Pisică, cocoș și vulpe

Povestea folclorului rus

În pădure, într-o cabană mică locuită - era o pisică și un cocoș. Pisica se ridica devreme dimineata, mergea la vanatoare, iar Petru Cockerul ramase acasa. Totul în colibă ​​va curăța, podeaua va curăța cu ușurință, va sari pe cochilie, va cânta cântece și va aștepta pisica.







Ea a alergat peste vulpea, a auzit cocoșul cântând cântecul, a vrut să gustă carnea cocoșului. Așa că sa așezat lângă fereastră și a cântat:

Cockerel privi pe fereastră și o apucă și o dădu, o eșarfă de zgârieturi. Cockerel a fost speriat, a strigat:

- Vulpea mă poartă pentru pădurile întunecate, pentru munții înalți. Fratele Kotik, ajută-mă.

Pisica a fost aproape, auzit, s-au grabit după vulpe că a existat o forță, a luat cocoșul și a dus-o acasă.

A doua zi, pisica va vâna și va spune cocoșului:

"Uite, Petya, nu te uita pe fereastra, nu asculta vulpea, altfel te va duce departe, vei manca si nu vei lasa o piatra".

Out Cat și Peter-cocoș în cabina toate curățate, podeaua podmol curat, a sărit pe stinghie - ședinței, cântând cântece, pisica de așteptare pentru. O vulpe este cu adevărat acolo. Din nou, ea a așezat sub fereastră și a început să cânte:

Cocoșul ascultă și nu arată. Vulpea a aruncat o mână de mazare în fereastră. Mazăre de cocos se blochează împreună, dar nu se uită pe fereastră. Vulpea spune:







- Ce este, Petya, cât de mândră ai devenit? Uite cât de multe mazăre am. Petya se uită afară, iar vulpea - o zgârietură de zgârieturi - o apucă și o duse. Petushoki sa speriat, a strigat:

- Vulpea mă poartă pentru pădurile întunecate, pentru munții înalți. Fratele Kotik, ajută-mă.

Pisica era cel puțin departe, dar cocoșul a auzit. Am urmărit după vulpe ceea ce a fost spiritul, a prins-o, a luat cocoșul și a adus-o acasă. În a treia zi, pisica va merge la vânătoare și spune:

"Astăzi mă duc departe de vânătoare și nu vei mai țipa, nu voi auzi". Nu asculta vulpea, nu te uita pe fereastra.

Out Cat la vânătoare, și Peter-cocoș toate în cabina curățate, podeaua podmol curat, a sărit pe stinghie - ședinței, cântând cântece, pisica de așteptare pentru.

Și vulpea e aici din nou. Se află sub fereastră, cântă o melodie. Dar Peter Cockerel nu arata. Vulpea spune:

- Am alergat de-a lungul drumului și am văzut: bărbații conduceau, se purta mei, o pungă era subțire, tot meiul de pe șosea era împrăștiat, dar nu era nimeni să o ridice. Din fereastra pe care o puteți vedea, iată o privire.

Cockul a crezut și sa uitat, ea a apucat-o și a dus-o eșarfă de zgârieturi. După cum a strigat cocoșul, indiferent cât de țipă - pisica lui nu auzea, iar vulpea ia luat vulpea înapoi acasă.

Pisica se întoarce acasă, dar cocoșul nu o face. Pisica se învârtea, pisica se aprinse, nu era nimic de făcut. Este necesar să mergi să salvezi tovarășul, probabil, vulpea lui târâtă.

Pisica sa dus pe piață, și-a cumpărat cizmele, un caftan albastru, o pălărie cu stilou și muzică - o harpă. A devenit un adevărat muzician.

El merge prin pădure, vede o colibă ​​și acolo vulpea se scufundă. Aici, kotya-kotok stătea pe verandă, a lovit șirurile și a cântat:

Vulpea nu poate lăsa cuptorul, dar nu există cine să trimită. Deci ea spune cocoșului:

- Du-te, Petya, vezi cine mă cheamă, dar vino în curând!

Petya-cockerel a sărit de pe fereastră, iar pisica la apucat și a alergat acasă, care era udă.

Din nou, pisica si cocoasa traiesc impreuna, iar vulpea nu le mai arata.







Articole similare

Trimiteți-le prietenilor: