Societatea afectează limba:
1. Nivelul dezvoltării economice a societății afectează gradul de răspândire a limbii. Limbile naționale au apărut odată cu creșterea relațiilor capitaliste.
3. Limba este influențată de situația demografică
Koine este o formațiune post-dialect care este folosită ca un mijloc de comunicare între vorbitorii de diferite dialecte în orașele mari. Mai târziu, pe baza lui koine (mai ales în capitală), limbile literare au început să apară.
4. O societate poate influența conștient limba, structura ei. Influența asupra limbii este limitată la anumite domenii - grafica (scris reformat chineză), ortografie, terminologie - producția lor, de reglementare și sistematizare stilistică (pregătirea dicționare, cărți de referință, etc.)
5. Uneori, apariția cuvintelor se poate datora diferitelor evenimente din viața societății (cel care a apărut de la Dr. Loder)
6. În perioada de glorie a societății unora dintre cuvintele introduse în limba literară a personalităților de seamă - poeți, scriitori (Lomonosov - o diagramă constelație, axa Pământului, absurditatea ...; Tredyakovsky - societate, arta, probabilitate, recunoștință, previziune, deschidere).
Variația teritorială a limbii. Dialectologie, lingvistică
Geografie, lingvistică în areal.
20-30 de ani - lucrează pe probleme sociolingvistice - Shore "Language and Society", Derzhavin, Larin și altele.
Distinge două forme de existență a limbii:
1) o singură limbă comună sau națională sau literară, transportatori - burghezia
2) dialectele fragmentate teritorial ale grupurilor sociale subordonate - țărănimea, burghezia urbană și proletariatul.
1) definirea limbajului ca fiind un fapt istoric
2) descrierea limbilor și dialectelor din punct de vedere sociologic
1) dezvoltarea politicii lingvistice
→ Scopul lingvisticii este de a explica cauzele schimbărilor lingvistice.
→ Teoria evoluției limbajului este locul central al teoriei sale.
→ necesitatea identificării frazeologiei ca disciplină lingvistică specială.
Realizarea lingvisticii sovietice este formarea unei noi geografii științifico-lingvistice.
→ elaborarea unui atlas rus în 1935, Owl.
→ 30-40 de ani. - chestionare pentru elaborarea unui atlas lingvistic regional al domeniului relevant.
Din anii '60. compilarea atlaselor naționale, dar până acum se publică doar atlasul dialectelor folclorice și atlasul dialectologic al poporului bielorus.
Lucrări pe 3 atlase:
1) Lingvistică slavonă
2) Dialectologia carpatică
3) atlasul limbilor turcice
Scopul este de a prezenta materialul dialectal ca element al sistemului lingvistic și de a restabili trecutul istoric al acestor limbi.
Lingvistică reală (Neolingvistică) - primele decenii ale secolului XX.
Se formează sub influența geografiei franceze și a ideilor lui Shukhard.
· Distribuția teritorială a fenomenelor lingvistice:
- idei de continuitate lingvistică;
- limbile sunt amestecate;
- o atenție deosebită a fost acordată compilației atlaselor și isoglossului.
Limbajul este un sistem de izoglobe. Isoglossa este linia care delimitează zonele de răspândire a unui singur fenomen lingvistic
Ei erau interesați de limbile romanice.
· Ideea unei cronologii distincte a fenomenelor lingvistice, bazată pe distribuția lor geografică.
· Se credea că vârsta relativă a unui fenomen lingvistic poate fi determinată de gama distribuției sale.
Cele mai vechi fenomene din următoarele tipuri:
- mai multe fenomene antice există în zonele mai tinere.
· Ideea amestecării limbilor.
· Au fost folosite conceptele de substrat / superstrat și adstrat.
· Ideea sindicatelor lingvistice pe baza conceptului de limbaj adestare. Sindicatul lingvistic balcanic.
Bonfonte - Rus / Slavic + Finno-Ugric
- Italiană / Latină + Greacă + Oxo-Umb.
Conceptul și tipurile de bilingvism. Bilingvismul este un fel de lingvistică
Există o îngustă și o înțelegere mai amplă a bilingvismului: în sens îngust - este mai mult sau mai puțin fluent în două limbi: nativi și non-nativi, iar în cel mai larg sens - proprietatea relativă a unei a doua limbi, capacitatea de a utiliza în anumite domenii de comunicare. Din acest punct de vedere, un nivel minim de cunoaștere a celei de-a doua limbi poate fi considerat un nivel suficient pentru ca individul să efectueze acțiuni de vorbire. în cadrul căruia sunt realizate unele funcții ale celei de-a doua limbi. Dacă competența lingvistică este sub acest nivel, atunci nu există motive suficiente pentru a considera această posesie ca un semn al bilingvismului.
Următoarele tipuri de bilingvism sunt, de asemenea, delimitate:
a) subordonat (subiectul vorbește mai bine o limbă decât celălalt) / coordonator (deține limbi diferite în mod egal în mod liber);
b) activ (subiectul se referă mai mult sau mai puțin regulat la ambele limbi) / pasiv (mai des se referă la una dintre limbile);
c) contactul (observat la întreținerea comunicării bilingve cu vorbitorii nativi) / fără contact (lipsa unei astfel de conexiuni);
g) autonomă / paralel (la entitate independentă bilingvism fără limbi digerat secvențial corelarea acestora unul cu celălalt, în paralel cunoașterea unei limbi se produce bazandu-se pe altă limbă masterizarea).
Bilingvismul reproductiv constă în faptul că o persoană poate reproduce declarațiile altora în limba în care le-a perceput.
Bilingvismul productiv este capacitatea de a exprima gândurile proprii în diferite limbi. Când comunicarea are loc acasă în limba maternă și în afara casei - în al doilea, atunci în astfel de cazuri are loc bilingvismul natural.
Bilingvismul artificial este dobândit ca urmare a studierii celei de-a doua limbi după limba maternă. Cu un bilingvism mixt, vorbitorul nativ are un singur sistem conceptual pentru cele două limbi. În studiul celei de-a doua limbi, cel mai adesea se creează bilingvism subordonat, în care cuvintele celei de-a doua limbi nu sunt asociate cu sistemul de concepte, ci cu cuvintele limbii materne. Bilingvismul subordonat este caracteristic pentru cunoașterea lingvistică inadecvată și coordinativă pentru nivelul superior.
Se identifică și un tip combinatorial de bilingvism (Nechaev), care presupune abilitatea subiectului ca urmare a comparării conștiente a formelor de exprimare în două limbi pentru a alege versiunea optimă a traducerii. Acest tip de bilingvism este considerat baza competenței de traducere, care, pe lângă un anumit nivel de comandă a două limbi, include o serie de abilități și abilități speciale de translație.
Se știe că în psihologia modernă există de obicei trei tipuri de bilingvism. coordonată, subordonată, mixtă, deși personalitatea limbajului este, în principiu, întotdeauna echilibrată, în funcție de mediul de vorbire dintre aceste trei tipuri. Idealul este cel coordonat, atunci când studentul trece în mod liber de la o bază semantică la alta, adică vorbește liber două limbi. Cu toate acestea, cea de-a treia bază de date semantică este stratificată de a treia (pentru unii - limba rusă, pentru alții - Tatar, pentru a treia - limba engleză). Determinarea gradului de dominare și interacțiune a diferitelor baze semantice într-un anumit student este foarte importantă pentru stabilirea unei strategii globale de predare coordonată a celor trei limbi. Lipsa unei astfel de strategii afectează negativ nu numai activitatea de vorbire, ci și activitatea intelectuală, estetică și morală.
Pentru a determina cadrul semantic dominant se propune să ia textele declarațiilor făcute de copii în limba lor maternă, iar al doilea pentru aceeași perioadă de timp, și apoi a calculat nivelul de concentrare a informațiilor, relația logică, complexitatea sintactică a vorbirii, etc. tipurilor bilingvismul de distribuție a fost următoarea: bilingvism coordinative dacă cifrele obținute au fost aceleași în ambele limbi; subordonate dacă acești indicatori au fost mari numai într-o singură limbă; mixt dacă indicatorii au fost scăzuți în ambele limbi etc. bilingvism mixt (47%) domină Astăzi, urmat subordinative (42%), coordinativă (11%). Rezultatele obținute au făcut posibilă determinarea strategiei de dezvoltare a discursului conectat în cadrul unui studiu integrat al diferitelor limbi.
Articole similare
Trimiteți-le prietenilor: