Curs 14. Bazele designului situațiilor didactice și educaționale
Esența tehnologiilor de învățare comunicativă.
Esența tehnologiilor comunicative este orientarea către interacțiunea interpersonală în procesul educațional, umanizarea influenței pedagogice. Umanizarea procesului educațional trebuie înțeleasă ca o tranziție la pedagogia orientată spre personal, care acordă o importanță absolută libertății și activității cursanților.
Tehnologiile pedagogice comunicative sunt dezvoltate în cadrul pedagogiei cooperării, care proclamă următoarele principii: o persoană se află într-o atitudine activă și activă față de lume și de sine; activitatea subiectului apare în cea mai înaltă manifestare creativă, atunci când subiectul se ridică la formarea lui însuși; ideea formării active a vocației omului.
Situația educațională și de educație este înțeleasă ca fiind totalitatea circumstanțelor interacțiunii educaționale și a relației dintre cursanți și cursanți, care necesită adoptarea unei decizii și acțiuni sau acțiuni corespunzătoare din partea participanților.
Elementele principale ale situației educaționale și educaționale sunt: obiectivele educației; obiecte de influență educațională; subiecți de influență educațională, care au pus în mișcare situația pedagogică, traducîndu-l într-o sarcină pedagogică și rezolvând-o.
Motivele pentru tipologia situațiilor de învățământ pe tipuri, în conformitate cu gradul de complexitate sunt: Gradul de manifestare: pasivă (indolent) și activă situație (afectivă). Durata manifestării: curge rapid (minute, ore, zile) sau prelungită (până la câteva luni). Participanți în situație: stagiarul este un stagiar; formare - cursanți; formare - cursanți; formare (formare) - stagiar (i) - terți
Forma de interacțiune în situația: cooperarea - este interacțiunea în situația de învățământ în care o persoană este capabil de a captura starea celuilalt, și prin reconstruirea o atitudine negativă față de ea, ia-l de acțiune, pentru a le dezvolta în continuare în vederea rezolvarea cu succes a situației; forma opusă - confruntare, deschisă (latentă) respingerea pozițiilor pe laturile opuse ale motivelor subiective în mod obiectiv, agravând o rezolvare pozitivă a situației.
Forme de organizare și manifestare a situațiilor didactice și educaționale. În general, situațiile educaționale și de educație includ: situații de stimulare; situația de alegere; situații de succes; situații conflictuale; situații de învățare dificile, situații de rezolvare a problemelor de învățare a problemelor; situații de risc; situații de critică și autocritică; situații de asistență și asistență reciprocă; situația amenințării cu pedeapsa; situații de stima de sine; situații de comunicare; situația de subordonare; situații de persuasiune; situația taxelor și extraselor; situații de schimbare rapidă în muncă și comunicare; situația concurenței și a rivalității; situații de empatie; situație de neglijență; situații de limitare; situații de joc; situații de luare a deciziilor responsabile; situația de a stăpâni noi metode de activitate; expresia credinței și a încrederii; situația de prezentare a creanțelor; situații de instruire; situația descurajării disciplinei și a dezorganizării.
Modelarea situației educaționale, este necesar să ne amintim că soluția oricărei sarcini educaționale implică pregătirea, execuția și evaluarea. Prin urmare, vom distinge mai multe etape în dezvoltarea situației de succes.
1. Etapa de motivare sau instalarea în activitatea propusă. Profesorul își propune să formeze studentului dorința modul de a efectua cu succes formarea de locuri de muncă, să se simtă „un creator de circumstanțe“, pentru a depăși dificultățile care pot fi întâlnite în timpul funcționării, cu alte cuvinte, se va forma un motiv pentru a atinge succesul.
2. Etapa organizatorică sau furnizarea de activități. Sarcina de profesor - elev sarcina de software, care să ia în considerare capacitățile sale individuale și să-l vă rog, în cursul muncii. În această etapă, succesul unei situații poate fi considerată ca un caz special de învățare pe bază de probleme, ca mijloc de formare a operațiilor mentale în procesul de optimizare a formării.
3. Etapa rezultată, sau compararea evaluării estimate cu cea reală. Înainte de profesor, sarcina este de a organiza munca într-un mod care să atragă rezultatul activității anterioare într-un stimul emoțional, într-un motiv conștient pentru următoarea sarcină de învățare. Pentru a face acest lucru, elevul trebuie să înțeleagă și să analizeze rezultatul obținut în etapele anterioare de activitate.
Baza psihologică și pedagogică a auto-dezvoltării și auto-educației. AG Kovalev a spus că: „auto-educație - este o lucrare conștientă și sistematică cu privire la sine, care vizează formarea unor astfel de proprietăți și calități care îndeplinesc cerințele programului de dezvoltare personală și a societății.“
Articole similare
Trimiteți-le prietenilor: