Dezvoltarea diversificată a personalității presupune formarea unor abilități și interese diferite care corespund diferitelor sfere ale activității vieții umane, care, desigur, nu exclude identificarea individului a ceea ce este cel mai important pentru el.
Dezvoltarea diversificată a abilităților înseamnă că personalitatea participă cu succes nu numai într-o activitate strict specializată, ci sunt disponibile diferite sfere de activitate. Pentru o astfel de persoană ar trebui să se caracterizeze dezvoltarea îndelungată a oricăror abilități speciale (tehnice, vizuale, muzicale, poetice etc.) pe fundalul unui nivel general de dezvoltare suficient de ridicat.
Când vine vorba de idealul unei personalități diversificate, se presupune că această dezvoltare va fi armonioasă. Relațiile armonice dintre persoană și lume înseamnă armonie între ceea ce personalitatea cere de la ceilalți și ceea ce le poate da. Personalitatea armonică este în unitate cu lumea, cu oamenii și cu ea însăși. O astfel de persoană este direct o persoană morală. Încălcarea normelor morale este pentru el cu o încălcare a integrității personalității sale.
Formarea unei persoane dezvoltate armonios este asociată cu formarea unei structuri ierarhice de motive și valori: dominarea nivelurilor superioare celor inferioare. Nivelul motivelor și valorilor este determinat de măsura generalității lor, pornind de la motive personale (cele mai mici) prin interesele oamenilor apropiați, colectivității, societății - către scopurile umane universale. Prezența unor astfel de ierarhii într-o persoană nu-i încalcă armonia, deoarece complexitatea, multitudinea de interese, poli-directivitatea în prezența unei dominante oferă o varietate de legături cu lumea, stabilitatea generală.
Dimpotrivă, simplitatea individului (existența unui singur scop, scufundarea într-o singură activitate, judecarea cercului de comunicare și rezolvarea problemelor) duce deseori la disharmonie. Parametrul sistemului care caracterizează personalitatea armonioasă este un nivel ridicat de echilibru între relațiile diferitelor personalități (nevoi, motive, orientări de valoare, stima de sine, imaginea auto-realului și a idealului de sine, etc.).
Armonia personalității depinde de cât de mult dominația nivelului superior este în acord cu nivelele de mai jos: de exemplu, care este raportul nivelurilor conștiente și inconștiente, imediate și intenționate, naturale și spirituale.
O formare deplină a persoanei umane depinde de ce fel de nevoi trebuie să devină forma sa de auto-mișcare, iar materia educației este aceea de a forma abilitățile elevilor de a-și auto-controla procesele personale.
Structura personalității dobândește armonie ca rezultat al dezvoltării maxime a acelor abilități umane care creează direcția dominantă a personalității sale, care dă sens întregii sale activități de viață. Armonia personalității se realizează numai atunci când aspirațiile conștiente ale persoanei sunt în deplină conformitate cu dorințele sale imediate, adesea chiar inconștiente.
Puterea motivantă a unor astfel de formațiuni inconștiente este atât de mare încât, în fața contradicției cu aspirațiile constiente ale omului, acestea conduc la conflicte afective acute care distorsionează și chiar distrug personalitatea. Afecțiunile afective care apar ca urmare a unui conflict de tendințe motivaționale multidirecționale, în anumite condiții, devin sursa formării unei personalități disharmonice.
Pentru personalitatea disharmonică, sunt caracteristice diferite încălcări ale sferelor emoționale, cognitive, morale și comportamentale: temeri cauzale, izolare (autism), agresivitate nemotivată etc. Astfel de încălcări pot duce la hipercompensări, la inadecvări ale stimei de sine și la nivelul revendicărilor.
Odată cu vârsta, unii copii au nevoie să-și justifice propriile caracteristici, apoi încep să transforme "vicii în virtuți", adică tratați-le ca valoroase. În aceste cazuri, rămâne "nepotrivirea" între conștiință și comportament: acești copii au în mod constant conflicte cu oamenii înconjurători, îndoieli și sentimente de nemulțumire asociate cu o subestimare aparentă a semnificației personalității lor.
Oamenii cu o organizare disharmonică a personalității nu sunt doar indivizi cu o orientare "de sine". Sunt oameni cu o dublă (sau multiplă) orientare, în conflict cu ei înșiși, oameni cu o personalitate divizată, în care viața psihică conștientă și viața inconștientului sunt în contradicție constantă.
Dominanța uneia sau a altei motivații poate fi diferită la un nivel conștient și inconștient. Ca rezultat, avem o structură de personalitate disharmonică, sfâșiată în mod constant de conflictele interne. Astfel de conflicte apar numai în anumite condiții, care pot fi externe și interne.
Condițiile externe ale conflictului se reduc în principal la faptul că satisfacerea oricăror motive și relații adânci și active ale individului este amenințată sau este cu totul imposibilă. Condițiile interne ale conflictului psihologic sunt reduse la o contradicție sau între diferite motivații și relații ale individului sau între capacitățile și aspirațiile individului. Trebuie să se țină seama de faptul că condițiile interne ale conflictului psihologic la o persoană apar rar în mod spontan, dar, în primul rând, datorită situației externe, istoriei formării personalității, organizării sale psihofiziologice.
O altă condiție pentru conflictul psihologic poate fi insolubilitatea subiectivă a situației. Un conflict apare atunci când o persoană simte că nu poate schimba condițiile obiective care au dat naștere conflictului. Conflictul psihologic este rezolvat numai atunci când o persoană dezvoltă noi relații la situația obiectivă care a dat naștere conflictului și noi motivații pentru activitate.
Dezvoltarea și soluționarea conflictului este o formă acută de dezvoltare personală. În conflictul psihologic se formează relațiile anterioare ale persoanei; însăși structura personalității se schimbă. Mai mult, conflictul intern este o condiție necesară pentru dezvoltarea conștiinței de sine. Simplul fapt al posibilității unor astfel de conflicte în toate etapele vieții umane este un element indispensabil al funcționării sale, care ne permite să vorbim despre armonie ca o stare dinamică a ființei unei persoane.
Articole similare
-
Construcția personală ca element al structurii personalității - stadopedie
-
Istoria dezvoltării fiziologiei plantelor și a metodelor sale - stadopedia
Trimiteți-le prietenilor: