Читать реферат по философии hermeneutică ca direcție filosofică, descărcare gratuită, rezumate,

(Înapoi) (Descărcați)

Funcția "citire" servește la familiarizarea cu lucrarea. Marcajul, tabelele și imaginile documentului pot fi afișate incorect sau nu în întregime!







Fenomenul înțelegerii și interpretării corecte a martorului nu este doar o problemă metodologică specială a științelor spiritului. De mult timp există o hermeneutică teologică și juridică, care nu avea o natură științifică și teoretică, așa cum corespundea și contribuia la acțiunile practice ale unui judecător sau preot educat științific.

Astfel, deja prin originea sa istorică, problema hermeneuticii depășește limitele conceptului de metodă, așa cum sa dezvoltat în știința modernă. Însăși conceptul de "hermeneutică" este ambiguu. Aceasta este numită în mod obișnuit arta și teoria interpretării textelor. Înțelegerea și interpretarea textelor nu este doar o sarcină științifică, ci se referă în mod clar la totalitatea experienței umane în ansamblu. Inițial, fenomenul hermeneutic nu este deloc o problemă a metodei. Nu este o metodă de înțelegere care ar face textele obiectul cunoașterii științifice, ca toate celelalte subiecte ale experienței. Aici, în general, în primul rând, nu este vorba despre construirea unui sistem de cunoștințe ferm fundamentate care să corespundă idealului metodologic al științei, dar totuși există și discuții despre cunoaștere și adevăr.

Înțelegându-ne ce ne este dat de o tradiție istorică, nu înțelegem pur și simplu anumite texte, ci se dezvoltă anumite concepte și se înțeleg anumite adevăruri. Ce este această cunoaștere și ce este acest adevăr?

Termenul "hermeneutică" vine de la hermeneuo greacă - clarifică, interpretează. În Grecia antică, hermeneutica era arta interpretării textelor. Potrivit reprezentărilor mitologice ale grecilor, limba zeilor nu este ușor de înțeles pentru simplul muritor. Hermes - mediatorul dintre zei și oameni, interpretează voința zeilor, o face înțeleasă omului. Cu numele de Hermes, originea artei înțelegerii și originea termenului "hermeneutică" este asociată.

În prezent, hermeneutica este o teorie filozofică a înțelegerii. Bazele hermeneuticii filosofice au fost descrise în lucrările lui F. Schleiermacher, V. Dilthey, M. Heidegger, E. Betty, H.-G. Gadamera, P. Riker, Yu Habermas, KO Apel și alții.

Hermeneutica este sursa de neînțelegere a situației - lipsa de claritate a sensului unui text sau a fragmentelor sale. Înțelegerea apare ca un proces de dobândire sau refacere a semnificației unui text. hermeneutica Antique dezvoltat ca arta de a înțelege sursele religioase, filosofice, istorice și juridice, al cărei sens a fost pierdut sau nu este evidentă. Sarcina de a înțelege fragmente contradictorii și multivaloare Biblia Biblia ekzetika rezolvat - din exegetike greacă - a pozat. Bazat pe ekzetiki biblice vechi și hermeneutică a primit un nou impuls pentru dezvoltarea timpului Renașterii și noi, există o hermeneutică filosofică, în curs de dezvoltare teoria înțelegerii.







Pentru hermeneutica filosofică, principala întrebare este ce este această înțelegere. În căutarea unui răspuns la această întrebare, hermeneutica filosofică ridică și ia în considerare o serie de probleme. Este o înțelegere a atribuirii unui înțeles unui text sau este semnificația deja cuprinsă în text și sarcina înțelegerii este aceea de a dezvălui acest înțeles? Vă puteți imagina înțelegerea ca o procedură rațională, reproductibilă sau rămâne întotdeauna o înțelegere intuitivă a sensului? Cu alte cuvinte, hermeneutica filosofică formulează și discută o serie de probleme legate de structura, condițiile și scopurile înțelegerii, cu caracteristicile subiectului și obiectului înțelegerii.

1. Etapele istorice ale dezvoltării hermeneuticii

Numele acestei secțiuni a filozofiei vine din numele zeului olimpic Hermes "hermeneia" - "interpretare". Hermes a intrat în mitologie ca inventator al limbajului și al scrisului și, de asemenea, un mesager al zeilor. El a îndeplinit funcția intermediară dintre zei și oameni, între cei vii și cei morți, încorporând o legătură de mediere.

Conceptul de hermeneutică ca artă de interpretare, interpretare, înțelegere a textelor are o lungă istorie și se întoarce în antichitate. Astfel, în timpul lui Platon și Aristotel, a însemnat arta interpretării cărților lui Homer "Iliada", "Odiseea". Sarcina "hermeneuticii" - interpreții științifici din epoca elenistică - a constat în interpretarea textelor sacre, a căror semnificație era închisă pentru cei neinițiați. Printre sacru nu au fost doar texte teologice, ci și texte juridice - texte ale legilor.

Termenul "hermeneutică" pe parcursul Evului Mediu nu avea niciun statut conceptual, deoarece practica interpretării, pe de o parte, și a metodelor sale, pe de altă parte, nu au fost divorțate. Hermeneutica medievală nu a separat procesul de interpretare a textului unul față de celălalt și a reflectat asupra regulilor la care este supus acest proces. Nu este nici un accident că cuvântul grecesc "hermeneia" este preferat în Evul Mediu față de cuvântul latinesc exegese.

Crucial pentru formarea hermeneuticii ca disciplină independentă a fost Reforma. Dacă teologia catolică se bazează pe tradiția de interpretare a Scripturilor, și anume, în lucrările Părinților Bisericii - Sfânta Tradiție, teologia protestantă a Sfintei Tradiții a negat statutul sacru, încetează să mai fie o interpretare incontestabil canonul Bibliei. Astfel, sarcina cu care se confruntă hermeneutica crește într-o măsură fără precedent.

Protestantismul transformă interpretarea într-o problemă. Pe baza protestantă, hermeneutica se dezvoltă, de asemenea, ca o disciplină specială, și anume ca o învățătură asupra metodelor de interpretare. Din "hermeneutica sacră" au apărut ulterior "hermeneutica teologică", de la "profane" - "filologice". Cu Iluminismul, tradiția "hermeneutică teologică" se retrage în fundal, în timp ce hermeneutica "filologică" câștigă forță.

1.2 Hermeneutica în epoca modernă (Friedrich Schleiermacher, 1768-1834).

Merit justificare a hermeneutica ca știință universală de interpretare a textului de către filosoful german Friedrich Schleiermacher, care are în ultimul timp să devină o interpretare celebru a cărților lui Platon.

1.3 Empatia ca ideal de cunoaștere (Wilhelm Dilthey,

Lucrări similare







Articole similare

Pagina anterioară

Pagina următoare

Trimiteți-le prietenilor: