Roman Popov - despre un eveniment care nu era acolo (ceea ce nu-i împiedică pe ecologiștii săi să se afle încă în politica externă a Rusiei)
De fapt, pantofi (sau, mai degrabă, un pantof ușor dantelate) a fost în mâinile secretarului general nu se află în cursul discursului său, și nu pe podium, iar în sala ședințelor Adunării Generale. Despre cum anume au ordonat lui Hrușciov - bate, ondulare, sau pur și simplu mă set - nu există încă un consens, și „terciul“ - povestea unui pantofi complet separat și lider sovietic în nici un fel de legătură. Vom începe cu asta.
Pentru prima dată idiom rus „fiertura“ în comunicarea cu străinii Hrușciov au folosit în 1959, la Expoziția Națională americană a avut loc în Sokolniki. Richard Nixon a venit la deschiderea (la acel moment - vicepreședintele american) a demonstrat de conducere realizările sovietice ale economiei capitaliste. Cu mare plăcere Nixon a introdus Hrușciov aspect cabana tipic american, în care nu a existat nici unul dintre pereții exteriori, așa că a putut vedea detaliile vieții de zi cu zi a cetățeanului mediu al Statelor Unite - un frigider, mașină de spălat, televizor și alte la fel de inaccesibile pentru majoritatea elementelor magice poporului sovietic. Starea de spirit de Hrușciov brusc deteriorat, și a încercat să convingă vizitatorii din străinătate, că Uniunea Sovietică a fost în curând necesară pentru a prinde din urmă și depăși America, și chiar și arată-i cel mai „fiertura.“ Interpretul a fost surprins și a dat expresia literalmente, ca și mama lui Kuzma. decât a condus americanii în confuzie.
A doua oară, Hrușciov a folosit expresia pe care o iubea, în același an al anului 1959, în timpul unei vizite în Statele Unite. Viktor Sukhodrev, traducătorul personal al secretarului general, a reamintit:
"Am mers la Los Angeles, Nikita Sergheevici a privit mult timp viața hrănitoare înconjurătoare și apoi, dintr-o dată, și-a amintit din nou de Kuzma și de mama sa." Potrivit lui Sukhodrev, a existat din nou o problemă cu traducerea, însă Hrușciov însuși a venit la ajutor: "Ce sunteți, traducători, chinuiți? Vreau doar să spun că vom arăta Americii ceva ce na văzut niciodată! ""
Având în vedere americanilor o promisiune de a arăta ceea ce nu au văzut niciodată, Hrușciov sa împlinit deja în anul următor, doar în timpul celei de-a 15-a Adunări Generale a ONU.
1960 a intrat in istorie ca fiind „Anul Africii“: doar 17 tari africane castigat independenta de atunci slabirea metropolele sale, și soarta fostelor colonii au devenit tema principală a Adunării Generale. Delegația sovietică avea toate motivele să triumfe. eliberare națională se luptă în lumea a treia, în care la putere unul după altul guverne a venit de stânga, se potrivesc perfect în sistemul marxist de coordonate și, potrivit conducerii sovietice, el a depus mărturie despre victoria iminentă a socialismului în întreaga lume pentru ciuda capitala, cu vile, mașini sale de spălat și frigidere.
Această imagine simplă și optimistă, totuși, a stricat repede reprezentantul Filipinelor. În discursul său, ambasadorul țării, din secolul al XVI-lea la mijlocul secolului XX să îndure greutățile prima regula coloniale spaniole și apoi american, a reamintit că URSS ar trebui să dea libertatea de a popoarelor aflate sub controlul său. În plus, filipinezii au comparat Uniunea cu un lagăr de concentrare și au reamintit revolta maghiară. patru ani mai devreme s-au înecat în sânge de armata sovietică.
Ascultând traducerea simultană, așezat pe scaunul său în sala de conferințe, Hrușciov a devenit treptat înfuriat. Șeful delegației sovietice a început să-și întoarcă mâinile, cerând un cuvânt, dar președintele Adunării Generale a ignorat aceste semnale. Aici și acolo era un caz cu cizme (în literatura de limbă engleză - incident de șoc); Fiul lui Serghei Hrușciov a evidențiat două versiuni principale despre ceea ce sa întâmplat.
Conform primei, sursa din care Hrușciov Jr. numit corespondent The New York Times, James Feron, tatăl său într-adevăr forjată de picioare în fața ei muzica suport pentru documente - dar nu un pantof și pumnii; la fel ca alți reprezentanți ai delegației sovietice și ai ambasadorilor statelor aliate din Moscova. Hrușciov pantof, în conformitate cu Fearon, într-adevăr a decolat, dar nu le bate, și-a făcut semn din cap, și apoi sa pus pe suportul pentru muzică.
A doua versiune, scria Serghei Hrușciov, este cunoscută din cuvintele unei anumite femei din rândul personalului ONU care a slujit în acea zi în sală. Însuși secretarul general nu și-a scos pantofii: înainte de începerea întâlnirii, când Hrușciov mergea la locul lui, unul dintre jurnaliști a pășit pe călcâi și pantofii au sărit. Femeia și-a ridicat pantoful și ia dat-o liderului sovietic; așa cum a afirmat angajatul ONU, era foarte puțin spațiu între scaun și standul de muzică, iar Hrușciovul împovărătoare nu și-a putut pune pantofii pe cont propriu - întâlnirea a început. Secretarul și-a pus pantoful în fața lui, în această primă și a doua versiune converg. Dar, în același timp, în general, versiunea mai îngăduitoare a angajatului anonim al ONU față de Hrușciov indică faptul că secretarul general de pe pupitru încă bateese. Adevărat, martorul prevede: "El a început să lovească pe masă cu obiectul, care sa întâmplat să fie în mâinile lui. Dacă ar păstra apoi o umbrelă sau o trestie, ar începe să bată cu o umbrelă sau o trestie.
Dovezi documentare care demonstrează că nu există această versiune - camerele de luat vederi și fotografii de televiziune nu au surprins momentul în care Nikita Sergheevici avea o mână în mână; doar un instantaneu a fost păstrat. unde pantofii se află în fața lui pe standul de muzică. O lovitură bine cunoscută. pe care Hrușciov stă cu o bocancă în mâinile tribunei ONU, este în mod evident montat și este un fals, așa cum se vede ușor prin compararea cu originalul.
După ce a primit în cele din urmă cuvântul în acea zi nefericită, șeful primei țări a muncitorilor și țăranilor la numit pe ambasadorul filipinez, care ia reamintit luptei anti-coloniene din Europa de Est, "retrospectiva imperialismului american". Sintagma "mama Kuzkina" se întoarce treptat la jurnalismul politic - dar nu ca pe un termen istoric, ci în contextul unei politici externe actuale.
Articole similare
Trimiteți-le prietenilor: