O practică juridică internațională este considerată o sursă la fel de importantă a dreptului economic internațional. Este în ea poate fi fixat nescris, ca reguli evident pentru organizarea și punerea în aplicare a relațiilor economice internaționale. Acestea sunt folosite cu consimțământul tacit al părților (acord tacit) și, de regulă, nu au asigurarea formală (scrisă) într-un singur contract sau acord. Astfel de norme, ca regulă, apar și se dezvoltă în cursul unei lungi practici a relațiilor internaționale. Se atrage atenția asupra acestui aspect în art. 38 din Statutul Curții Internaționale de Justiție: "Interdicția internațională ca dovadă a practicii generale este recunoscută drept normă juridică". Adică, nu orice practică poate deveni un obicei internațional, ci doar una care să reflecte linia de comportament obligatoriu pe care comunitatea internațională a fost de acord.
Tarifele internaționale, ca regulatori ai relațiilor internaționale, sunt adesea folosite în domeniul transportului maritim și al altora. Utilizarea pe termen lung a normelor stabilite de obiceiurile internaționale conduce la transformarea lor în norme juridice internaționale.
Deci, obiceiurile, regulile, fixate în ele, devin surse de drept economic internațional. De exemplu, ne putem referi la următoarele: statele ar trebui să aibă suveranitate inalienabilă asupra resurselor naturale și bogăției lor. Aceasta este o poziție bine cunoscută. Având în vedere utilizarea frecventă în domeniul relațiilor economice internaționale, aceasta a fost consolidată mai întâi într-o rezoluție a Adunării Generale a ONU și apoi într-un număr de instrumente internaționale și astfel a devenit norma deputatului european.
Trebuie remarcat faptul că, ca și în dreptul public internațional, în ultimii ani a fost observată folosirea vamilor în dreptul economic internațional, care nu este creată ca urmare a unei practici îndelungate, ci prin recunoașterea de către state a mai multor sau chiar a unui act normativ juridic sau nelegal. Astfel de norme sunt formulate mai întâi, de exemplu, în recomandările organizațiilor economice internaționale care nu sunt normative și apoi recunoscute de state ca norme obișnuite și reglementează relațiile lor deja în această calitate.
Dreptul internațional
Articole selectate
statistică
Drept civil
Legea țărilor economice
Articole similare
-
Surse ale dreptului economic internațional - Drept public internațional
-
20 Obicei și contract internațional ca surse ale dreptului internațional
Trimiteți-le prietenilor: