De-a lungul secolului trecut, dialectul argentiniana spaniol a primit numeroase împrumuturi din acele limbi care comunică imigranții din Argentina: engleză, italiană, portugheză și franceză.
Formarea variantei argentiniană a început în 1537, când a fost înființată prima așezare spaniolă din Argentina-Asuncion. Mai mult, în vremea domniei napoleoniene, departe Argentina a început să atragă atenția Marii Britanii, la acea vreme erau infuzii de limbă engleză în formarea așa-numitului "argentinian".
La începutul secolului al XIX-lea, Argentina și-a câștigat independența și a devenit unul dintre cei mai importanți producători agricoli din lume și, datorită acestui fapt, mulți imigranți din SUA și Canada au sosit în țară. Și la începutul secolului al XX-lea, populația Argentinei a fost alimentată de imigranți din țările slave, însă acestea nu au influențat formarea limbii.
Mai jos în portul fotografie din Buenos Aires în secolul al XIX-lea
In mod ciudat, dar în discursul de argentinieni se poate întâlni o mulțime de cuvinte și de împrumut din limba Quechua, limba poporului indigene din Argentina, Uruguay și Paraguay, care sunt oficiale în aceste domenii înainte de sosirea spaniolilor. Până în prezent, limba Quechua comunică aproximativ 12 milioane de persoane în Argentina, folosind alfabetul ketchu pe baza alfabetului spaniol.
În spaniolă argentiniană, puteți găsi două dialecte majore - lumfardo și castellano, și recunoscute oficial doar Castellano. Lumfardo este slangul periferiei criminalizate din Buenos Aires, cu alte cuvinte, limba hoților.
Argentinian spaniol diferă de versiunea clasică a Castellano aproximativ ca un dialect al regiunilor de frontieră din Rusia și Ucraina diferă de limba rusă. Unele cuvinte și expresii sunt destul de interesante, dar uneori este greu de înțeles din cauza diferențelor de pronunție, dar este foarte posibil să comunici.
Cu toate acestea, versiunea argentiniană a limbii spaniole din Buenos Aires este destul de diferită de pronunțarea în alte orașe ale țării. De exemplu, luați cuvântul castellano. Aula dublă din Buenos Aires este pronunțată "w". și în alte regiuni, precum în Spania "L". De asemenea, în Argentina, sunetul interdental, transmis prin literele s sau z, nu este pronunțat.
Apropo, datorită acestui fapt vorbitorului de limbă rusă, dialectul argentinian al limbii spaniole este chiar mai simplu pronunțat decât versiunea clasică castiliană.
Formarea spaniolului argentinian pe baza multor limbi imigrante a adus nu numai diferențe în fonetică. Dacă pronunțarea nu interferează întotdeauna cu înțelegerea, semnificațiile diferite ale cuvintelor pot complica în mod semnificativ viața de a vizita Argentina și de a deține spaniol clasic.
Cu toate acestea, există unele nuanțe care vor da imediat în Argentina, nu un rezident local. Și cea mai gravă dintre ele, la prima vedere, este destul de amuzantă, este doar un singur cuvânt - coger. Pentru spaniol, înseamnă "ia" și este folosit în multe construcții destul de des. Argentinianul va incerca din nou sa nu foloseasca ceasul, ca in Argentina asta inseamna a face sex. :) Si asta nu este deloc un verb decent. Deci, dacă doriți un taxi (luați un taxi), este mai bine să spuneți un taxi.
Cele mai utilizate cuvinte din lista celorlalte cuvinte sunt: mantequilla (ulei), care în versiunea argentiniană va fi manteca. melocotón (piersic) - transformarea în durazno. patata (cartof) - în papa argentinian. Cu toate acestea, lista diferențelor de vocabular este mult mai mare.
O altă caracteristică a dialectului argentinian este accentul pe ultima silabă din verbe, care sunt folosite într-un singur mod în starea de spirit imperativă. În limba spaniolă, nu există aproape nici un accent pe ultima silabă, iar această caracteristică a spaniolului argentinian a fost "donată" locuitorilor locali de imigranții lor strămoși din Franța. De exemplu, în versiunea spaniolă, tómalo și în argentinian-tomálo.
De asemenea, în versiunea argentiniană nu există nici un cuvânt tu-în loc de ea se utilizează formularul tu, ceea ce se numește fenomenul "Voseo". Un alt exemplu de diferențe în acest sens:
vos cantás - tú cantas - cântă
vos sos - tú eres - "tu ești"
Fenomenul de mai sus "Voseo" a existat în Spania în Evul Mediu. Forma "tu" a fost considerată mai formală și respectuoasă decât forma "tú", în timp ce referința la "tú" a fost oarecum dezonorantă. Atunci când există sub formă de tratament deferent «vuestra Merced» ( «Înălțimea Ta«), care este apoi schimbat: vuesa Merced> vusted> usted, forma «tu» și «tú» a început să fie utilizat în aceeași semnificație, și, în continuare, o formă de» a desființat forma "tu"; dar în majoritatea Americii Latine, inclusiv Argentina, forma "tu" a supraviețuit. nu "tú".
Spaniolă argentină este greu de confundat cu versiunea clasică a limbii. Mai mult decât atât, din cauza diferitelor sensuri ale multor cuvinte sunt foarte apreciate în spaniolă traducători argentinieni la piața internațională a muncii lingvistice, mai ales cei care se specializează în efectuarea de traducere simultana.
Dar pentru un non-profesionist, aceste diferențe între aceste dialecte nu sunt la fel de globale pe cât se pare la prima vedere. O persoană care cunoaște clasicul spaniol, poate comunica cu ușurință cu un rezident din Argentina.
Dacă sunteți interesat în studiul variantei argentiniene a limbii spaniole, care mulți cred că este mult mai frumos decât spaniol Castellano, scrie-mi un e-mail sau sunați, vă voi arăta unde și când să treacă lecțiile variantei argentiniene a limbii spaniole în Podolsk.
Articole similare:
- Paella este regina spaniolă ...
- Stațiunile Costa del Sol: ...
- Meniul de vară: gazpacho
- Insula misterioasă din Menorca
- Călătorind în Catalonia: ...
Articole similare
Trimiteți-le prietenilor: