Ciclul Carmen (1914) se deschide cu o octavă care este italicizată și reprezintă prologul întregului ciclu:
Pe măsură ce oceanul schimbă culoarea,
Când este în norul îngroșat
Dintr-o dată o lumină intermitentă clipește.
Deci, inima este sub tunetele cântării
Modifică sistemul, frică să respire,
Și sângele se strecoară în obraji,
Și lacrimi de fericire suflă pieptul tău
Înainte de apariția Carmencita.
"Sunt în grabă pentru Carmen." Pe piesa de teatru a lui Davidov,
dar eu sunt în grabă, toată ziua - anxietate.
Eu iau al 8-lea rând. Intru, cand a inceput deja, se pierde intunericul, pe scena exista deja soldati, Jose nu este inca acolo. În apropiere se află (prin doamna) președintele societății poeților. Astept pe Carmen (Jose este la fel, Micaela este la fel). Pe lângă el se găsește un viciu prost, un ofițer care vorbește cu voce tare doamnei. Se pare că un imitativ Andreeva-Delmas, cu picioare scurte și slave. Nu Carmen
Lumina se stinge, introducerea celui de-al patrulea act, astept. Deja o mulțime, deja torreador. Nu e aici. Mă hotărăsc să-l aștept pe Jose. Iată, Jose, nu este, pe scenă, imitând-o stupid, dispărând
Davydova. Plec.
În poemul, nici orchestră, nici al optulea rând, sau „bădăran prost“ - un ofițer cu doamna lui, sau „președinte poeților“ ședință „de către doamna,“ Davydova nu, nici măcar orchestra au efectuat uvertura. În poezie - oceanul, tunetul, fulgerul, inima. Vorbește despre o pasiune care scutură întreaga ființă a omului. Enormitatea iubirii ne-rezhivaniya exprimă în primul rând cuvântul-imagine a oceanului, poem-kryvayuschee -cu Ocean cartografiate inima, omule. Inima nu este însoțită de pronumele de posesie "a mea", care face ca poemul să obțină o mai mare generalitate, o semnificație umană largă universală.
Paradoxul este că Blok ar fi afirmat: aceasta este soarta fiecărui muritor care așteaptă eliberarea lui Carmencita; substitut „meu“ - un poem se va schimba radical, și dimensiunea nu pentru că ar fi încălcat - pentru că poți și să fie salvate (. opțiune comparați :. Deci, spiritul meu de furtuna melodios), ci pentru că comune pentru întreaga omenire-cal, aproape spațiu, va da drumul individului. Sălbatic? Desigur, ciudat, dar există o logică specială, - logica artei poetice. Obraji: slavona cuvânt nu este foarte potrivit pentru publicul de operă, și, în general, un om se poate spune cu greu că obrajii lui, nu o persoană (sau „fălcile“). Dar Blok poate spune așa - doar pentru că el a omis pronumele pronume, așa că, pare, este necesar din punct de vedere gramatic.
Întreaga poezie este o expresie, îndreptată spre sfârșitul ei: Înainte de apariția lui Carmencita. Fenomenul aici în loc de "apariție" - acesta este sensul lucrurii. Cuvântul "manifestare" ne este cunoscut în combinație, care a servit drept denumirea imaginii lui Alexandru Ivanov - "Aspectul lui Hristos pentru popor". În loc de numele lui Dumnezeu în Block - numele este-Gentry țigănesc glorificat Mérimée și Bizet, și atunci când este cazul, deși fascinant, dar foarte pământesc, femeie chiar vulgar. Block a creat un sistem poetic complex, în care numele Carmencita (nici măcar „Carmen“ si diminutive - forma de companie intimă spaniolă a numelui!) - perceput în mod natural ca un nume al zeiței. O astfel de percepție contribuie Grande oznost inima comparație cu oceanul, își schimbă culoarea atunci când la el aprins fulgere, și identificarea neprezentări cum fără titlu așteptări amant - furtuni, și de înaltă Sturt cuvinte romantice și combinații - inima, lacrimile de fericire pe care (lacrimi .serdtse un sistem de ME furtună melodios /.. piept înăbușite), astfel tradiționale, care ar fi lipsită de imagini, în cazul în care nu au fost reînviate context.
și sintaxa incluse în acest sistem: impunătoare, încet-ing fraza care începe cu două anexiale (.. ca atunci când), cifra de afaceri gerunziu NYM complicat, lent (.boyas suspin) și paralel cu membrii ML-neous (și sânge, și lacrimi .. ), se deplasează spre concluzia sa, pentru a numi Carmencita - până când se vorbește, numele rămâne un mister pentru cititor, care se așteaptă ca orice alte cuvinte, nu este numai primul - spun, numele Afroditei. Sistemul include cuvinte sunete. Deci Ocean trisilabic este dominat de vocalele deschise (A - A) - cade două accente versuri și este susținută de vocalele în schimbarea cuvântul; în primul verset se transformă seria vocalice: A ^ A-E-A-E-A-E-E, care dă imaginea de sunet spațiul fără margini-picior, și epitetul neobișnuit heaped pro-tivopolozhen grup ocean de cuvânt de consoane, și, de asemenea, în ea ascuns tunete (cu virf), Accom-Nied de un fulger, care va fi discutat în versetul al treilea, și fulgerul, nu este numit în mod direct, ci indirect, având în vedere mijloace muzicale-verbale. Surpriza și solemnitatea final STI-ha exprimat și ritmul înseamnă: vers patru ud-renyami înlocuit cu un alt vers de ritm, a subliniat două pyrrhics:
Și lacrimi de fericire suflă pieptul tău
Înainte de apariția Carmencita.
Publicul ascultă orchestra de operă, poate uvertura (sub tunetele cântecului) și așteaptă lansarea cântăreței. Acesta este un plan al poeziei. Dragoste grandios ca elemente primitive ale naturii - oceanul, furtuna cu GRO-OIM și fulgere-și circumscris credință; așteptarea unei femei iubite este egală cu starea extazului religios, așteptarea unui miracol, apariția lui Dumnezeu prin simple muritori. Se întărește comparația elementelor naturii cu starea internă a omului și se schimbă repetarea verbului, referitor la ambele lumi. extern și intern. O foarte „schimbare“ exprimat de asemenea, înseamnă poetiches intonație sfios: clauza, care începe cu un prolog, ohvatgvaet nu toate cele patru linii, dar doar trei versete - catren eco recif rupt Mami, ultimul său șir atribuit-ing urmărire Sintagma , The predlyzheniyu principale: sintaxa atât de ritmic, și chiar și cu o singură în enjambement STI-hotvorenii, exprimat ideea: schimba sistemul.
Dragostea este religia. Acest gând trece de-a lungul întregii fețe a Blocului, începând cu Poemele despre Doamna Frumoasă, unde iubita femeie a fost identificată cu Dumnezeu și cu universul:
Toți fiind și în conformitate cu
Într-o tăcere mare, neîncetată.
Uită-te în parte, indiferent, -
Nu-mi pasă - universul este în mine.
Cred, și simt, știu,
Nu veți înșela simpatia profetului.
Eu însumi închei abundența
Toate luminile pe care le arzi.
Dar nu mai există nici o slăbiciune sau tărie.
Articole similare
Trimiteți-le prietenilor: