Determinarea nevoilor financiare și operaționale ale întreprinderii

În condițiile actuale pentru determinarea ocolitoare circulant înseamnă decât activele circulante evaluat, în mod opțional, du-te în considerare nevoile financiare și operaționale de pre-acceptare.







Acestea sunt determinate de conturile de încasat și plătibile ale întreprinderii și se calculează conform formulei

FEP = СЗАЗ + Зд - Зкр, (14)

În cazul С нап - costul stocurilor industriale și stocurilor de produse finite; Zd - client datorie (încasat); Зкр - obligații pe termen lung față de furnizori (conturi de plătit) și alte datorii.

Printr-o altă definiție, nevoile financiare și operaționale sunt diferența dintre activele curente și datoriile curente ale întreprinderii.

Active curente - aceasta este suma activelor din soldul întreprinderii după deducerea părții principale (permanente). Cea mai mare parte a activelor include valoarea mijloacelor fixe și a imobilizărilor necorporale.

Curente (pe termen scurt) pasive - reprezintă suma creditelor pe termen scurt, datoria pe termen scurt, și acea parte a creditelor pe termen lung scadente în perioada.







Mărimea cerințelor financiare și operaționale depinde de:

a) durata ciclurilor tehnologice și de vânzări. Cu cât rezervele de producție devin mai repede în produse finite, iar produsele finite - în bani, cu atât mai puțin rămân în stocuri;

b) ritmurile de creștere a volumelor de producție. Creșterea producției necesită mai mulți bani pentru materiale, materii prime, energie etc.

c) mărimea ratei de valoare adăugată. Cu cât norma valorii adăugate este mai mică, cu atât întreprinderea este mai puțin interesată să achite datoriile către furnizori.

Valoarea adăugată reprezintă diferența dintre costul produselor fabricate și costul fondurilor consumate (materii prime, energie, materiale etc.) și al serviciilor altor organizații.

Norma valorii adăugate este determinată de împărțirea valorii adăugate (DS) în încasările din vânzarea de produse (Bp), și anume

TVA = (DS / Bp) / 100%. (15)

Pentru gestionarea optimă a inventarului, trebuie respectate următoarele principii:

- pentru a estima cererea totală de materii prime pentru perioada planificată;

- să se specifice în mod periodic lotul optim al ordinului și momentul depunerii ordinului pentru ordinea materiilor prime;

- să clarifice și să compare în mod periodic costurile de comandă a materiilor prime și costurile pentru stocarea acestora;

- să monitorizeze în mod regulat condițiile de depozitare a stocurilor;

- au un sistem contabil bun.







Articole similare

Trimiteți-le prietenilor: