"Mă bucur să particip cu dvs. astăzi la un eveniment care va coborî în istorie ca cea mai mare demonstrație în sprijinul libertății în istoria țării noastre. Cu o sută de ani în urmă, marele american, în a cărui umbră simbolică stăm acum, a semnat "Proclamația despre eliberarea sclavilor". Acest document, care are o mare importanță, a devenit o rază de speranță pentru milioane de sclavi negri care au fost epuizați de căldura sufletului care suflă sufletul. El a devenit zori care purtau bucurie, care era destinat să încheie noaptea lungă de închisoare.
Dar o sută de ani mai târziu, ar trebui să regretăm să admitem că negrii nu și-au câștigat încă libertatea. O sută de ani mai târziu, negrii sunt încă înlăturați de lanțurile de segregare și de lanțul de discriminare. O sută de ani mai târziu negrii trăiesc pe o insulă a sărăciei, în mijlocul oceanului nemărginit al prosperității. O sută de ani mai târziu, negrii încă se înghesuie în colțul societății americane și se simt necinstiți în propria lor țară.
Prin urmare, ne-am adunat astăzi aici pentru a sublinia enormitatea situației care a apărut. Putem spune că am ajuns în capitala țării noastre pentru a plăti un cec. Când părinții fondatori ai republicii noastre au creat textul maiestuos al Constituției și Declarația de Independență, au semnat un proiect de lege care urma să fie transmis din generație în generație fiecărui american. Acest proiect de lege a fost un angajament că tuturor îi vor fi garantate drepturile la "Viața, libertatea și dreptul de a căuta fericirea".
Astăzi este evident că America nu și-a îndeplinit obligațiile privind proiectul de lege în raport cu cetățenii negri. Fără a ține cont de angajamentul inviolabil, America a emis un cec negru, care nu poate fi încasat din cauza "lipsei de fonduri în cont". Dar refuzăm să credem că Banca de Justiție a oprit plățile. Refuzăm să credem că nu există destui bani în depozitele capacităților națiunii noastre. Prin urmare, am venit să primim un cec care, la cerere, ne va oferi bogății de libertate și o garanție a justiției.
Ne-am adunat, de asemenea, în acest loc sacru pentru a aminti Americii de urgența situației. Nu este timpul să se răcească sau să ia un sedativ sub forma unor reforme treptate. Este timpul să se ridice din valea sumbrică, abandonată a segregării și să pătrundă pe drumul însorit spre justiția rasială. Este timpul să ne ajutăm națiunea să iasă din mizeria nedreptății rasiale pe întinderea fraternității. Este timpul să aducem la viață dreptatea pentru toți copiii lui Dumnezeu.
Neglijarea urgenței situației poate fi dezastruoasă pentru țară. Această vară proastă a protestului legal de către negri nu se va termina până când nu va veni libertatea și egalitatea de toamnă. 1963 nu este sfârșitul, ci începutul. Cei care speră că negrii trebuie să elibereze aburul și acum se vor liniști așteaptă o trezire crudă din somn dacă țara se va întoarce la afacerile sale zilnice.
Nu va exista nicio odihnă sau relaxare pentru America, până când negrilor li se vor acorda drepturi civile. Furtuna de protest va zdruncina temelia națiunii noastre până când va veni o zi clară a justiției.
Dar trebuie să spun oamenilor mei care stau pe treptele călduroase care conduc spre Palatul de Justiție: în lupta pentru locul nostru de drept, nu trebuie să facem acțiuni ilegale. Nu vom stinge setea de libertate, drenând paharul bilei și urii. Trebuie să luptăm întotdeauna pe baza principiilor ordinii și demnității. Nu ar trebui să permitem protestului nostru creativ să se transforme în violență fizică. Din nou și din nou, trebuie să devenim mai înalți, răspunzând puterii fizice cu puterea spiritului.
Noul militantism, surprinzătoare care a înghițit negri comunitare, nu trebuie să ne conducă la neîncrederea tuturor oamenilor albi, ca și mulți dintre frații noștri albi, așa cum este arătat prin prezența lor astăzi aici, au ajuns să înțeleagă că destinul lor este legat cu destinul nostru. Ei și-au dat seama că libertatea lor este strâns legată de libertatea noastră. Nu putem merge singuri. Și trecând înainte, trebuie să oferim cuvântul pe care îl vom trece mai departe. Nu te poți întoarce.
Unii îi întreabă pe libertarii civili: "Când vă veți liniști?" Nu ne vom odihni până când negrii nu vor mai fi victime ale violenței de nedescris de către poliție. Nu ne vom odihni până când trupurile noastre, obosite de drum, nu vor găsi adăpost în moteluri pe drumuri și în hotelurile din orașe. Nu ne vom odihni până la mișcarea principală a negrilor - de la micul ghetou la cel mai mare. Nu ne vom liniști niciodată, atâta timp cât demnitatea și personalitatea copiilor noștri sunt insultate de inscripțiile "Numai pentru albii". Nu putem și nu ne putem liniști până când un om negru din Mississippi are dreptul de a vota și un negru din New York crede că nu are nimic de votat. Nu, nu, nu ne calmăm și nu ne vom liniști, atâta timp cât apa nu curge judecată, ci adevărul - ca un curent puternic.
Știu că unii dintre cei care au venit au fost triste și tentați. Cineva tocmai a părăsit celulele închisorii înghesuite. Cineva a venit din locuri unde, în căutarea libertății, au fost învinși de un uragan de persecuție și de vrăjile brutalității poliției. Sunteți veterani ai suferințelor creative. Continuați să lucrați și știți că suferința nemeritată răscumpără păcatele.
Du-te înapoi la Mississippi, du-te înapoi la Alabama, du-te înapoi în Georgia, du-te înapoi în Louisiana, du-te înapoi la mahalalele și ghetourile din orașele noastre nordice, știind că într-un fel situația poate și va fi schimbată.
Să nu ne mai zăbovim în valea disperării. Voi spune astăzi, prieteni, că, în ciuda dificultăților și dezamăgirilor de azi, am un vis. Și acest vis este profund înrădăcinat în visul american.
Visez că într-o zi țara noastră se va ridica și va trăi în conformitate cu adevăratul sens al credințelor ei - credem că aceste adevăruri sunt evidente: că toți oamenii sunt creați egali.
Visez. că odată pe dealurile roșii din Georgia, fiii foștii sclavi și foștii proprietari de sclavi vor putea să împartă o masă fraternă.
Visez că odată chiar și statul Mississippi, o stare pustiită care se află în căldura nedreptății și opresiunii, va deveni o oază de libertate și dreptate.
Visez că într-o zi cei patru copii mei vor trăi într-o țară unde nu vor fi judecați pe culoarea pielii lor, ci pe baza personalității lor.
Visez azi!
Visez cândva în Alabama, plin de rasiste, cu guvernatorul care se stropeste cu afirmatii despre interferente si anulare; Odată ajuns acolo, în Alabama, băieții negri și fetele negre vor putea să se alăture mâinilor cu băieți albi și fete albe, precum frații și surorile.
Visez azi!
Am un vis, că într-o zi vale va fi înălțat, va reduce dealuri și munți, câmpii devin ravene, curba devine drept, și slava Domnului va fi lumea, și toate lucrurile vii se va vedea.
Aceasta este speranța noastră. Cu credință în ea, mă voi întoarce în statele din sud. Cu această credință, vom fi capabili să sculptem o piatră de speranță dintr-o mulțime de disperare.
Cu această credință, putem crea o simfonie a fraternității din cauza cacofoniei dezacordurilor. Cu această credință putem să lucrăm împreună, să ne rugăm împreună, să luptăm împreună, să închidem împreună, să luptăm împreună pentru libertate, știind că într-o bună zi vom fi liberi.
A doua zi va veni, va veni ziua când toți copiii lui Dumnezeu vor cânta, punând pe noul sens: „Țara mea, tu / margine Libertatea / Eu cânt imnul național. / Patrie pentru bunici mea / Adăpost pentru pelerin, / Să din orice deal / Libertatea va fi auzit de apel. „Și dacă America este destinat să devină o națiune mare, se va întâmpla.
Și să lăsăm vocea libertății să sune din vârfurile dealurilor înalte ale New Hampshire.
Lasă vocea libertății să sune din munții puternici din New York.
Lăsați vocea libertății să sune din înălțimile Munților Allegheny din Pennsylvania!
Lasă vocea libertății să sune din vârfurile înzăpezite ale Munților Stâncoși din Colorado.
Lasă vocea libertății să sune din culmile feminine din California.
Dar asta nu e tot.
Lasă vocea libertății să sune din Muntele Stone Mountain din Georgia.
Lasă vocea libertății să sune din Muntele Muntele Lookout din Tennessee. Lasă vocea libertății să sune de pe orice deal și grămadă din Mississippi. Fie ca fiecare inel de libertate să fie auzit de pe fiecare deal al libertății!
Iar atunci când se întâmplă acest lucru, atunci când permitem libertatea să sune, atunci când am să-l fi auzit în fiecare sat, în fiecare sat, în fiecare stat și fiecare oraș, putem grăbi ziua în care toți copiii lui Dumnezeu, oameni negri și albi, evrei și neamuri, protestanți și catolici, va fi capabil să se alăture mâinile și să cânte în cuvintele imnului religios Negro vechi, „liberi! Gratuit la sfârșit! Mulțumesc, Doamne, suntem liberi în cele din urmă! »»
Ați putea fi, de asemenea, interesat de:
Traduceri noi
Top 10 traduceri
Grup în VC
Cântecele mele preferate
Articole similare
Trimiteți-le prietenilor: