Yuki a trecut mult timp în clasa de noapte, dar unii studenți încă nu-i plac, dar datorită lui Kaname, totul este bine.
- Kaname-sama, Luke ți-a dat documente despre călătoria viitoare, - a spus Yuki și a dat câteva foi în mâinile unui pur sânge.
"Mulțumesc, Yuki," vampirul a luat ziarele.
Se așeză la birou în birou și să se ocupe lui cu o nouă cerere, care a venit dintr-un oraș din apropiere, unde se cere ajutor atunci când se ocupă cu E.Kabinet clasa înnebunită de durere a fost destul de spațioasă, dominat, în care o masă pentru negocieri. O fereastră mare, acoperită cu o perdea groasă de culoare roșie închisă. La masa de abanos așezat Kaname, în toată splendoarea ei. Era îmbrăcat într-o cămașă albă, din care buton de sus a fost anulată. purtarea Top forme sacou alb Clasa de noapte. Și pantaloni albi.
- Kaname-sama, ar trebui să te odihnești, zise Yuki calm, zâmbind dulce. Era greu pentru ea să vadă cum a încercat Kaname, fără a acorda atenție la timp.
- Ai putea să te odihnești, Yuki, vampirul stătea lângă fata.
- Nu sunt obosit, spuse Yuki.
- Voi fi foarte singuratic fără tine, șopti vampirul, îmbrățișând cu ușurință fetița din jurul taliei.
"Încă mai trebuie să transmită documentele semnate de tine rectorului, și apoi ..." Yuki nu a terminat propoziția.
- Pot să merg cu tine.
- Dar, Kaname-sama, e ora șapte dimineața, e timpul să dormi.
Sprancenele lui Kaname se mișcau ușor pe podul nasului.
"Oh, Doamne. Se înfurie ... "Dar o secundă mai târziu sprancenele sale s-au întors în poziția de plecare și un zâmbet ușor a jucat pe buze. "Glorie pentru tine, Doamne ... El nu este supărat"
"Cum te iubesc pentru neascultarea ta ...", a spus el chiar deasupra urechii fetei și a atins lobile urechii.
Ca pe comanda, fata se rosu.
"Vin cu tine și îndreptați-o", a spus el și fata nu a avut decât să se resemneze.
- Ei bine, bine.
Vampirul sa uitat la Yuki. Astăzi arăta ca un crin alb care înflorea. Ea este îmbrăcată în forma albă a clubului de noapte, care cu contra-tonuri întunecate. Jacheta subliniază sânii ei frumoși, iar fusta scurtă indică picioare frumoase. Părul este împrăștiat pe umeri și spate. Arată ca un înger într-un birou întunecat.
- Aproape am terminat, spuse el, punând pictograma pe documente.
Kaname și-a împăturit teancul de hârtii și și-a pus mâna pe lamelele umărului fetei, ducând-o la ușa biroului. Apoi, într-un gest ușor depășit, a deschis ușa și la lăsat pe Yuki să meargă mai departe. Fata ia mulțumit vampirilor cu un indiciu abia perceptibil.
Aici erau într-un coridor întunecat întunecat. Era o cameră destul de îngustă, zidurile cărora erau pictate în albastru-cenușie, iar pe podea se răspândea un covor roșu. Undeva pe pereți atârnau oglinzile cu rame de aur.
Ei au mers în tăcere. Și în aceeași tăcere a venit la birou.
Biroul era puțin mai mic decât biroul de rasă pură. Și situație evident diferită. Era o masă de lemn făcută manual. Două ferestre se uită spre curtea clasei Zi și celelalte două ferestre pe curtea clasa de noapte, lumina de interior perdea alba cu crini. Iluminarea camerei a fost prea luminos, asa ca vampirii care au intrat în birou un pic poschurilis. În apropiere era un mic, de culoare închisă canapea materiale ciobite și niște rafturi cu cărți.
- Rector, am adus documentele, zise Yuki cu un zambet bun.
- Yuki, spune-mi tati, spuse Cross, sprijinindu-se deasupra mesei.
Fata, ca de obicei, și-a ignorat cuvintele și a continuat:
- Va rămâne doar pentru tine să semnați - puneți documentele pe masă și priviți la rector.
Ochii strălucitori în ochi sub ochelari, părul lung de platină adunat într-o coadă nețesută.
Ei bine, cum ai putea numi acest tată vitreg unul dintre cei mai renumiți vânători de vampiri? Pe umerii unei capete verzi.
- Bineînțeles, răspunse rectorul cu o voce mai serioasă.
Uneori se pare că are o personalitate divizată. Primul este un rector îngrijitor, iar al doilea este unul serios. - Judecând după scrisoare, continuă Cross, este urgent. Trebuie să mergem cât mai curând posibil.
- Vom merge noaptea asta, spuse Kaname ferm.
- E bine. Și, Kaname, ai grijă de Yuki.
- Bineînțeles, rectorul, spuse vampirul și, cu un zâmbet slab ascuns, se uită la fată.
- Hei! Nu sunt mic! De ce să mă supraveghezi? A spus rasa pură într-un ton indignat. Un zâmbi apăru pe fața lui Kaname. Acest zâmbet apare numai când Yuki este aproape. Și nici unul din clubul de noapte nu a văzut-o.
"Chiar dacă nu este mic, trebuie să avem grijă de el", a răspuns zâmbind Rectorul. - Kaname, fii atent. Un zâmbet proast a apărut pe fața rectorului. "Yuki, bine, atunci când spui la revedere, spune-mi tati!" Cross a protestat.
Yuki și-a întors capul, încercând să ascundă jena de la cei doi cei mai prețioși oameni ai săi.
- Tati - murmurat în liniște Yuki, în speranța că tatăl ei adoptiv nu a auzit, dar ... zvonul a fost un vanator pasionat cu el.
- Ura! - Rectorul a căzut cu bucurie sub masă. Yuki își întoarse ochii în groază, se întoarse și se îndreptă spre ușă.
"Sunt serios, fii atent", a strigat în cele din urmă rectorul.
- Promit că voi întoarce Yuki intact.
- Mulțumesc, răspunse Crucea cu un zâmbet bun de tată iubitor.
Yuki și Kaname au zâmbit din birou.
"Vino și vezi-mă, Yuki."
- E bine.
Fata tremura. Mai întâi va vedea camera iubitului ei.
Trimiteți-le prietenilor: