Tolstoi neagă normele vieții lumii superioare și, în spatele decenței sale exterioare, harul, tactul secular dezvăluie goliciunea, egoismul, lăcomia și carierismul "cremei" societății.
Calea eroilor pozitivi ai lui Tolstoi începe de asemenea cu negarea goliciunii și a falsității vieții seculare.
Ce este hostessul și vizitatorii sălii de prezentare Scherer? (Relațiile lor reciproce, interesele personale, opiniile despre politică, modul de comportament, atitudinea lui Tolstoi față de ei).
Să citim primele pagini ale romanului: conversația lui Anna Pavlovna cu prințul Vasiliu. Putem să judecăm pe baza acestui pasaj numai atitudinea lui Tolstoi față de acești eroi?
Principiile satirei lui Tolstoi
În exterior în salon - harul mișcărilor, tactul secular, interesele politice ridicate, preocuparea pentru binele patriei, conversațiile inteligente, îngrijirea reciprocă, sensibilitatea; ci, de fapt, insinceritatea, posturarea, falsitatea, calculul, interesul propriu, indiferența față de tot, cu excepția propriilor interese, a reacției politice, a prostiei, a rudenței și chiar a indecentei.
Tolstoi descrie ritualul de a saluta o mătușă inutilă; aici nu este acceptat să vorbim cu sinceritate despre ceea ce este interesant. În mod ironic, o comparație metaforică a salonului lui Anna Pavlovna cu un studio de filare.
Atitudinea negativă a lui Tolstoi față de acești eroi se manifestă și în caracterul de evaluare al epitetelor și al comparațiilor, în descrierea eroilor: "o față plată; spune leneș, "cum un actor spune rolul unei piese vechi", "ca un ceas", etc.
Tolstoi neagă normele vieții nefiresc, falsă și de sine stătătoare a unei societăți laice, pentru care slujește metoda de "rupere de măști" de la eroii săi.
Sunt oamenii Andrew și Pierre în camera de zi înaltă?
Adu portrete ale acestor eroi.
Caracteristici principale ale aspectului lor: aspectul inteligent și timid, observațional și natural al lui Pierre, plictiseala pe fața chipeșului printului Andrew. Portretul arată deja că sunt străini aici.
Încălcarea de către Pierre a etichetei lui Anna Pavlovna, stingerea lui încă o dată confirmă faptul că este un corp străin în camera de zi a societății înalte.
Despre Prince Andrew nu se poate spune atât de decisiv că el este în tot străinul. În această societate el nu este un "urs", el este pe picior de egalitate, el este respectat și frică, își poate permite să "uite" să se uite la societate. El are ceva pentru fiecare. Sunt străini pentru el.
În ce scop Tolstoi introduce franceza în roman?
Franceza este un mijloc de caracterizare a nobilimii. Utilizarea simplă a rușilor, apoi a francezilor, Tolstoi își manifestă atitudinea față de cele descrise. Cuvintele lui Pierre, deși, fără îndoială, perfect fluent în franceză și mai obișnuiți cu el în străinătate, Tolstoi citează numai în limba rusă. Replicile lui Prince Andrew (și el, după cum remarcă Tolstoy, se întoarce în mod obișnuit în limba franceză și o vorbește ca un francez) sunt de asemenea date, mai ales în limba rusă, cu excepția a două cazuri: prințul Andrew, Franceza răspunde la întrebarea lui Anna Pavlovna, citată în franceză, și în franceză, el citează discursul lui Napoleon.
De regulă, unde este descrisă minciuna sau răul, francezii se încadrează în romanul sau mai târziu în limba germană.
GY Galagan. LN Gros. // Istoria literaturii ruse. Volumul trei. Leningrad: Știința, 1982.
Articole similare
Trimiteți-le prietenilor: