Trediakovsky a venit în Rusia ca ateu, citind cu desăvârșire satirile din Cantemir, care au numit bisericii "tartyufami" și "bastard". El devine imediat implicat în viața publică, acționând ca un susținător ferm al "absolutismului luminat", susținând faptele lui Petru, semnificația istorică a reformelor pe care le-a revelat în "Elegia până la moartea lui Petru cel Mare". Până în acest moment includ traducerea Trediakovskij conținutul secular al romanului Paul Thalmann „Riding în insula iubirii“ cler reacționare perceput ca o provocare pentru literatura oficială.
Dar a fost așa la început. Poziția savantului-raznochintsy, care și-a apărat dreptul de a exista în condițiile sistemului nobilimii și proprietarului, a fost cu adevărat tragic. El a fost discreditat în orice mod posibil, umilit, a încercat să prezinte un mediocru, ridicol. Oamenii muncii intelectuale, care s-au dedicat științei, fără grade și titluri, erau considerați ca niște oameni inferiori în cercurile superioare. A trebuit să aibă o voință colosală, un caracter neobișnuit și puternic, un talent imens pentru a-și susține drepturile, pentru a menține un sentiment de demnitate, în ciuda originii plebei. Acest lucru a fost posibil numai pentru Lomonosov.
În 1732, Trediakovsky a devenit translator cu normă întreagă la Academia de Științe, apoi secretar al Academiei. El conduce o mare muncă literară și științifică. Dar poziția profesorului „elokventsii“ (oratorică), „filolog muncitor“, iar instanța de judecată „piita“ a devenit mai severe în cadrul Academiei. A fost agravată și de polemici literare cu Lomonosov și Sumarokov. Fiind inovator remarcabil în multe domenii ale literaturii ruse, Trediakovskii care posedă mai puțin talent literar, lasa la scurt timp înainte de el însuși de către succesorii săi Lomonosov și Sumarokov, care, mergând de-a lungul, el a arătat în primul rând modul în care, ar putea depăși în curând Trediakovsky și în avans mult mai departe. Trediakovskii toate dureros, și scânteia cu Lomonosov și Sumarokov a fost lung și neobosit. A început cu mijlocul anilor 1740, din momentul în care talentul poetic Lomonosov eclipsează Trediakovsky talent.
Filolog și critic Trediakovsky
Definind semnificația istorică și literară a activității creatoare a lui Trediakovsky, Belinsky a scris: "Trediakovski nu va fi uitat niciodată, pentru că sa născut la timp".
Titanic lucra Trediakovsky a avut ca scop crearea literaturii ruse, cultura națională rusă și epigraful tuturor activităților sale pot servi drept cuvinte rostite cu puțin timp înainte de moartea sa: „Mărturisesc sincer că, după adevăr nimic altceva pentru a aprecia mai mult în viața mea, ca un serviciu, pe onestitate și bazate pe beneficii, onorate de co-compatrioții mei ".
Cariera sa literară Trediakovskii a început scriind cântece galant-dragoste, pe care a scris în franceză, dar cu titluri rusești: „fabula despre inconstanța fetelor“, „Balada acelei iubiri fara patch-ul nu se întâmplă de la o femeie“ și alte cântece. acestea sunt exemple de imitare a poeziei franceze ușoare din secolul al XVIII-lea. Înapoi în 1730 în Rusia, Trediakovskii a publicat o traducere a romanului de scriitorul francez Paul Thalmann „Riding în insula Love“ cu cererea, „Poeme cu diferite ocazii.“ Aceasta a fost prima sa apariție în presă și prima colecție de poezii seculare din Rusia, scrisă în limbile rusă și franceză.
Din păcate, limbajul scriitorului are mare dificultate narativă inerente și de vorbire de poezie, care a explicat narativ și poezie discurs care a explicat cu cifre de afaceri de amestecare Slavonicisms romanizați și cuvinte vernaculare rusești. Acest limbaj artificial complicat, deliberat, a fost adesea obiectul ridicol al scriitorului. Reforma limbii literare ruse, nevoia pentru care a realizat Trediakovskii, Lomonosov a fost făcută, au fost emise „Retorică“ (1748) și „Gramatică“ (1757).
Noua Rusia avea nevoie de o nouă literatură națională, iar Trediakovsky a contribuit la dezvoltarea sa. A făcut deosebit de mult în domeniul "științei versete". Scurtarea versiunilor syllabice, care au apărut în condițiile culturii bisericești scolastice, nu corespundeau în mod predominant noului, secular, conținutului literaturii rusești. Acest lucru a fost întâi înțeles de Trediakovsky, care a atras atenția asupra poeziei folclorice rusești. Reforma sa de versificare rusă a fost asociată cu tradițiile fundamentale ale culturii naționale ruse și sa bazat pe cunoașterea folclorului.
În tratatul "O metodă nouă și scurtă pentru compunerea poemelor rusești" (1735), Trediakovski a subliniat mai întâi principiul tonic ca cel mai potrivit pentru proprietățile naturale ale limbii ruse. Baza noului sistem Trediakovsky este principiul distribuției uniforme a stresului, principiul piciorului "tonic".
Poziția lor teoretică, el a susținut în alte tratate, în special în articolul „În poemul antic, mijloc și noi de rusul.“ Cu toate acestea, reforma versului întreprinsă de Trediakovski nu a fost completă. Trediakovskii nu a putut rupe complet cu sistemul silabic vechi, având în vedere că un nou principiu ar trebui prelungit numai în versetul silabic lung cu o mulțime de silabe endecasilabic poezii ( „pentameters ruși“) și trinadtsatislozhnye ( „eksametry rusesc“). Scurt poezii, patru si devyatistopnye poate continua să fie silabice, ca într-un stres vers suficient de scurt pentru a aranja versetul, spune-i un anumit ritm. Reformele Half-Trediakovsky afectate și că a preferat dublu femei rima, respingând posibilitatea alternativ într-un singur vers de rime feminine și masculine. Numai în versetele satirice a permis folosirea rimei masculine. Restricțiile suplimentare au vizat trei silabe, împotriva cărora Trediakovsky a contestat. În două silabe (iambic, troheu, și capacitatea pacientului Pyrrhus) a preferat corea ca dimensiunea cea mai caracteristică a versetului din Rusia. Patru ani mai târziu, în 1739, a existat un tratat Universitatea „Cu privire la regulile de versificație rus“, care au tras toate restricțiile cu sistemul silabic versificație. Caracteristic, Trediakovskii a fost forțat să fie de acord cu justificările teoretice Universitatea și în cea de a doua ediție a „metodă nouă și concis“ sale (1752), la care a făcut o varietate de poezii, ele prelucrate. Trediakovsky refuză restricțiile propuse anterior. Tendiakovskogo reforma inovatoare numit în repetate rânduri reproșuri în imitație, în transferarea principiilor de versification de la franceză. Din poezia franceză, el a împrumutat termeni poetici, iar sistemul în sine sa născut din poezia folclorică. Reforma versificării ruse, creată de V.K. Trediakovsky, a avut o imensă semnificație istorică.
Grija pentru aprobarea clasicism în Rusia, Trediakovskii creează o serie de studii teoretice, care acționează Poetica Popularizatorul de Boileau, și el este angajat într-o varietate de genuri în practica sa poetică.
Trediakovsky aparține prima scriere solemnă laudabil „Oda la o predare solemnă a orașului Gdańsk“ (1734) (cuvântul „Oda“ a fost folosit aici pentru prima dată în Trediakovskij poezie rusă), care a apărut în primii 5 ani de la ode Lomonosov. Prin odă Trediakovskii pus teoretic „argument despre odă la toate“, în care, pentru prima dată în clasicismului rus dă definiție gen odă, arătând spre diferența din poemul epic și natura de bază a odă poetic - „mizerie roșu“ Trediakovskii a introdus cititorii ruși cu genuri, cum ar fi poem eroic ( „Predizyasnenie despre iroicheskoy Piim“) și comedie ( „Discurs de comedie în general“).
Pentru cel mai bun poem scris Trediakovskij, sunt sale profund patriotice „Poezii lăudabil Rusia“, mai întâi a apărut ca o anexă la romanul „Riding în Insula Iubirii“, și apoi, de asemenea, setat la muzică:
Vivat Rusia! Vivat bătând!
Există speranță! Viva este bună!
Închei versetul pe flaut cu tristețe,
În zadar Rusia prin țări sunt departe:
O sută de limbi pe care ar fi trebuit să le folosesc
Glorificați tot ce este drăguț în voi!
Această poezie, scrisă cu câțiva ani înainte de tractatul poetic Trediakovskogo, poate servi ca un exemplu de versuri syllabic tonifiant, realizat prin caesura. Este caracteristic faptul că cea de-a doua versiune revizuită a "Poezelor a lăudat Rusia" (1752) este scrisă iambică.
Cetățenie, mândrie în marea transformare a țării și convertorul lui Petru I pătrunsă Trediakovsky un alt poem - „Lauda Izherskoy pământul și orașul imperial al Sankt-Petersburg“ (1752). Pathos și animație liric umplut cu versete în care poetul transmite un sentiment de mândrie patriotică cauzate de frumusețea cauzate de frumusețea și măreția Sankt Petersburg, a apărut în cazul în care „înainte de Debra a fost.“ Poemul este scris în pentametru iambic cu rime feminine și masculine cruce și.
Printre poemele semnificative ale lui Trediakovski se numără și "Epistola din poezia rusă către Apollina" (1735).
Trediakovsky apelează la zeul Apollo cu o cerere de a vizita Rusia și de a răspândi lumina poeziei care este răspândită în întreaga lume. Trediakovsky oferă o imagine de ansamblu asupra poeziei lumii, vorbind despre cele mai bune realizări, iar această listă de nume indică amploarea intereselor literare și artistice ale lui Trediakovsky. El îi numește pe Homer, Virgil, Ovid, Horace, vorbește în special despre poezia franceză a clasicismului, menționează poezia italiană (Tasso), engleza (Milton), spaniolă, germană. În acest epistol, condus de un sentiment profund patriotic, o preocupare pentru dezvoltarea culturii naționale, Trediakovski încearcă să introducă poezia rusă ca fiind egală în mediul literaturii europene.
Cu toate acestea, în acest poem este arătat în mod clar că în special complexitatea structurilor sintactice, cauzate de utilizarea latinizata viteza dificultatea deliberată a discursului poetic, ceea ce a făcut de multe ori Trediakovsky versete greu de înțeles.
Poezia lui Trediakovsky este diversă în teme și genuri. El scrie ode, elegy, epigrame, traduce fabule (de exemplu, fabulele lui Aesop). El face parte din "căldură Veshnee", care nu era dedicată glorificării unei persoane oficiale sau a unui eveniment important, ci laudarea naturii. În poemul „strofe poselyanskomu lăudabil Viața“ (pe motive de Horațiu) Trediakovskii se opune farmecul vieții rurale, pacea și simplitatea vieții urbane, splendoarea. Acest motiv va fi caracteristic pentru perioada ulterioară în dezvoltarea poeziei ruse (poeziile sentimentale ale lui Kheraskov și poeții școlii sale).
Cu toate acestea, darul poetic al lui Trediakovski, care apare adesea în poemele sale ca poet experimental, este mult inferior celui pe care Trediakovsky la făcut în teoria versurilor.
Un loc uriaș în creația lui Trediakovski este ocupat de traducerile sale. Ele sunt diverse în natură.
Deoarece 1738 de transfer ocupat Trediakovskii muncă uriașă, la care a dedicat treizeci de ani ai vieții sale - o istorie multi-voluminoasă Grecia și Roma, care a fost de o mare importanță cognitivă pentru cititorii ruși. Istoric Traducerea Rollin - Crewe (10 volume de „istorie antica“, 16 volume de „Istoria de la Roma“ - Rollin și patru volume de „Istoria împăraților romani, scris de un discipol al Rollin - Crewe) nu a fost doar colectarea de informații despre istoria antichității, dar, de asemenea, Școala virtute civică în antichitate, spiritul național. Traducerea poveste - cea mai importantă lucrare a vieții sale, Trediakovskii a căutat să stigmatiza Vice și tirania și laudă virtuțile civice. El a crezut pe bună dreptate, că lucrarea sa „serviciu de cea mai dragă patrie.“
În 1751 Trediakovskii traducerea romanului de scriitorul scoțian Barclay „Argenida“, care arată idealul unui monarh luminat. Aici Trediakovskii încă este un susținător activ al activității absolutismului și promotor luminat al lui Petru I. El scrie soulful „Elegiyu“ despre moartea lui Petru cel Mare, oda, ceea ce ridică problema vieții politice moderne, apărarea reformele lui Petru I.
"Argenida" este un roman politic, cea mai populară lucrare a clasicismului european din secolul al XVIII-lea. în care nobleții răzvrătiți erau condamnați și portretizau un monarh luminat, condamnați fără tiranie și păzind drepturile cetățenilor. Tendințele politice ale absolutismului luminat au fost încorporate în forma alegorică a narațiunii. Prin traducerea acestui roman, Trediakovskii a urmărit scopul de a oferi o "lecție regilor", deoarece regii care au urmat pe Petru în faptele lor erau departe de conducători ideali. "Argenida" a rezistat multor publicații și sa bucurat de un mare succes printre contemporani, care au găsit în ea atât "politică, morală și plăcere".
În 1766, există o politică și moralizator epic Trediakovsky „Tilemahida“ cu ample „Predizyasneniem despre iroicheskoy Piim“, unde a expunea teoria „iroicheskoy Piim“. „Tilemahida“ - tradus poezie proza romanului lui Fenelon „Aventurile lui Telemah,“ romanul, care a fost lansat în 1699 și este foarte popular în secolul al XVIII-lea.
definiție Gen „Tilemahidy“ ca „iroicheskoy Piim“ a condus epopeynoe numele poemului - „Tilemahida“ și alegerea de metru - hexameter rus. Textul traducerii Trediakovsky a precedat introducerea, obișnuită pentru poezie (apel la muzeu, tradiționalul "cântă"). Acest lucru a afectat dorința lui Trediakovsky de a crea un poem epic rusesc. Dar "Tilemahid" nu îndeplinea cerințele teoreticienilor clasicismului. Epicul urma să fie construit pe baza istoriei naționale, iar în centru ar trebui să fie un erou național. Această sarcină va fi îndeplinită de MM Kheraskov, scriind în 1779 "Rusia" - prima poezie națională epică. Cu toate acestea, "Tilemahid" Trediakovsky a făcut această sarcină mai ușoară pentru el.
În „Tilemahide“ Trediakovsky idee importantă a fost ideea responsabilității regelui în fața legii, care a fost caracteristic pentru tragedii Sumarokov târzii 50-70-e. Anterior, în traducerea "Argenidelor", conțineau "lecții pentru regii". Potrivit poetului însuși, el a vrut să "ofere instrucțiunea perfectă, cum să acționeze suveranul și să stăpânească statul". În Tilemahid, următorul pas a fost luat. Aici, nu numai "lecțiile regilor", ci și o critică ascuțită a absolutismului, în timp ce în "Argenide" Trediakovski a acționat cu scuzele sale. Acest lucru sa datorat creșterii opoziției lui Trediakovski la domnia lui Catherine.
Împăratul este puternic în toate lucrurile asupra poporului;
Dar legile despre el sunt, desigur, în toată puterea.
Numirea rege - preocupare pentru "binele comun", el este vrednic să "domnească" numai atunci când îi pasă de "binele poporului": "
Dumnezeu nu la făcut un împărat în favoarea lui;
El este regele, ca un om să fie unul la altul.
Reproduceau „Tilemahide“ complot Fenelova „Telemah“ Trediakovskii a însemnat domnia despotică contemporan al Catherine, care îi plăcea să vorbească despre lege, ci de a acționa „indiferent de lege.“ În „Tilemahide“ mustre și curtean „că prin harul acceptării regal flata regelui în toate și în toate schimbarea rege.“
Acum rătăciți întreaga lățime și spații
Puccini,
Tot ceea ce pluteste este multilateral, se tremura.
Hexametrul lui Trediakovsky sa bazat nu pe longitudine și scurt, ci pe principiul șocului. Acest hexametru rusesc va pregăti terenul pentru traducerile lui Gnedich ("Iliad") și Zhukovsky ("Odiseea"). Hexameter Trediakovskii refuză rime înlocuiește longitudinea silabe în accentul antic grecesc în limba rusă, combinând diferite dimensiuni de picioare (dactil și coree). Radișchev și Pușkin au apreciat foarte mult alegerea hexametrului Trediakovsky ca formă metrică a epicului. "Dragostea lui pentru versurile epice Fenelov dovedește un sentiment extraordinar de har." Deci, Pușkin a putut să aprecieze patologia civilă a poemului și inovația artistică a lui Trediakovsky.
Chiar înainte de Trediakovsky semnificație în literatura rusă destul de preț NI Novikov, care în „Dicționar istoric al scriitorilor rus“, în 1772 a spus despre Trediakovsky: „Acest om a fost o minte mare, mulți oameni de știință, cunoștințe vaste și sârguința de neegalat si cunostinte vaste în latină, greacă, franceză, italiană și limba sa naturală, la fel ca în filosofie, teologie, retorică, și alte științe. Nu a ezitat să-și onoreze trebuie spus că el a deschis primul drum spre Știința verbală în Rusia, dar mai mult astfel încât să versificația, și a fost primul profesor, primul poet și a pus prima lucrare Fasii și diligență în traducerea în cărțile prepoleznyh rusești ".
Trimiteți-le prietenilor: