Pagina 1 din 3
Conservarea patrimoniului cultural este preocuparea conștientă pentru patrimoniul cultural actual, în vederea conservării acestuia pentru viitor. Fiecare oraș istoric din orice țară și din orice regiune a lumii are propriul patrimoniu cultural unic. Cu toate acestea, această bogăție neprețuită este proprietatea nu numai a țării și a națiunii în cauză, ci a întregii omeniri.
Un număr mare de situri de patrimoniu cultural sunt distruse în timp sau ca urmare a activităților umane și aproape toate au nevoie de protecție.
Patrimoniul cultural este o reflectare a experienței umane, formată treptat în mai multe secole.
În absența tuturor tipurilor de date, documente, fapte și dovezi precise, fiabile și fiabile din trecut, nu ne vom putea rezolva problemele moderne și nici nu ne asigurăm un viitor stabil.
Toate dovezile distruse ale trecutului trebuie considerate o cunoaștere valoroasă. Prin urmare, noi poartă o mare responsabilitate pentru patrimoniul cultural și natural, care trebuie considerat o comoară și o sursă de informare. Și trebuie să învățăm să citim, să interpretăm, să conservăm și să transmitem aceste informații generațiilor viitoare.
Transferul patrimoniului cultural către generațiile viitoare nu poate fi garantat, deoarece acest proces este amenințat de timp, dezastre naturale, conflicte induse de om, răpiri, comerț ilegal și jafuri.
Prin urmare, protejarea și conservarea patrimoniului cultural pentru generațiile viitoare de oameni este o necesitate morală care trebuie susținută de un număr de instrumente normative și de o abordare responsabilă a tuturor statelor. În același timp, diversitatea culturală a acestei sau acelei regiuni a lumii este o condiție necesară pentru combaterea sărăciei și pentru punerea în aplicare a dezvoltării sale durabile.
De exemplu, o combinație unică a unui climat favorabil și a unei culturi bogate și diversificate fac din regiunea mediteraneană unul dintre cele mai populare centre turistice mondiale. Se estimează că aproximativ 200 de milioane de turiști din întreaga lume o vizitează în fiecare an.
În cele mai vechi timpuri, Marea Mediterană a fost un traseu de transport și comerț importante, care a oferit o oportunitate de a comerțului și schimburile culturale între locuite națiunile sale de bazin, cum ar fi popoarele din Mesopotamia, egiptenii, fenicienii, cartaginezii, ibericii, greci, macedoneni, traci, levantini, galii, romanii , Arabii, berberii, evreii, slavii și turcii. Istoria regiunii mediteraneene este deosebit de importantă pentru înțelegerea originii și dezvoltării multor societăți moderne.
Numeroase culturi foarte dezvoltate, cum ar fi cultura vechilor greci orașele-state ale Imperiului Roman, Bizantin sau Imperiul Roman de Est, Califatul arab și Imperiul Otoman, a dominat Marea Mediterană și a lăsat în urmă un patrimoniu cultural foarte important.
Conservarea patrimoniului cultural este o sarcină extrem de dificilă, necesitând o abordare interdisciplinară. Experiența acumulată în acest domeniu arată că multe aspecte, cum ar fi:
- reglementări și legi,
- principii tehnice și
referitoare la o anumită regiune a lumii, necesită verificare, redefinire, judecată și reevaluare în comun.
Conceptul de „patrimoniu cultural“ include obiecte ale materialului (clădiri, monumente, peisaje, cărți, opere de artă și artefacte) și intangibile (folclor, obiceiuri, limbă și cunoaștere) patrimoniul cultural, precum și obiecte de patrimoniu natural (peisaje culturale importante și a diversității biologice specii sau biodiversitate). În conformitate cu un alt sistem de clasificare, tipurile enumerate de obiecte de patrimoniu cultural pot fi împărțite în "mobile" și "imobile".
Articole similare
Trimiteți-le prietenilor: