În general, subiectul este acela care de obicei mă înțepăiește (care nu cunoaște semnificația cuvântului - îi jignește, dar într-un sens rău). Totuși, este aici. este doar incredibil de scris. Nu m-am putut abține și am cerut permisiunea de a re-învăța - atât pentru memorie cât și pentru a vedea că chiar și o veveriță puternică ar putea să dispară și să producă o impresie complet diferită. este scris astfel.
Nu întotdeauna legendele ne-au mințit,
Deși se aud uneori și ciudat.
Fratele, ca bunic, era numit Harald,
Și sora mea a sunat pe Anna.
Și prințul a fost obișnuit să se țină de un donal,
Fără a avea încredere în îndoielile reținerii.
Mama în timpul iernii a ucis nașterea,
Un conducător a murit pe vânătoare.
Anul Nou era încă la început,
Royal a încercat pe inel,
Frate, sora în brațele lui tremurând,
Pentru ea, ea cânta ușor un cântec.
- Somn, soră, lăsați vuietul să urle,
Dincolo de pereți, vântul suflă.
Sunt doar doi dintre noi cu voi acum,
Suntem doar doi în întreaga lume.
Soarele se târa încăpățânat până la prânz,
A scăzut umbra coloanei,
Și sub arcul templului înalt
Harald a pus curând coroana.
Și tot timpul, ca o oră devreme,
Noaptea se va retrage, în zori.
Harald în castel se grăbește cu daruri,
Anna așteaptă întoarcerea lui.
Lasă-i pe invidioșii să se uite,
Lăsați-i să emane fără ajutor,
Și sora mea împletește împletiturile,
O soră încearcă pe perle.
- Fratele meu, auzi curenții cântând,
Și salcia sa îndoit.
Lebedele sunt mai bune decât pene
Da cenușa de carmin este scăzută.
Primrosele de pe lagune
Din nou, în verde, pământul este îmbrăcat,
Harald și-a luat soția în această vară,
Un an mai târziu, au apărut copii.
Dar invadatorii greci invizibili,
Nu se uită la distanță,
Timp, în fiecare seară
Harald scrie un ambasador la Anna.
Nu veți observa și anul a trecut ca,
Odată ce ați venit în grabă, vă veți înțelege.
O soră este brodată de mătase,
O soră alege o rochie.
- Fratele meu, auzi dăunătorile de pe câmp,
Deasupra cupolelor azure.
Aici, în sud, iarba la talie,
Soarele este miere, florile sunt ca flăcările.
Sora răspunde pe scurt.
După ce a înțeles ce înseamnă, el însuși
Regele va fura un zâmbet furios:
E cel mai tânăr timp să te căsătorești.
Zilele au fost leneș curgând și fără probleme,
A fost cu anul trecut similar.
Dar planurile de război se întrepătrund,
Omoară ireversibil sufletul.
Otrava din aer este mirosul arderii,
În ritmul copiilor melodia este ruptă.
Harvardul lui Harald era purtat
Și pe drum, își amintește de Anna.
- Somn, sora, lasa-ti acoperirea de noapte,
Întunericul va vindeca durerea.
Nimeni din lume, cu excepția
Suntem cu voi ... Dar sunteți departe.
În cazul în care visurile înșelătoare,
Pentru puterile celui mai înalt cântat de o ode,
El comandă ora de odihnă
După o lungă tranziție.
Cine a decis să facă o glumă, nu-i așa?
Dar numele a ieșit profetic.
Inamicul, care trece cheiul cu apus,
M-am pregătit să le iau în clești.
Anna visează la spumă de ceață,
Inamicul este sigur din ochi.
Sus, nu slykaya, pe trepte,
Ca și cum ți-ai putea spune fratele tău.
La urma urmei, suntem întotdeauna cu sufletul,
Cine este dragul nostru. Ce este grilajul din oțel?
- Fratele meu, vedeți, umbrați în umbră,
În vântul rece, o șoaptă anxioasă.
Moartea condamnată a unui înșelător
La pauză, luna devine veche.
Harald aude o voce cunoscută,
Ridică oamenii mai devreme.
Atunci păzitorii clipi,
Dacă râul distruge soarta,
A luptat cu ultimul său Harald
Unde stâncile au închis arcul.
Utilizarea semănatului cu mâna generoasă,
Noaptea va încetini încet.
Realizând că nu există mântuire,
Lullaby șopte buzele.
- Somn, soră, pentru legăturile de sânge
Mai puternic decât toate esențele de vrăjitorie.
Și secretul nostru nu este recunoscut de nimeni:
Pentru două, o inimă bate.
Viața este prin picătură din rănire,
Scarletă pânză de pânză ...
Și dimineață l-au găsit pe Anna
La poalele turnului vechi.
O rază de ochi de rămas bun va orbi,
Și coardele Liturghiei sunt stinse.
Fratele și sora dorm într-o criptă liniștită:
Împreună în viață și împreună în moarte.
Dar viitorul este cel mai bun argument
În continuare trăi, exercitând putere.
În mâinile reginei văduvei
Fiica mea crește cu fiul ei.
- Fratele meu, auzi, urlând în spatele gardului,
Acolo, sub labe, o ramură se ciocnește.
- Somn, sora, voi fi acolo,
Sunt cu tine până la sfârșitul secolului.
Articole similare
Trimiteți-le prietenilor: