4. Modelul echilibrului keynesian
Pozițiile inițiale ale modelului keynesian sunt:
1) recunoașterea naturii ciclice a dezvoltării economice, a posibilității și inevitabilității supraproducției;
2) economia de piață nu are mecanisme interne de autoreglementare, prin urmare intervenția statului (politica fiscală) este necesară;
3) negarea automatismului în reglementarea interacțiunii prețurilor și salariilor;
4) nivelul economiilor depinde foarte puțin de rata dobânzii;
5) legătura centrală este punerea în aplicare a unei politici eficiente privind cererea.
Economia lui Keynes se bazează pe patru ipoteze principale:
1. Economia incertitudinii. Starea economiei depinde de modul în care indivizii evaluează situația și de opiniile lor asupra viitorului.
3. Economia în care ocuparea forței de muncă nu corespunde echilibrului pieței.
4. Economia monetară. Banii servesc nu doar pentru tranzacții, ci și lichiditatea primară. Rata dobânzii este determinată pe piața monetară, depinde de cerere (preferințe pentru lichiditate) și de oferta monetară exogenă.
Curba AS ocupă o poziție orizontală, adică disponibilitatea resurselor libere, ceea ce ne permite să sperăm pentru o creștere a producției. Secțiunea keynesiană a curbei AS se extinde de la valoarea zero a volumului de producție la volumul atins atunci când se oferă o ocupare completă, la care curba AS își asumă o poziție verticală (figura 5.5).
AD nu este stabilă, este supusă fluctuațiilor, chiar dacă nu există nici o schimbare în oferta de bani, tk. Una dintre componentele AD (investiție) este afectată de multe variabile.
Figura 5.5. Echilibrul pe segmentul keynesian al curbei de aprovizionare
Reducerea AD duce la o schimbare în curba AD până la poziția AD, ceea ce înseamnă o reducere a ocupării forței de muncă și a volumului producției naționale cu un nivel de preț persistent Rk. Această situație poate dura o lungă perioadă de timp.
Prin urmare, pentru a distruge economia de o stare de depresie, Keynes a propus extinderea cheltuielilor publice ca investiție, sub formă de achiziții și stimularea veniturilor, precum și reducerea impozitelor și a ratelor (politica de expansiune, adică expansiunea AD).
Ca urmare a acestor activități, curba AD poate reveni la poziția sa anterioară sau trecerea la poziția AD "atunci când este atinsă ocuparea deplină a forței de muncă. Curba AS este orizontală (în cazuri extreme, la prețuri grele și salarii nominale) sau are o pantă pozitivă (cu un salariu nominal rigid și prețuri relativ în mișcare).
Motivele rigidității relative a valorilor nominale pe termen scurt sunt:
- durata contractelor de muncă și a altor contracte;
- reglementarea statală a salariului minim și acțiunile sindicatelor;
- caracterul treptat al modificărilor prețurilor și salariilor;
Odată cu creșterea cererii, firmele vor angaja de ceva timp lucrători, vor crește producția și vor satisface cererea la același nivel de preț. Prin urmare, curba AS va fi orizontală. Dacă salariul nominal este strâns și prețurile sunt relativ flexibile, atunci creșterea lor, cauzată de o creștere a DA, va duce la o scădere a salariilor reale, forța de muncă va deveni mai ieftină. Acest lucru va crește cererea de forță de muncă din partea firmelor, producția va crește. Curba AS va avea o pantă pozitivă.
Proprietățile echilibrului macroeconomic:
1. Inflația este întotdeauna o consecință a excesului cererii agregate asupra ofertei agregate, deoarece, în absența excedentului cererii agregate, nu există niciun motiv pentru creșterea prețurilor. Deși excesul de cerere agregată poate apărea din diverse motive, inclusiv din cauza deficitului bugetar de stat și a expansiunii monetare
2. Echilibrul macroeconomic nu garantează ocuparea integrală a forței de muncă.
3. Într-o stare de echilibru macroeconomic, volumul importurilor poate depăși volumul exporturilor, prin urmare, statul acumulează datorii externe. În situația opusă, rezervele valutare cresc.
4. În condițiile unui echilibru macroeconomic, guvernul suportă costurile de furnizare a bunurilor și serviciilor publice cetățenilor săi. Dacă cheltuielile guvernamentale depășesc veniturile fiscale, deficitul este finanțat fie din împrumuturi externe, fie din emisiuni de bani suplimentari. Această situație afectează situația cererii agregate și ofertei agregate.
Trimiteți-le prietenilor: