După cum știți, limba latină este mama limbilor europene, iar cea romantică este o mamă nativă. Și în ea nu există o astfel de regulă încât stresul să fie întotdeauna plasat pe ultima silabă (în disilabie - a doua). Da, și în alți frați francezi: spaniolă, italiană, portugheză, de asemenea, acest "ultima lovitură" nu este respectat. (În cazul în care numai monosilabic - pe un singur)))))) Deci, soluția nu este latină, și alți strămoși ai francezilor - galic, francilor, oii (langues d'O # XEF; l)
Sau în spatele unui hashtag este un concept mai degrabă decât o colecție de elemente separate?
Pe scurt, ultimul cuvânt din propoziție, și deja ca o consecință, pe ultima silabă a cuvântului și scaderea stresului. Deși, chiar noțiunea de stres, la
destul de ciudat, nu se poate spune că este complet și prezent în limba franceză. Și totuși un astfel de șoc este ca un bate în inimă, poate, de aceea limba Franței este numită limba iubirii? Cu toate că, la fel ca în acest caz, să fie limba Belgia, Elveția, Canada, Monaco, Guyana, Benin, Burkina Faso, Gabon, Guineea, DRK- Republica Democratică Congo (fostul Zair), Republica Congo (de această dată țările nedemocratice numit Congo în Africa 2, vezi harta lumii), Côte d'Ivoire (Coasta de Fildeș), Madagascar, Mali, Niger, Senegal și Togo, de asemenea în Africa.
Și acest lucru are avantaje incontestabile:
1) Când stresul este fixat, este greu să faci o greșeală prin plasarea lui în locul greșit. Mai ales în nume și prenume. Dar nu dispera, există o altă modalitate de a vă bucura de o situație jenantă: citiți scrisori inutile sau faceți greșeli cu diftoți.
2) Multe melodii sună franceză în sensul că fiecare linie, respectiv întreaga melodie, se termină cu un accent. Prin urmare, puteți stabili dacă melodia a fost inițial franceză sau nu.
3) Este ușor să parodiți francezii vorbind propria lor limbă, pur și simplu trimițând stresul până la sfârșit.
4) Din nou - o caracteristică
Știți ce este cel mai amuzant lucru?
cuvinte în franceză și substantive proprii care se termină într-o consoană, care vin în limba rusă păstrează accentul pe ultima silabă, dar mai ales în nominativ, uneori, în cazul acuzativ și accentul cade indirectă pe care se încheie rus! Nu e clar? Voi da un exemplu:
Orașul Limoges se află în Limoges, nu în Limoges. ("Am tranzacționat, de exemplu, în plăcilor din Limoges" replică ButOna de la Kabala pioasă "MA Bulgakov)
Da, ce să fie departe?
Jean-Jeanne, scuze, Jean
Articole similare
Trimiteți-le prietenilor: