Trunov Dmitri Gennadievici. Natura alegorică a auto-înstrăinării ca fenomen socio-cultural
Teza pentru gradul de candidat al filosofiei
Lucrarea a fost efectuată la Departamentul de Filosofie al Universității Tehnice de Stat din Perm.
supervizor:
Head. Departamentul de Istorie a Filosofiei PSU, doctorat științe
ZHELEZNYAK V.N.
Oficialii adversari:
Doctorul philos. Științe, prof. Departamentul Culturii PSTU
Korotkov N.Z.
Candidat la Filosofie. Științe, Conf. Departamentul de Filosofie al PGIK
Lobanov S.D.
Instituția principală:
Perm State Pharmaceutical Academy.
CAPITOLUL 1. SCRISOARE ÎN SOCIETATE ȘI CULTURĂ
§ 1. Definiția alegoriei
1) Două înțelegeri ale alegoriei
2) Allegiance ca activitate
§ 3. Cultura ca țară străină
CAPITOLUL 2. SELF-EVALUAREA PE CELUL DE AUTORIZARE
§ 1. Efectul de alienare al alegoriei
1) Limitele epistemologice ale alegoriei
2) Alienarea sinelui în autodeterminare
§ 2. Fenomenologia alegorică a auto-înstrăinării
1) Opoziția arhetipală față de auto-obiectivarea metaforică
2) Active - pasiv
3) Viața - mort
4) Extern - intern
5) High - Low
6) Lumină - întuneric
§ 4. Resursele alegoriei pe calea înțelegerii de sine
Caracteristicile generale ale muncii
În acest sens, lucrarea reală este reflectorizant în natură, astfel cum a intenționat să atragă atenția nu atât de mult pentru a rezolva „problema“ de auto-înțelegere ca limba în care persoana încearcă să o rezolve, și modul în care acest instrument afectează decizia. Existența limbajului ca mediu în care o persoană este conștientă de sine, provoacă apariția anumitor cadre epistemologice. Aceste reguli a priori ale gândirii lingvistice, înrădăcinate în proprietățile limbii, de multe ori nu a fost înțeleasă de către om, și perceput ca pe un foarte special, realitatea psihică.
Ca una dintre astfel de proprietăți esențiale ale limbajului, acest studiu propune să ia în considerare alegoria sa. Realizarea acestei proprietăți este un vorbitor nativ este esențială pentru o relație mai adecvată cognitive ideologice, și alte concepte lor, personale, care sunt realizate în principal din și să trăiască de legile de limbă și de vorbire.
În special, limba alegorică înseamnă, de asemenea, alegoricitatea descrierilor create în această limbă, inclusiv cele referitoare la ea însăși. Dar, în mod inevitabil, există o îndoială în corespondența descrierii cu cea descrisă. Această neîncredere este în concordanță cu criza cunoașterii raționale, care este deosebit de acută la începutul secolului. În final, această întrebare existențială conduce la concluzia saturate: deoarece rostirea în sine este o alegorie, orice auto-descriere este, în același timp, abordarea de sine și de înstrăinare de sine.
Scopul și sarcinile principale ale studiului. Scopul acestui studiu - pentru a atrage atenția asupra caracterului alegorică nu numai limba, dar, de asemenea, gândirea și conștiința persoanei, precum și pentru a vedea modul în care acest lucru se reflectă în interacțiunea sa cu exteriorul și lumea interioară, în special, modul în care aceasta afectează capacitatea unei persoane de a se înțelege pe sine.
Astfel, obiectivele principale ale prezentului studiu sunt (1) ca un limbaj alegoric esențial și proprietatea culturii în ansamblu și (2) înstrăinarea ca sotciokulturnyj fenomen. Ipoteza principală a studiului este că orice auto-descriere (științifice, de zi cu zi sau de un alt), fiind alegorică în natură conduce întotdeauna la diferite grade de auto-alienare. forme culturale de auto-alienare poate schimba exemplul de realizare figurat, dar este întotdeauna rezultatul natural și inevitabil al interacțiunii umane cu însuși alegorică este înstrăinarea de o parte din natura sa existențială.
În plus, necesitatea unui studiu filosofic al limbii și, în special, a alegoricii sale, se datorează și faptului că mijloacele alegorice sunt instrumente ale limbajului filosofic însuși. Un studiu atent al produselor de gândire alegorică este o înțelegere reflectivă a filosofului instrumentelor muncii sale.
Structura lucrării. Acest studiu constă într-o introducere, două capitole și o concluzie. Primul capitol cuprinde trei secțiuni, al doilea capitol - patru paragrafe. Valoarea totală a lucrărilor este de 130 de pagini. Bibliografia conține 142 de referințe.
Trimiteți-le prietenilor: