Multe cuvinte dialect se referă la realitățile rurale specifice, legate de agricultură, folosirea gospodăriilor din mediul rural, amenajarea unei case țărănești. De exemplu, în colibele vechi ale unor regiuni din nord, în apropierea sobei rusești, puteți vedea o extensie mică, asemănătoare cu o dulap, cu o ușă prin care coboară scara în subteran, unde depozitează mâncarea. Atașamentul este puțin mai înalt sau mai mic decât cuptorul și de sus este folosit ca dana. O astfel de structură, așa cum este adesea subteran în sine, se numește goatsk în limba locală.
Un număr mare de cuvinte dialect servesc ca nume locale pentru obiecte obișnuite, omniprezente, fenomene sau acțiuni. De exemplu, toate paltoanele tricotate cunoscute în regiunile Smolensk, Bryansk, Kaluga, Kursk, Orel, Belgorod sunt denumite tartlets. și în Pskov și Novgorod - dyanki. În regiunea Ryazan o cale este numită cusătură. în satele nordice, în loc de frumoasele pe care le spun Bascilor. în sudul Rusiei, în loc de squeamish - pentru a prăji. Aceleași legume sunt numite în mod diferit în diferite locuri: morcovi și borkan. sfeclă și mătură. dovleac și dovleac. dar cel mai mare număr de nume dialectale este în rukukva - buhma. Bushma. buzunarul. Griz. Kalika. golanka. Germană. gruhva.
Există momente când un cuvânt dialect în diferite regiuni înseamnă concepte diferite. Deci, într-un cuvânt, un motley într-o zonă este numit un răchită din scoarță de coajă sau de mesteacăn, un rucsac în formă de geantă de școală, dar mult mai mare. Acest obiect a fost folosit în același mod ca rucsacul curent. Într-o altă zonă, Pesterul era numit un coș sau cutie foarte larg. Au luat mâncare și, cu o frânghie pe spate, au purtat vitele. Ceea ce este cel mai surprinzător, pesterem poate fi încă o cutie de coajă de mesteacăn pentru bar, care ascuțește coasa. Într-un cuvânt, secară se numește ritual în unele dialecte. în altele - orz, în al treilea - toate cerealele împreună, în al patrulea - numai culturi de primăvară, adică cele care nu sunt semănate în toamnă, dar în primăvară.
Adesea, același cuvânt în diferite locuri este folosit pentru a se referi la elementele care nu sunt identice, dar au același scop sau un scop similar. Astfel, în regiunile nordice, un tun de lemn a fost folosit în vremuri vechi, făcut dintr-o bucată de lemn gros, cu o ramură lungă, groasă. Au bătut hainele groase când spălau și, în unele cazuri, și treierate. Acest instrument are multe nume dialectale: Kichig. riveterul. kolotalka. Kopyl. Mace. lipi. Unele dintre aceste denumiri în dialectele locale pot însemna un alt obiect destinat eliminării lenjeriei - o bară de lemn plată cu mâner, cunoscută sub numele de rulouri. Pralnikov. Rounders.
Este bine cunoscut faptul că există cuvinte de dialect care coincid în sunet cu cuvintele unei limbi literare, dar sunt folosite în dialecte cu alt sens. Să spunem când vorbim despre vreme, o descriem așa: vreme frumoasă sau neplăcută, vântoasă. Dar, în multe dialecte, cuvântul vreme nu înseamnă nici o stare a atmosferei, ci o anumită vreme. În regiunile Orel, Kursk există o expresie stabilă: "săpa un card în vreme" - adică într-o zi clară și însorită. În Kostroma, Yaroslavl, Tambov, se aude o altă expresie: "vremea puternică, așa că zboară", ceea ce înseamnă ploi abundente sau zăpadă.
Cuvintele dialectului reprezintă un punct culminant al limbii populare originale, o amintire a istoriei poporului rus și a culturii sale.
Articole similare
Trimiteți-le prietenilor: