inițiativelor existente.

2.3. Problema fondurilor

Este de așteptat ca noii membri să aloce o sumă suficientă din fondurile bugetare pentru a putea îndeplini toate obligațiile care decurg din eventuala aderare. Prin intermediul programelor naționale în țările cu solicitanții structurile necesare pentru planificarea și executarea bugetului de apărare ar trebui să fie creat, care ar priorități clare în domeniul apărării și prevăd programe de formare adecvate pentru a familiariza personalul cu politicile și procedurile actuale ale NATO în vederea pregătirii pentru un posibil viitor participarea la lucrările structurilor Alianței.

După aderarea țărilor candidate, se așteaptă ca acestea:

a) să aloce fonduri bugetare suficiente pentru a-și îndeplini obligațiile cu care se confruntă Alianța; 6) să creeze structuri naționale, să rezolve problema unor astfel de fonduri bugetare; c) să participe la evenimentele NATO pe baza cofinanțării în ceea ce privește cota convenită de cheltuieli; d) participă la lucrările structurilor Alianței (misiune permanentă la sediul NATO, reprezentare militară în structura de comandă a NATO, participare corespunzătoare la activitatea instituțiilor NATO).

Prin intermediul mecanismelor existente, inclusiv prin intermediul celor care funcționează în cadrul PfP, din cauza posibilelor stagii și cursuri de formare, acestea vor fi furnizate prin ateliere cu participarea Grupului NATO la cererea țărilor candidate:

a) consiliere privind dezvoltarea structurilor, procedurilor și mecanismelor lor naționale pentru abordarea problemelor de mai sus și asigurarea condițiilor pentru utilizarea cea mai eficientă a cheltuielilor din domeniul apărării; b) asistență în formarea personalului necesar pentru achiziționarea acestor structuri și pentru munca în cadrul NATO și instituțiilor sale.

2.4. Probleme de securitate

Din țările candidate, se așteaptă ca, la aderare, să introducă suficiente măsuri de securitate și proceduri pentru a proteja informațiile cele mai sensibile, în conformitate cu politica NATO privind securitatea informațiilor.

La cererea țărilor candidate, se pot desfășura cursuri relevante privind siguranța personalului, securitatea fizică, protecția documentelor, secrete industriale și sistemul INFOSEC. Este garantată posibilitatea elaborării unor programe individuale pentru țările-pretendente. Comitetul de Securitate și comitetele speciale NATO își pot exprima dorințele de a se întâlni cu solicitanții niciodată dacă consideră necesar sau util.

2.5. Aspecte juridice

Pentru a asigura îndeplinirea obligațiilor privind aderarea la NATO, țările candidate trebuie, cu mecanisme și acorduri juridice adecvate, conduse de NATO să asigure cooperarea în structura sa. Aceasta ar trebui să ofere țărilor candidate posibilitatea de a-și revizui cu atenție legislația internă cu privire la compatibilitatea acestora cu reglementările NATO. În plus, țările candidate ar trebui să fie informate în mod corespunzător cu privire la procesul legal formal care precede aderarea.

a) La finalizarea procesului corect, noii membri se vor alătura:

Tratatul Atlanticului de Nord [3].

b) La primirea invitației, noii membri trebuie să se alăture:

(SI) din acord, Tratatul Atlanticului de Nord, semnat de către părți cu privire la statutul forțelor armate [4] (ii) din Protocolul privind statutul comandamentelor militare internaționale, înființate în temeiul Tratatului Atlanticului de Nord [5]

c) Se așteaptă ca noii membri să se alăture acestor tranzacții:

(I) Acordul privind statutul NATO, reprezentanții naționali și personalul internațional [6]; (Ii) Acordul privind statutul misiunilor și reprezentanții țărilor terțe în cadrul NATO [7].

d) Se așteaptă ca noii membri să se alăture unor astfel de oferte tehnice:

(Ii) Acordul dintre părțile la Tratatul Atlanticului de Nord privind protecția informațiilor [8]; (Ii) Acord privind secretul reciproc al invențiilor legate de apărare și pentru care au fost depuse cereri de brevet [9]; (Iii) Acordul NATO privind transferul informațiilor tehnice pentru apărare [10].

d) Pentru a permite accesul în viitor la informații ATOMAL, ar trebui să se prevadă că noii membri se vor alătura:

(Ii) Acordul de cooperare privind informațiile privind energia atomică [11]; (Ii) Mecanisme administrative pentru punerea în aplicare a acordului [12].

e) Legislația internă a țărilor candidate ar trebui să fie cât se poate de suicidară, cu toate mecanismele și practicile aplicării acestora care să ghideze cooperarea în cadrul NATO.

Ateliere desfășurate de Grupul NATO, care oferă informații juridice și discuții cu privire la măsurile care trebuie puse în aplicare. Țările aspirante vor fi în măsură să furnizeze informații cu privire la mecanismele și activitățile existente, care vor trebui să pună în aplicare, în scopul de a adera la aceste acorduri, în special, pentru a stabili dacă există obstacole constituționale sau legale pentru introducerea lor.

Țările candidate vor putea, de asemenea, să furnizeze informații cu privire la faptul dacă legislația internă poate și poate constitui un obstacol în calea integrării lor directe și integrale în Alianță. Prin urmare, este posibil să se facă schimb de informații și experiența cu privire la această problemă poate avea loc cu toate țările candidate.

notițe

Articole similare

• Cum să găsiți un partener de afaceri pentru un plan de acțiune pas cu pas simplu și concret

Trimiteți-le prietenilor: