Homeostazia IGomeostasis (grecesc homoios similar, identic + stază greacă în picioare, imobilitate)
capacitatea organismului de a menține variabile semnificative din punct de vedere funcțional în limitele care asigură activitatea optimă de viață. Mecanismele de reglementare care mențin starea fiziologică sau proprietățile celulelor, organelor și sistemelor întregului organism la un nivel corespunzător nevoilor sale curente se numesc homeostatice.
Inițial, termenul "homeostazie" înseamnă doar menținerea constanței mediului intern, adică sânge, limf, fluid intercelular (vezi metabolismul apei-sare, balanța acido-bazică). În viitor, diferite substraturi biochimice și structurale au început să fie atribuite unor indicatori funcționali semnificativi ai lui G. la diferite niveluri ale organizației lor (celule, organe și sistemele lor).
Mecanismele de respirație externă și internă (Respirație), circulația sângelui (circulația sângelui), secrețiile, diverse schimbări metabolice (vezi Schimbul de substanțe și energie) iau parte la întreținerea GH.
Bibliografie: Anokhin P.K. Eseuri privind fiziologia sistemelor funcționale. M. 1975; Homeostazia. ed. PD Horizontova, M. 1976; Reglarea funcțiilor viscerale. Regularități și mecanisme, ed. NP Bekhtereva, p. 129, L. 1987; Sarkisov D.S. Eseuri privind baza structurală a homeostaziei, M. 1977; Fiziologia sistemului nervos autonom, ed. OG Baklavajyan, p. 536, L. 1981.
II Homeostazia (Stare de origine - + Stază greacă în picioare, imobilitate, homeostazie albastră)
în fiziologie, constanța relativă dinamică a mediului intern (sânge, limf, fluid țesut) și stabilitatea funcțiilor fiziologice de bază (circulația sângelui, respirația, termoreglarea, metabolismul etc.) ale organismului.
Ajutor pentru motoarele de căutare
Articole similare
Trimiteți-le prietenilor: