Scopul promovării este să arate că câinele a efectuat corect acțiunea necesară. Ca stimulente se aplică cuvântul "Bine!" Și un tratament. Delicacy pot fi bucăți mici de mâncare delicioasă: carne, brânză, zahăr, biscuiți etc.
Trebuie amintit că fiecare câine dezvoltă un gust special pentru delicatețe, în funcție de dieta zilnică. Dar nu există cu greu un câine care să reziste la o felie parfumată de carne fiartă sau proaspătă. Cu mirosul puternic, provoacă o reacție alimentară puternică la câine și este încurajată să ia măsurile necesare pentru ao obține.
Este întotdeauna mai ușor să antrenezi un câine, care a dezvoltat o atenție activă la delicatețea și obiceiul de al lua doar de pe palma antrenorului. Împreună cu aceasta, încurajând delicatețea pentru a fi îndeplinită în mod corespunzător prin comanda, gest sau constrângere, acțiunea stimulează capacitatea de lucru a câinelui, promovează o formare mai rapidă a îndemânării.
Când dezvoltați reflexele condiționate inițial la un câine, asigurați-vă că folosiți produse din carne. În viitor, pe măsură ce se dezvoltă abilitatea, pot fi folosite și alte tipuri de delicatese, treptat, care se deplasează fără a lucra. Excepțiile sunt încurajarea câinelui de a se apropia de antrenor prin comanda sau gest.
Câinele este bine instruit
Chiar dacă câinele este bine instruit, întotdeauna încurajează prin delicatețea sa abordarea rapidă și fără probleme a antrenorului! Încurajarea delicateții va fi eficientă dacă se va face nu mai târziu de 3-4 secunde după executarea corectă a echipei. Pentru a realiza acest lucru, trebuie să respectați o serie de reguli:
♦ Purtați o trusă într-o pungă specială pe centura sau centura de pe partea dreaptă. Punga trebuie să fie confecționată dintr-un material rezistent la umiditate.
♦ Tratamentul trebuie administrat ținându-l în palma mâinii cu degetul mare. Nu păstrați-l în nici un fel cu vârful degetelor.
♦ În funcție de exercițiile efectuate de câine, tratamentul este dat atât cu mâna dreaptă cât și cu cea stângă, astfel încât să nu intercepteze lesa care ține câinele în poziția dorită.
♦ Când antrenează câinii destinați serviciului de căutare și de protecție, aceștia se învață treptat să ia un tratament numai din mâna stângă.
Aplicarea unui tratament ca măsură de promovare, trebuie remarcat faptul că, în plus față de efectul său direct ca un stimul alimentar, este de asemenea important și modul de formator, expresiile și mișcările faciale, care ar trebui să dea o valoare deosebită cea dată cu bucată.
Rapid, așa cum a fost formal, oferind delicatese unui câine nu creează efectul potrivit și nu ridică în ochii câinelui semnificația acestei delicatese. Este necesar să se stimuleze o serie de acțiuni adiționale ale formatorului, tachinând câinelui dat o piesă. Acțiunile de acest fel vor crește valoarea recompensei și vor constitui mai eficient consolidarea reflexului condiționat. Împreună cu această delicatețe nu ar trebui să fie abuzată, oferindu-i prea des și fără scop.
Câinele trebuie să-l primească strict pentru acțiunea necesară. La început, delicatețea este dată destul de des, pentru executarea fiecărei acțiuni corecte. În viitor, oferirea de delicatețe este întârziată, înlocuind-o cu afecțiunea și echipa "Bună!". Cina la sfârșitul lecției stimulează performanța clară a tuturor sarcinilor în timpul lecției.
Plăcut pentru promovarea câinilor
O altă încurajare plăcută a câinelui este mângâierea sau lustruirea ușoară a scapulei, pieptului, zgârierea fundului urechilor. Câinele trebuie să fie bătuți după fiecare execuție precisă a echipei. Atunci când distanța dintre câine și antrenor depășește 2-3 metri, animalul dezvoltă un reflex condiționat pentru un fel de exclamație de aprobare, de exemplu, "Bun!".
Indiferent ce este dezvoltat, dându-i câinelui un tratament sau o mângâiere, trebuie să spui mereu aprobarea cuvintelor. Coerciția este un factor determinant în realizarea unei acțiuni. Inima fiecărei constrângeri este un principiu simplu: o acțiune nerealizată este urmată de necazuri. Astfel, constrângerea în sine este un iritant, provocând reacții defensive, în care executarea recepției va fi o deviere naturală a acestei reacții defensive.
Acțiunea forțată în sine în procesul de instruire are două funcții. Pe de o parte, este o metodă de învățare, atunci când un câine care nu cunoaște încă recepția, sub influența influenței obligatorii, efectuează una sau altă metodă.
Un câine poate fi învățat
Un câine poate fi învățat această sau acea tehnică fără constrângere, prinzând, spre exemplu, abilitățile sale naturale. Deci, pentru a forma o legătură de câine cu comanda "Sit!", Ei au prins momentul în care se așează, spun comanda "Stai!" Și dă un tratament ca o încurajare sau să-l facă pe câine să aterizeze, făcând un tratament pe cap. Dar trebuie avut în vedere că, datorită acestei construcții de recepție, este dificil să se formeze o neascultare solidă în realizarea recepției.
Creșterea intonării nu va afecta câinele, deoarece nu a simțit niciodată măsuri reale de coerciție asociate cu o intonație sporită, iar dorința antrenorului nu era pentru ea legea. În esență, nu este dificilă ridicarea cunoștințelor câinilor despre recepție și despre capacitatea de a le face, dar este imposibil să se obțină performanțe și claritate fără probleme fără măsuri coercitive. Aceasta este una dintre regulile de bază ale instruirii.
În acest caz, nu ia în considerare constrângerea ca un fel de răzbunare pentru comportamentul rău al câinelui. Coerciția nu este o pedeapsă, ci un instrument educațional necesar. Fără o combinație pricepută de recepții de afecțiune și amenințare, câinele va fi nervos, jignitor și laș. Trebuie reținut faptul că nu este important efectul pe care îl are câinele asupra unuia sau altui tip de constrângere, ci efectul obținut. Prin urmare, metoda combinațiilor combinate de constrângere și încurajare este suficient de fiabilă, funcționează fără întârziere.
Aplicarea constrângerilor la formarea câinilor trebuie să respecte următoarele reguli:
♦ Coerciția unui câine este recomandabilă aplicării în cazurile în care acesta este asociat direct cu un câine cu o anumită acțiune sau manifestare. De asemenea, este necesar să se stabilească o legătură între coerciție și intonația amenințătoare corespunzătoare
♦ Forța coerciției trebuie să corespundă caracteristicilor individuale ale câinelui
♦ Acțiunea forțată trebuie întotdeauna combinată cu afecțiunea dacă câinele îndeplinește corect acțiunea necesară
♦ Acțiunea forțată trebuie întotdeauna să fie însoțită de o intonație amenințătoare
♦ Coerciția ar trebui să fie asociată cu momentul neexecutării unei comenzi
♦ Coerciția nu trebuie în niciun caz să fie considerată o pedeapsă pentru actul unui câine
♦ În toate cazurile procesului de formare, baza ar trebui să fie o atitudine prietenoasă a antrenorului față de câine, corectitudinea sa și combinarea cu îndemânare a interdicțiilor, constrângerilor și stimulentelor.
Articole similare
Trimiteți-le prietenilor: