Analiza povestii

Literar VM Akimov numit povestiri Zoshchenko „Everyman autentic enciclopediei-de anvelope, Manualul de boli: sentimente. Plutitoare minute, lașitatea, frica, egoismul, lăcomia“







Pedepseste sever aceste povesti aceste vicii ale lui M. Zoshchenko. Un bun ajutor pentru scriitor în această chestiune este umorul. Arătând, la prima vedere, doar schițe scurte de benzi desenate, Zoshchenko descrie, de fapt, viciile profunde ale vieții sale contemporane. Scriitorul a recunoscut că râsul cititorului, cauzate de intriga povestii, ea întristează din cauza verbale, formale, în opinia Zo-catelus, umor ascunde natura tragică a co - realitatea sovietică. Cu amărăciune satiristul a spus că "partea tristă a vieții devine comică și provoacă râsete în loc de lacrimi, groază și dezgust.

Aproape nu a apărut în presă, povestea lui M. Zoshchenko "Aristocrat" a fost un mare succes cu cititorii. El se distinge prin intonația bine primită a discursului filistin de zi cu zi, abilitatea de a vedea și descrie gândurile și acțiunile eroilor, detaliile apariției, comportamentului lor.







Teatrul pentru ambii eroi, potrivit criticului literar, V.M. Akimov, este "ca o pădure întunecată". Grigore Ivanovici merge la teatru doar pentru că i sa dat un bilet în celulă. Așezați eroul luat de neînvins. Nu ascunde că piesa nu-i provoacă nimic, cu excepția plictiselii. Aristocratul din teatru, aparent, este în special atras de bufet, pentru că acolo este trimis cu începutul intermitenței.

În poveste într-o lumină ironică nu este numai "aristocratul" însăși, ci și instalatorul Grigory Ivanovici, în numele căruia se desfășoară povestirea. Grigory Ivanovich - un tip de auto-satisfăcut. Când ajunge la teatru, se întreabă dacă conductele de apă funcționează acolo, dorind să sublinieze propria sa valoare. Este neobișnuit și străin de normal în sensul general al modului de comunicare cu o femeie. "O să o iau cu brațul și să-mi trag acel șobolan", spune el.

"Râsul este adesea un mare intermediar în ceea ce privește distingerea adevărului de minciună", a scris marele critic VG Belinsky. Acesta este exact ceea ce Zoshchenko dorea să-i învețe cititorul. Turgenev a afirmat că "reproducerea corectă și puternică a adevărului, a realității vieții - este cea mai mare fericire pentru scriitor". Pe baza acestor cuvinte, putem spune că M. Zoshchenko, într-adevăr, un scriitor fericit.

Ați găsit o eroare? Selectați și apăsați ctrl + Enter







Articole similare

Trimiteți-le prietenilor: